Viorel ROMAN
Dupa Ion Iliescu 2004-11-18
inapoi
Ortodocşii în alianţă cu protestanţii anglo-americani, au câştigat războaiele mon-diale şi si-au extins spre vest. Ţarile Baltice, Bucovina, Basarabia etc. au ajuns sub Moscova. Belgradul stăpânea pe coasta dalmată. Bucureştiul şi-a subordonat Transilvania şi Banatul. Apoi după Cortinei de Fier ortodoxo-comuniştii voiau printr-o dictatură de dezvoltare „să-i ajungă din urmă şi să-i depăşească” pe occidentali. Marxismul îi proteja pe ortodocşi de influenta Romei şi în acelaşi timp căuta să-i scoată din mizerie. Proiectul eşuază când sistemul tayloristo-fordist e depăşit de tehnologiile informaţionale. Moscova renunţă la dictatură, Cortina de Fier, Ţarile Baltice şi refăce alianţa cu protestanţii. Belgradul pierde Croaţia şi Slovenia. La Bucureşti revoluţia stimulată din est şi vest îl înlocuieşte pe Ceauşescu cu Iliescu, noul omul providenţial pentru ortodoxia moldo-valahă. Pregătit la Moscova sub Stalin în canonul panortodoxo-comunist, Iliescu a facut un echilibru între retorica de tranziţie prooccidentală dictată de Gorbaciov şi Putin şi salvgardarea intereselor ortodoxe postcomuniste. 2004 noul Preşedinte moşteneşte o ţară dezindustrializată cu o agricultură medievală de subzistenţă, cu un sistem administrativ, sanitar şi educaţional corupt, cu o datorie de 25 de miliarde euro, pe care nimeni nici nu-şi pune problema restituirii sau a folosirii banilor în scopul productiv. Speriaţi de perspectiva supravieţuirii cu câţiva euro pe zi majoritate studenţilor vor sa fugă din ţara în care patru milioane de salariaţi întreţin şase milioane de pensionari creaţi artificial. Două milioane de tineri sunt deja în apus la muncă, mai mult sau mai puţin legal, căpşunari. Acesta situaţie catastrofală a unei ţari aproape „iresponsabilă”, dintr-o perspectivă occidentală, este rezultatul, din perspectivă pravoslavnică, a strategiei „pământului pârjolit” - „Nu ne vindem Ţara!” – sub presiune occidentală, spre salvgardarea influenţei ortodoxiei greco-slave şi menţinerii cu orice preţ a orientării românilor spre Moscova în alianţă cu protestanţii neoconservatori americani şi evreii. Dialogul cu Roma şi Biserica Unită cu Roma au fost boicotate sub Iliescu, cu toate ca aceste ar permite românilor integrarea în UE, în lumea catolică şi protestantă europeană. Curentele culturale apusene, liber cugetătoare, masonice, evreeşti etc. promovate de Iliescu sunt faţada în spatele căreia ortodoxia greco-slava subminează revenirea românilor la civilizaţia Imperiul Roman de Apus. Între est şi vest, Iliescu şi creaţiile sale comunisto-revizioniste, FSN, PDSR, PSD, ţin ţara în „lanţurile grele a ortodoxiei moscovite şi constantinopolitane”. Cu toate astea, daca Iliescu n-ar fi obligat să se retragă din fruntea ţării, el ar fi reales şi „oile şi-ar urma păstorul”, pentru că Preşedintele este semnul lui Dumnezeu pe pământ pentru ortodocşi. Această orientare religioasă, politică şi socio-economică moldo-valahă e cunoscută în vest. Totuşi vesteuropenii îi ajută pe români, le lase timp să se dezmeticească după un mileniu de înstrăinare duşmănoasă. O alternativă la integrarea europenă nu au, şi noul Preşedinte poate să „ardă etape”. Depinde de el dacă va continua linia moscovită pro America/Asia, USA/Israel a lui Iliescu sau se va reorienta spre Europa. Asta presupune reluarea dialogului început de papa Ioan Paul II în 1999 şi tratative sincere şi deschise cu UE, care e continuatoarea tradiţiilor Imperiului Roman de Apus, a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, iar cadrul juridic e acquisul comunitar, forma laică a codului canonic romano-catolic. Din anul 395 românii aparţin însă Imperiului Roman de Răsărit, Sultanului turc şi Patriarhului grec, Ţarului rus, Comunităţi Statelor Independente ortodoxe conduse de Moscova. Lumi diferite, într-un conflict milenar. Izolarea şi marginalizarea românilor a început în sec. 7, după ce grecii şi slavi preiau puterea în Imperiul Roman de Răsărit, Bizanţ. La sud de Dunăre mai sunt 10% români, la nord supravieţuiesc, dar li s-a impus ierarhia greco-slavă şi au ajuns astfel în tabăra antilatină. Ei aspira la integrarea în UE şi revinirea de jure, apoi de facto la civilizaţia Romei. Originea românilor e latină, dar sistemul lor de valori s-a adaptat duhovniciei şi soborniciei orientale. Totuşi, în ciuda tuturora, vesteuropenii le oferă un cadru larg de afirmare, la nord şi la sud de Dunăre şi vin în întimpinarea viziunii lui Petru Rareş – „Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît!” Prin redescoperirea demnităţii de urmaşi ai Ro-mei.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania