Viorel ROMAN
Democraţia din Ucraina şi România 2004-12-09
inapoi
In fostele tari ortodoxo-comuniste au avut loc alegeri intre „portocalii” înclinaţi spre vest şi „albaştrii”, adepţii Moscovei. In Ucraina alegerile au fost falsificate. Liderului provestic i s-a „luat faţa” cu otravă, dar nu s-a reuşit lichidarea lui. Putin a acceptat repetarea alegerilor, dar este nemulţumit de ingerinţa UE în Hinterlandul sau. O lupta intre vestul şi estul tari, ca între Lemberg şi Donez, n-a avut loc în România. Aici toţi candidaţii sunt estici, iar fraudele electorale au fost privite ca ceva firesc la porţile orientului. S-a furat la români, e ca şi când afirmi ca ninge puţin în Siberia, remarca un ziar de renume, iar Paul Wolfowitz, ministru la Pentagon şi arhitectul politicii SUA în Orientul Apropiat, conştient ca în Irak democraţia nu e de la sine înţeles, e foarte mulţumit dacă reuşeşte la Bagdad ceva similar cu democraţia „originală”, „dirijată” de la Bucureşti. Freedom House, organizaţie specializată în monitorizarea democraţiei, constată că în 1900, din 55 de state nici una nu a îndeplinit criteriile de azi. Femeile n-aveau drept de vot nici în Australia. 1950 din 80 de state, 22 erau democratice. 1999 existau deja 192 state, din care jumătate sunt democratice, respectă „political rights” şi „civil liberties”. Teza că bunăstarea şi democraţia merg mână în mână, nu-i confirmată întotdeauna de realitate. Ţările bogate prin petrol, nu-s obligatoriu demo-cratice. Sărăcia din India nu împiedică ritualizarea după norme de drept a conflictelor politice. Totuşi din cele 85 de state democratice azi, 76 sunt state creştine. In Rusia şi în fostul Lagăr marxist-leninist trebuie făcută o departajare între statele ortodoxe, catolice, protestante şi islamice. Creştinii occidentali foşti comunişti s-au adaptat de-mocraţiei şi pentru că au fost sprijiniţi de fraţii lor din vest. In schimb pravoslavnicii din Bucureşti, Kiev, Moscova au fost obişnuiţi cu Partidul unic şi cu furtul alegerilor. Iar fără un dialog între creştinii occidentali şi ortodocşi transferul de resurse şi de încre-dere este limitat sau împins în viitor, când se va realiza unitatea creştina. Dificultatea ucrainenilor si românilor este marcată şi de dorinţa lor, fără a brusca Moscova, de a se integra în Europa. Asta va presupune însă un transfer de suveranitate spre vest, sau şi mai grav „sfârşitul democraţiei”, după francezul Jean Guéhenno. Când vor dis-pare graniţele în Europa/ UE, ca cea de vest şi de sud a României în 2007, deciziile majore se vor lua în organizaţiile suprastatale şi politica va părăsi statul. Ucraina şi România au trecut anul acesta de bine de rău un examen democratic. Urmează, în procesul mai vast al integrării euro-atlantice şi globalizării, scăderea paradoxală a importanţei statelor naţionale şi implicit a democraţiei, cum o percepem noi azi. Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania