Viorel ROMAN
Pacepa pentru Premiul Nobel 2004-11-02
inapoi
Pacepa pentru Premiul Nobel

Un stat se bazează pe loialitatea cetăţenilor, aparatului administrativ, ofiţerilor şi mai ales a celor din serviciile secrete. Din toate timpurile şi pretutindeni în lume, guvernaţii se confruntă cu opoziţia, iar dacă statul ajunge pe mâna unor criminali, tirani ca Adolf Hitler, Nicolae şi Elena Ceauşescu, disidenţii au un ţel nobil - eliberarea poporului. Nu de rare ori ei îşi risca chiar viaţa. Avem exemplele celor care si-au pus viata în joc fără sa trădeze sau să fugă din ţară. Generalii germani, care au încercat să-l lichideze pe Hitler sau Frontul lui Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan împotriva sistemului de minciună comunistă. O categorie aparte sunt cei care fac opoziţie prin trădare de patrie, cum a fost diplomatul Fritz Kolbe în Germania şi Ion Mihai Pacepa. Ambii n-au suportat politica naţionalistă, socialistă a conducătorilor şi au transmis, mai mult sau mai puţin dezinteresaţi material, secrete de stat americanilor. Kolbe, poate cel mai important spion din cel de al doilea război mondial, a fost omul de legătură între ministerul de externe şi al apărării, apoi spion american. Biografia lui a fost publicată recent de un jurnalist francez, care s-a folosit de documentele declasificate americane. Drama lui Kolbe continuă şi după prăbuşirea nazismului. După ce n-a fost reprimit în diplomaţia germană, s-a refugiat la New York. Nu se descurcă în Lumea Nouă. Îşi pierde banii în speculaţii la bursă şi se reîntoarce în Europa unde îşi câştigă o existenţă mediocră vânzând fierăstraie electrice americane. După o viaţă anonimă, la înmormântarea sa au fost numai câteva persoane, din care cel puţin doi de la CIA. Bineînţeles că n-a fost nici un reprezentant al statului pe care l-a trădat. Ca şi Kolbe, Pacepa spiona pentru SUA unde şi fuge în anul 1978. De atunci el a publicat cărţi anticeauşiste sau / şi anticomuniste. Dar spre deosebire de Kolbe, fostul şef al spionajului românesc este însă complet reabilitat după Revoluţia din 1989 şi obţine cu succes toate drepturile. In mod paradoxal, în loc să fie judecat pentru responsabilitatea sa din vremea dictaturii ceauşiste, când el deţinea funcţie de conducere la nivel de stat, actualul stat de drept vrea să-i dea şi pensie şi proprietatea rămasă în ţară, iar autorităţile sunt de părere că gradul de general de securitate nu i-a fost retras niciodată. Astfel între securist, disident şi trădător de ţară la Bucureşti nu mai e nici o deosebire şi următorul pas ar putea fi chiar nominalizarea pentru Premiul Nobel a acestui, fără nici o exagerare, foarte inportant luptător anticomunist. Dar şi fără noi distincţii, spre deosebire de colegul său Kolbe, la înmormântarea lui Pacepa se vor întâlnii ofiţeri de securitate, oficialităţi româneşti revoluţionare şi CIA.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic
la Universitatea din Bremen, Germania

Bremen la 2 noembrie 2004