Viorel ROMAN
IMPERIUL LATIN 2004-11-20
inapoi
1945 Europa naţiunilor era la pământ. Imperiul slav comunisto-ortodox şi cel anglo-american protestanto-capitalist dominau toată lumea. După dictaturile anticreştine din Germania (Hitler), Italia (Mussolini) şi Spania (Franco), Roma iniţia democraţia creştina şi Franţa lui Charles de Gaulle visa la un Imperiul Latin între cele doua blocuri, care se ameninţau reciproc şi lumea cu bomba atomică. In acest proiect, romano-catolicii urmau să-i aibă ca aliaţi pe musulmanii şi să refacă vechiul spaţiul imperial roman din jurul Mării Mediterane – Mare Nostrum. Teama europenilor de comuniştii slavi şi de puterea dolarilor americani era atunci mult mai mare decât de musulmani. Asta poate explică, de ce Franţa a permis imigrarea a milioane de islamicii. Ei nu erau compatibili cu slavii sau cu anglo-saxonii şi urmau a fi parte a Imperiului condus de Franţa, ca Primus inter pares. Coloana Vertebrală a Imperiului Latin, în care germani nici nu erau pomeniţi şi cu atât mai puţin de românii, era religia romano-catolică şi modul de viaţă mediteranean – dolce far niente. Ne lăsând nici o îndoială că slavi şi anglo-saxonii sunt barbarii moderni fără clarviziunea romană, Imperiu Latin ar fi avut misiunea şi de a oferi inamicilor ideologici în plin Război Rece o alternativa mai umană, paşnică, fără ameninţarea atomică. Emil Cioran, la Paris, nu cunoştea planul expus lui de Gaulle, dar cu geniul său paradoxal a surprins exact spiritul vremii: „Pute-vor fi meridionalizate popoarele grave? De răspunsul la această întrebare atârnă viitorul Europei. Dacă Germanii se apucă să muncească iar aşa cum munceau până nu demult, Apusul e pierdut, aşa cum pierdut este şi dacă ruşii nu-şi redobândesc tradiţionalul chef de lene. Ar trebui cultivat – şi la unii, şi la alţii – gustul pentru far niente, plăcerea apatică a siestei, ar trebui să fie ademeniţi cu desfătările moleşelii şi ale nestatorniciei. Asta doar dacă nu ne-am resemnat cumva cu soluţiile pe care Prusia şi Siberia le-ar impune diletantismului nostru.” (Syllogismes de l´amertume) Azi planul postbelic francez, filozofic şi utopic, s-a realizat la dimensiuni nebănuite. Numai prin prezenţa şi potenţialul său economic şi uman Uniunea Europeană a accelerat, dacă nu chiar a determinat sfârşitul Războiul Rece, dictaturii comuniste şi a Cortinei de Fier. Euro este un mare succes şi refacerea graniţelor Imperiului Roman, Sfâtului Imperiu Roman de Naţiune Germană se desfăşoară acum fără pretenţii teritoriale. Umanizarea slavilor ortodocşi şi anglo-americanilor protestanţi a reuşit, doar acrobaţia românilor ortodocsi de a reveni în Europa/ UE pe ocolite, prin intermediul Americii/ USA şi Asiei/ Israel e pe măsura unui paradox a la Cioran. Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania