Viorel ROMAN
Conflict intre SUA si UE? 2004-11-03
inapoi
Tiranii pericliteza din toate timpurile pacea universala – un bun comun de mare pret – in speranta unor avantaje materiale sau spirituale si obliga Imperiul, pe hegemon sa intervina, sa reinstaureaza cu forta armelor pacea imperiala. Asa este de la Pax Romana la Pax Americana. Dupa al doilea razboi mondial s-au format doua Imperii, cel protestant, romano-catolic, capitalist, individualist, al "binelui" si cel ortodoxo-comunist, colectivist, al "raului", sau invers din celalat punct de vedere. Fiecare Imperiu isi facea ordine fara menajamente in "Lagarul" propriu, dar ele se intilneau periodic si pasnic la masa tratativelor Natiunilor Unite. 1989 Moscova renunta la doctrina ortodoxo-comunist, "Lagar" si Rusia este cooptata din nou in rindul marilor puteri (G 8). Dupa atacul terorist de la New York si Washington, se termina insa perioada de tranzitie spre lumea unipolara. SUA constata cu aceasta ocazie ca 60 de tari pericliteza pacea universala, sunt iresponsabile si intervine militar in Afganistan si Irak. ONU, Franta, Germania si Rusia nu sunt insa la nivelul asteptarilor imperiale anglo-americane. Ben Laden, Hussein Saddam sunt inlaturati pentru a preintimpina consolidarea puteri unor atitatori la acte terorism sau razboi si SUA reistaureaza cu forta armelor pacea in folosul tuturora. Totusi ONU, Moscova ca si UE accepat cu greu pozitia de spectatori la pacificarea din Balcani si mai ales din Orientul Apropiat. In UE iese la iveala lipsa de coeziune. Anglia are relatii speciale cu SUA. Italia, Olanda, Spania erau pentru interventia in Irak, Germania si Franta inpotriva. Chiar si dupa razboiul fulger si victorios mai pluteste in aerul "Europei vechi" aspiratia la o contrapondere la hegemonul unic. Nimic mai gresit argumenteza insa tot mai multe voci autorizate si mult mai realiste. Germanii de vest sunt organic mal legati de americani decit de rusi, iar cei din est au optat si ei pentru occident, cind au avut sansa. Oricum din punct de vedere militar, pentru toata lumea o cursa a inarmarii intre SUA si UE este nu numai contraproductiva, dar si absurda. Pe cind concentrarea asupra extinderii si consolidarii politico-economice a UE va duce inplicit la dezvoltarea relatiilor, la o cooperare multilaterala SUA-EU benefica á la long pentru toti, dar mai ales pentru pacea universala. Optiunea românilor pentru SUA si UE, chiar daca apar frictiuni ca in cazul Irakului, e de bun augur. Pe plan extern România e pe drumul cel bun. Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen