Viorel ROMAN
Dorul lui Tökes / un anonim 2018-03-15
inapoi
Dorul lui Tőkes scris de un anonim
„Să nu mai fim la fel de proşti ca până acum! Să ştim ce vrem şi să vrem ce trebuie!”

  1. E timpul să renunţăm la fantasme şi să acceptăm realitatea aşa  cum este ea. În primul rând realitatea faptului că secuii nu sunt  nici maghiari, nici unguri. Secuii sunt altceva, altă naţie, nici naiba nu ştie exact-exact ce sunt secuii! Ştim bine că nu sunt maghiari, din păcate pentru ei! Încercarea de a-i transforma pe secui în maghiari a eşuat şi trebuie acceptat acest adevăr. Vom avea mai mult de câştigat dacă vom pune la baza politicii noastre adevărul că secuii nu sunt şi nu vor fi niciodată maghiari. Nu sunt capabili!  Trebuie să facem faţă acestui adevăr, a cărui sfidare ne-a adus până acum numai necazuri şi prejudicii. Important este să-i păstrăm pe secui de partea noastră, alături de noi, într-un parteneriat cât mai  strâns şi mai energic. În acest scop trebuie grijă mare când li se predă copiilor istoria, pentru a ascunde tot ce mai poate aminti azi de Occisio Siculorum, proiectul maghiar de genocid. Trebuie chiar să abandonăm acest proiect, s-a dovedit a fi o utopie, o fantasmă. Dacă n-am fost vrednici să ducem până la capăt uciderea secuilor înainte de Trianon, acum este prea târziu. Europa este cu ochii pe noi, iar noi nu mai suntem ce am fost!
  
  2. Cel mai mare duşman al maghiarimii este ADN-ul. Personal nu  pot să cred în pronosticul analizelor ADN, le-am făcut şi eu, cu rezultate pe care refuz să le cred, să le ţin minte sau să le fac publice! Vă implor pe toţi maghiarii adevăraţi: refuzaţi orice analiză privitoare la trecutul d-voastră genetic. Analizele ADN pot scoate la  lumină lucruri care vor da peste cap toată  mitologia  maghiară. Nu  numai faptul că secuii şi ceangăii nu sunt maghiari, dar chiar şi majoritatea maghiarimii maghiare va fi pusă în discuţie, adeverind şi pe această cale, definitiv, ideea simplă, imposibil de combătut dacă ajunge la publicul larg, că sosind în Pannonia, ungurii au dat aici peste o populaţie autohtonă, numeroasă, peste care  s-au declarat  stăpâni, deşi erau o mână de oameni. După o vreme s-a produs inevitabilul, coabitarea, amestecul etnic. Din creuzetul panonic au apărut corcituri euro-asiatice, maghiarii blonzi şi cu pielea albă, cu profil arian şi ochi albaştri, înalţi de statură şi virili. Azi, formula etnică a acestui amestec de populaţie poate fi calculată în procente foarte exacte cu ajutorul acestui nenorocit de ADN şi alte produse ale geneticii. Grija noastră cea mai mare va fi să nu se dovedească cumva că  autohtonii din Panonia erau mult mai mulţi decât noii veniţi şi că  erau de acelaşi ADN cu autohtonii din Dacia, din Moldova, din  Ardeal şi din Ţara Românească. Mai mare ruşine nu puteam păţi! Cercetările făcute în secret de  geneticienii noştri au ajuns însă la acest rezultat. Nu e cazul să  precizez ce mari deservicii ne va aduce dezvăluirea acestor rezultate, dacă nu vom interveni rapid şi decisiv. Aceste rezultate trebuie să rămână necunoscute, măcar până vom dispărea ca naţiune!
În această ordine de idei semnalez că la Academia Română se  pregăteşte un volum dedicat românilor care au făcut istorie pentru Hungaria. Dacă lăsăm să se publice această istorie a contribuţiei româneşti la constituirea maghiarimii şi la gloria noastră internaţională, nu vom mai avea obraz să scoatem capul în lume!… Nu e vorba numai de Corvini, tatăl şi fiul, de Bolyai, tatăl şi fiul, Anonymus, tatăl şi fiul ş.a.m.d., mii de cazurile personale, individual e, ci şi de acele zeci de sate din secuime, româneşti cândva, de cele patru sute de mii de greco-catolici din Ungaria, a căror confesiune dovedeşte etnia lor românească. Trebuie intervenit pe orice cale pentru a opri tipărirea cărţii! Şi, în general, pentru a combate şi reprima fizic orice aluzie  la  puţinătatea gradului nostru de maghiaritate. Asemenea  aserţiuni lezează demnitatea şi majestatea noastră ungurească. Au  existat, din păcate, autori maghiari inconştienţi şi interbelici care s-au lăudat cu inexistenţa rasei maghiare, a genomului hungar,  preamărind încrucişarea raselor, a naţiunilor etc. Cu astfel de autori nu avem de împărtăşit niciun ideal! Au adus mari deservicii nobilei noastre rase! E timpul să ne dezicem de ei şi să-i punem la index! Să-i dăm uitării înainte ca românii să se folosească de ei! Căci va fi scrâşnet de dinţi!
 
  3. Prevenind momentul când toate aceste date bio-genetice şi istorice ar putea deveni publice, trebuie să ducem o muncă  de lămurire şi convingere a publicului maghiar cum că ADN-ul este un test ne-concludent, fără valoare ştiinţifică, discriminator, rasist,  inventat de români pentru un scop uşor de bănuit. În acest sens  trebuie convocate şi forţele noastre din emigraţie, a căror autoritate  în asemenea chestiuni ar putea fi deosebit de mare. Chiar dacă unii  dintre noi se îndoiesc de şansele încercării de a discredita  valoarea probatorie a ADN-ului, trebuie să ne simţim încurajaţi de succesul pe care l-am avut în combaterea, compromiterea şi sistarea cercetărilor de biologie genetică efectuate în România, mai ales la Iaşi, până pe la începutul anilor 1990, cercetări ale căror rezultate erau catastrofale pentru mândria şi aplombul nostru unguresc.  Suspendarea acelor cercetări şi secretizarea rezultatelor este opera serviciilor noastre. Aşadar, se poate! Suntem într-un mare  impas, dar să nu disperăm! Nu trebuie uitat că în orice situaţie, oricât de grea, noi putem conta pe tembelismul românilor şi pe oportunismul istoricilor români. Nu mai vorbesc deguvernanţi. Îi cunosc bine! Totul la politicienii români este de vânzare, iar la preţ nu ştiu să ţină! Nu ştiu nimic! Habar nu au de istorie! N-au în cap decât şmecherie ieftină!
  
  4. Pericolul pentru noi nu vine dinspre partea românilor. Românii nu sunt capabili să ţină duşmănie, sunt în această privinţă moi, lipsiţi  de consecvenţă şi tenacitate. Sunt stupid de cumsecade! Nici nu le trece prin minte ce am vrea noi să le facem! Pericolul pentru maghiarime vine dinspre tineretul secuiesc, care începe să priceapă că era mai profitabil pentru secui să-şi asume condiţia etnică de neam fără nicio relaţie de înrudire cu  maghiarii. Tot mai răspândită este printre tinerii secui ideea că numai Budapesta a avut de câştigat de pe urma maghiarizării secuilor. Secuii îşi pun tot mai mult întrebarea de ce până la Trianon (1920) autorităţile ungureşti făceau statistici separate despre secui, considerându-i pe aceştia că nu sunt maghiari. Când a avut dreptate Budapesta? Au aflat aceşti tineri că atunci când ungurii se simţeau tari, i-au tratat pe secui cu dispreţ, ca pe nişte străini, ca pe nişte duşmani chiar. Nici când au fost în dificultate, la greu, maghiarii nu s-au declarat fraţi cu secuii. Ci i-am privit ca pe nişte rude îndepărtate, de proastă condiţie! Ceea ce, din păcate, cam aşa este!
Dar trebuie lămuriţi aceşti tineri că nu numai noi, maghiarii, am procedat aşa! S-a întâmplat şi la case mai mari! Nu noi, maghiarii, am inventat  curvăsăria politică! Sunt tot mai mulţi secuii care află că Uniunea  Europeană are programe de susţinere financiară foarte generoase, dar numai pentru minoritarii care nu au o ţară mamă care să-sprijine.  Budapesta le-a ascuns secuilor că există aceste fonduri şi  programe şi că nu pot fi accesate de secui pentru că au acceptat să fie declaraţi şi consideraţi maghiari. Declarându-se parte componentă a nobilei naţiuni ungare şi recunoscându-li-se acest statut de excelenţă, secuii au pierdut cu brio (sic! Nota trad.) sute de milioane de  euro. Ce a câştigat Budapesta din asta, secuii nu ştiu şi nici nu vor să  ştie. Nici ungurii de noi nu ştim! Sigur este – zic aceşti tineri  secui, că  secuii au pierdut enorm, iar aşa zisa protecţie de la Budapesta  este  numai în vorbe, fără nicio susţinere financiară serioasă, fără programe economice regionale sau locale, aşa cum există în România şi în toată Europa pentru ţigani, în virtutea faptului că  ţiganii nu au o  ţară mamă care să-i apere (nu e Bangladesh, parte a Indiei, cum e  Moldova faţă de România, Austria faţă de Germania?). Tinerii secui vor să intre şi ei sub protecţia Uniunii Europene şi să  aibă în România drepturile pe care ţiganii le au în Ungaria şi în  toată Europa! Iar ei ştiu acum, au aflat, că nu pot cere  aceste  drepturi deoarece liderii lor i-au trădat şi i-au declarat maghiari.  Ideea că şi secuii ar putea beneficia de susţinerea  consistentă a  Uniunii Europene prinde tot mai mult la tineretul secuiesc şi ne va  aduce mari prejudicii. Nu văd cum am putea para această  situaţie. Personal, mă aştept ca secuii tineri să ne ceară în curând  socoteala şi cevadespăgubiri pentru acest fals în acte publice! (Vezi ultimul recensămînt din România, când ne-am lăcomit să-i declarăm maghiari pe  toţi secuii. Mai puţin câteva sute de secui încăpăţânaţi, care de atunci s-au înmulţit serios!). De aceea ar fi bine să luăm noi iniţiativaşi să le propunem chiar noi secuilor să nu se mai declare maghiari, ci secui, prezentând această propunere ca pe o manevră făcută de comun acord, prin care să avem acces comun – repet: acces  comun, la fondurile mari destinate etniilor care nu au ca  patrie proprie un stat naţional: precum bascii, occitanii, catalanii, ţiganii, găgăuzii şi alţii. Dacă iniţiativa vine de la  noi, de la  maghiari, nu se va produce o ruptură între noi şi secui, ci dimpotrivă, avem motive să pretindem din partea lor recunoştinţă şi ascultare.  
 
5. Trebuie făcut orice pentru a împiedica o apropiere între români şi secui. Ar fi catastrofală pentru noi! Trebuie să facem să circule  printre secui ideea că în definitiv vinovaţi de maghiarizarea secuilor  se fac românii, deoarece după 1918 nu au asigurat nicio  protecţie secuimii, lăsându-i pe secui la voia politicii de maghiarizare, acceptând fără nicio restricţie teza Budapestei  precum că secuii sunt maghiari! Românii i-au trădat pe secui! Această propoziţie trebuie rostită cu orice ocazie. Cu explicaţia: deşi teoretic aveau interes să-i slăbească pe unguri, iar nu pe secui, guvernanţii români s-au lăsat cumpăraţi de Budapesta. Este momentul să lansăm zvonul că românii din Bucureşti i-au vândut pe secui Budapestei, dar au făcut-o fără ştirea românilor din Transilvania. În paralel vom răspândi ideea că românii din Ardeal sunt alt soi de  oameni decât românii din restul României. Că secuii se pot înţelege de minune cu românii din Ardeal, dar niciodată şi nicicum cu românii – budos olah! – din Bucureşti, Bacău, Craiova sau Constanţa! La ce ne trebuie această divizare? Pentru că proiectul de reconstituire a Ungariei Mari, oricât de drag ne este, nu mai are nicio şansă de reuşită. Tot mai mulţi maghiari îşi dau seama de asta şi nu avem cum şi nici de ce să-i combatem. De aici, un motiv în plus de deznădejde naţională pentru orice maghiar sensibil la soarta neamului său. Avem datoria, în această situaţie, să le oferim co-naţionalilor  noştri o  altă ţintă în care să spere şi să creadă, o ţintă care să fie sau să li se pară mai accesibilă, mai realistă. În acest scop trebuie lansat proiectul minimal pentru noi: Transilvania să fie declarată stat de sine stătător. În acest scop trebuie abandonat în chip oficial proiectul revenirii la Ungaria Mare, la hotarele din 1914. Această renunţare, dacă este făcută într-un cadru solemn, cu un support mediatic puternic, va avea un efect benefic pentru noi, ne va atrage multe simpatii internaţionale. Declarând urbi et orbi că Ungaria Mare n-a existat niciodată şi nici nu poate exista, vom deveni un model de comportament european, conform  cu exigenţele lumii viitoare, mai ales în comparaţie cu românii, care nu vor fi niciodată capabili să renunţe la visul României Mari. Dacă  vom şti să speculăm acest contrast, vom putea lansa imediat  propunerea, către comunitatea internaţională, de a se făuri statul  Transilvania, ca act de justiţie şi soluţie de stabilitate în Estul  Europei. (După realizarea acestui obiectiv, vom reveni la  următorul, Ungaria Mare.)
  
  6. În pregătirea acestei manevre (Transilvania-stat independent) este nevoie ca atitudinea fiecărui maghiar, ca şi a fiecărui secui, să facă netă deosebire între românii ardeleni şi ceilalţi români. Să lucrăm cu subtilitate la deprecierea imaginii românului în general, şi în special a românului sudist, a regăţeanului, a bucureşteanului, atât printre românii din Ardeal, cât şi printre ceilalţi ardeleni: germani, ţigani etc. Să lansăm documente falsificate privindu-i pe Emil Boc, Victor Ciorbea, cum că nu sunt ardeleni adevăraţi, că dacă ajungeau prim miniştri nişte ardeleni veritabili, România era departe azi! Să dovedim cu documente false că cei doi se trag, să zicem, din moldovenii aduşi de Ceauşescu în Ardeal. Să strecurăm în toate chipurile şi în toate minţile, cu orice ocazie, ideea că noi, în Ardeal, am trăi mult mai bine dacă taxele pe care le plătim  statului român ar rămâne pe loc, în investiţii şi cheltuieli publice din Ardeal. Cunosc mulţi români naivi gata să creadă şi să răspândească ei înşişi ideea că pe taxele plătite de ardeleni parazitează sute de localităţi din Moldova şi Muntenia unde nimeni nu munceşte, nu  produce şi nu plăteşte taxe. Nota bene: legile şi principiile Uniunii Europene şi ale Noii Ordini Mondiale, precum şi Trilaterala de la Bilderberg,  încurajează fărămiţarea statelor şi constituirea de comunităţi  statale cât mai restrânse, bazate mai ales pe criterii de eficienţă economică  şi geo-politică, iar nu pe legături de sânge, istorie  comună etc. Dezmembrarea marilor conglomerate politice ca Rusia, SUA sau China este iminentă. După ele va urma negreşit şi logic dezmembrarea României! Trebuie profitat de aceste conjuncturi. Am informaţii sigure că Uniunea Europeană n-o să mai dureze mult, şi nici principiile ei. Dacă nu ne grăbim să profităm de aceste aiureli din legislaţia europeană vom pierde astfel încă o dată trenul istoriei! A câta oară?! Va mai veni altul? Mă tem că acesta este ultimul!
 
  7. În acest scop este bine să mimăm cât mai convingător ideea că pe noi, maghiarii din Transilvania, nu ne interesează  Budapesta mai mult decât Bucureştiul. Că răul pentru ardeleni a venit mereu de la Budapesta sau de la Bucureşti! În egală măsură! Argumentele noastre trebuie să adoarmă vigilenţa românilor ardeleni, să nu creadă cumva că apariţia statului Transilvania, ca urmaş al principatului medieval Transilvania, este un pas spre Ungaria Mare sau spre o hegemonie maghiară. În acest scop trebuie bine simulată o atitudine critică faţă de Budapesta, faţă de Ungaria. Avem motive berechet! Principala critică la adresa Budapestei: în Ungaria este pus în primejdie viitorul maghiarimii. Numărul tot mai mare de ţigani şi evrei din Ungaria, ponderea lor majoritară în economia şi cultura Ungariei, fac din Ungaria o ţară fără viitor pentru maghiari. Ideea centrală a propagandei noastre: Ungaria este ca şi pierdută. Transilvania trebuie să-şi reia rolul jucat în istorie, îndeosebi după Mohacs, acela de leagăn al maghiarismului, spaţiu al supravieţuirii maghiarilor în istorie! După calcule secrete făcute la Uniunea  Europeană, este foarte posibil ca maghiarii din Ungaria să dispară în următorii 107 ani. (După părerea mea, chiar mai devreme, 98  ani!) Dar va fi mai greu să dispară maghiarii din Transilvania! Niciodată nu vom îngădui asta!
  
  8. Suntem pândiţi de primejdia depopulării Transilvaniei de elementul maghiaro-fon (maghiari, secui, ţigani şi evrei maghiarizaţi), iar principala cauză este greşeala UDMR de a impune guvernelor de după 1990 extinderea nesăbuită a învăţămîntului în limba maghiară. Am mai spus-o şi o repet: trebuie susţinut învăţămîntul în limba  maternă numai în localităţile în care românii sunt majoritari, numai acolo apare riscul ca limba maghiară să fie mai puţin folosită în afara casei, a familiei. Iar acolo unde maghiarii ori secuii sau ţiganii maghiaro-foni sunt majoritari, limba maghiară nu este deloc în primejdie. În aceste localităţi apare însă pericolul ca tineretul nostru să nu înveţe limba oficială ca lumea, ceea ce le va afecta mult cariera profesională. Un medic maghiar care nu ştie româneşte este condamnat să-şi exercite meseria numai în anumite localităţi, numai la un segment al populaţiei, ceea ce îl va dezavantaja în condiţiile concurenţei profesionale libere. Personal am descoperit că pleacă din România în Ungaria mai ales tinerii maghiari care nu vorbesc bine româneşte sau chiar deloc. UDMR s-a amăgit că orice maghiar ce vorbeşte prost româneşte va vota mereu cu UDMR. Realitatea este alta: orice maghiarofon – inclusiv ţiganul maghiarofon, care vorbeşte prost  româneşte se simte mai bine în Ungaria şi este tentat să plece să trăiască acolo. Şi chiar pleacă foarte mulţi, cum bine se ştie! Am ajuns astfel la situaţia ca învăţămîntul în limba maghiară din Transilvania să pregătească absolvenţi pentru Ungaria! Nu  acesta a fost scopul nostru! Nici măcar al UDMR-ului.  Repet principiul pe care îl recomand: în localităţile în care pe stradă nu se vorbeşte ungureşte, inclusiv la Bucureşti, tinerii maghiari trebuie să aibă la dispoziţie o şcoală cu cât mai multe materii predate în limba maghiară, maternă. Iar în localităţile unde toată lumea vorbeşte ungureşte, copiii noştri să aibă la şcoală cât mai multe ore predate în limba română. Trebuie cu orice chip să evităm ca băieţii şi fetele noastre să intre în viaţă fără să cunoască limba oficială a ţării, chiar dacă această limbă este româna, o limbă atât de imposibilă! De nesuferită! Îi înţeleg pe colegii din UDMR, dar trebuie să gândească  puţin mai nuanţat şi să înţeleagă şi ei că fără limba română nu putem supravieţui în Ardeal. Asta e lumea în care trăim! Situaţia liceului maghiar din Bucureşti este un eşec total şi exemplar, pilduitor. Aşa se întâmplă când UDMR pierde din vedere detaliile. Mai întâi, se cuvenea ca la acest liceu să fie atraşi copiii familiilor de maghiari din Bucureşti. Eventual constrânşi! Maghiarii din Bucureşti, nu puţini, majoritatea intelectuali de calitate, se feresc însă să-şi trimită copiii la această şcoală din pricina incompetenţei  vestite a profesorilor de la acest liceu. Este ruşinos şi lamentabil  nivelul instrucţiei şcolare din acest liceu! (Ca şi din majoritatea  şcolilor cu limba de predare maghiară! Ăsta este adevărul şi părinţii îl cunosc, după cum se ştie foarte bine…) UDMR trebuia să se  îngrijească să aducă profesori buni la acest liceu, eventual  români, nu profesori angajaţi pe pile şi criterii politice, fără studiile  adecvate! Iar ideea UDMR-istă de a aduce la Bucureşti copii din  Moldova, din satele  de catolici, sub pretextul că sunt ceangăi şi că urmând acest liceu se vor salva de la deznaţionalizare şi vor redeveni maghiari, este un eşec categoric.  Din ce cauză? Cum spuneam, au fost din nou neglijate detaliile. În cazul de faţă e vorba de faptul că aceşti copii de ceangăi sunt găzduiţi la Bucureşti într-un internat alături de copiii bursieri veniţi din Basarabia, adică tot moldoveni. 
Acolo, în intimitatea traiului la vârsta când se nasc prietenii de o viaţă, se produce o injecţie de românism de peste Prut care dă peste cap toată propaganda udemeristă anti-românească făcută de la catedra liceului, transformându-i pe puii de ceangăi în români îndârjiţi, înrăiţi. Aversiunea naturală a copiilor faţă de şcoală, faţă de profesori, mai ales faţă de profesorii incompetenţi, se transformă în aversiune faţă de tot ce este maghiar, unguresc. Liceul maghiar din Bucureşti trebuie desfiinţat cât mai repede, chiar şi dacă am obţine pentru elevi un internat separat, fără niciun contact cu moldovenii de peste Prut! Aceşti bitanci de basarabeni sunt deosebit de periculoşi! Au experienţa rezistenţei la rusificare şi o exersează la Bucureşti obstrucţionând maghiarizarea ceangăilor! Altă aventură udemeristă cu care nu am fost de acord niciodată!

    9. O altă manevră neinspirată a UDMR e proiectul de  lege cu privire la  Statutul Minorităţilor din România. Până acum norocul ne-a  surîs şi parlamentarii români nu l-au citit cu atenţie. Nici ziariştii. Nu l-au citit cu atenţie nici măcar reprezentanţii celorlalte  minorităţi, care şi-ar fi putut da seama că avantajele ce se vor obţine prin acest statut sunt accesibile numai maghiarilor! Dezbaterile pe marginea acestui proiect s-ar putea să ducă însă la constatarea că prevederile sale sunt excesive, atât de exagerate încât nu vor putea fi aplicate chiar dacă proiectul va fi votat. În momentul în care se va constata aceasta, s-ar putea ca românii, sătui de lipsa de măsură a UDMR, să se decidă să aplice legislaţia europeană în materie de protecţie a minorităţilor. Am atras atenţia asupra acestui pericol, dar am vorbit la pereţi! Deja, cât am putut constata personal la Bruxelles, toate guvernele din Europa sunt supărate sau măcar deranjate de privilegiile oferite de statul român minoritarilor, în special maghiarilor. E cazul în primul rând al guvernelor din ţările unde mai există maghiari ca  minoritate naţională.  Maghiarii din aceste ţări trebuie sfătuiţi să nu mai invoce modelul românesc, drepurile maghiarilor din România! S-ar putea ca românii să se deştepte totuşi şi să revină asupra  legilor şi  practicilor de discriminare pozitivă a minoritarilor. Nu trebuie să ne culcăm în leagănul iluziei că în România nu va mai ajunge niciodată la putere un partid naţionalist, cu vocaţia interesului naţional! Gogoriţa cu Vadim, lider al naţionalismului românesc, deja s-a dezumflat! N-o mai ia nimeni în serios! Dacă dispare Vadim din viaţa politică, ne aşteaptă vremuri grele! Trebuie urgent readus în Parlament! 
 
 10. Problema problemelor este tot cea demografică. Este, din  fericire, o problemă şi pentru români. Trebuie profitat de faptul că  guvernanţii români, compuşi şi conduşi fiind de alogeni,nu se sinchisesc de declinul demografic şi nu sunt capabili să articuleze o politică de redresare demografică. Avem un spaţiu de manevră deosebit de  generos. În privinţa aceasta UDMR a făcut o treabă bună, a penetrat structuri cheie, pe care a ştiut să le orienteze în aşa fel încât regresul demografic din România să-i afecteze mai ales pe etnicii  români.  Au fost, de pildă, o excelentă iniţiativă caravanele de educaţie contraceptivă organizate de Ministerul Sănătăţii, care au mers din sat în sat, dar numai prin sate româneşti, pentru a  explica fetelor de la  ţară cum pot evita să rămână gravide sau cum pot să scape de plod. În paralel, au fost organizate alte caravane destinate mamelor tinere, învăţându-le cum să-şi îngrijească copilaşii pentru a reduce  mortalitatea infantilă, caravane care au mers numai prin sate  ungureşti şi cartiere de ţigani. Îl felicit pe colegul care a avut  această idee laministerul sănătăţii! Trebuie continuată  această  politică, măcar câtă vreme ministerul sănătăţii mai este lăsat pe mâna UDMR-ului. Este ministerul cheie pentru interesele  noastre, pentru programele anti -româneşti concepute la Budapesta şi în diaspora. Ştiu că aceste programe vor deveni tot mai îndrăzneţe, mai operative, punând cuceririle ştiinţei biologice tot mai mult în slujba preocupărilor noastre tradiţionale de a atenta la fiinţa neamului românesc, la gena acestora! Nu-mi cereţi amănunte. Recunosc şi mă înclin în faţa adevărului: jos pălăria pentru UDMR, când merită! Trebuie să ţină mai departe cu dinţii de ministerul  sănătăţii şi de prezenţa sa în guvern. Să lase deoparte orice mândrie, orice onoare, orice principiu, orice ruşine, orice scrupul şi să colaboreze cu orice partid, numai să fie la guvernare. Sperăm pe sprijinul în continuare al diasporei, ca să putem corupe şi şantaja mai departe pe preşedinte, pe primul ministru, miniştri, parlamentari, primari, judecători etc.  În ultima vreme au început să ridice totuşi preţul! Nu avem de ales! Trebuie continuată şi dezvoltată strategia cu care a fost  păcălit Nicolae Ceauşescu: în localităţile şi zonele unde noi eram  majoritari am reuşit să construim, pe banii statului român, cât mai multe şi mai încăpătoare aşezăminte pentru copiii abandonaţi pentru copiii orfani sau instituţionalizaţi, şcoli încăpătoare, modern  utilate, şi cu excedent de spaţiu şi personal angajat etc., etc. În felul  acesta am reuşit să găzduim tot mai mulţi copii din alte judeţe, adică copii de români.Cum personalul angajat al acestor aşezăminte era fatalmente vorbitor numai de limba maghiară, aceşti copii de etnie română au fost crescuţi în limba maghiară şi li s-a imprimat conştiinţă  maghiară. Mă  feresc să dau cifre privind rezultatele din trecutul destul de apropiat, până în 1990, ele sunt foarte îmbucurătoare. Succesul a fost aproape total. Trebuie să fim cât mai inventivi şi mai creativi în materie de anti-românism, de maghiarizare subtilă, chiar sub nasul autorităţilor româneşti, preocupate cu alte mize, mai ales de căpătuiala fiecăruia. Dacă azi românii sunt ultimii din Europa în mai toate domeniile, aceasta se datorează şi ingeniozităţii maghiare în  materie de sabotaj anti-românesc, strategiilor şi diversiunilor  împotriva neamului valah aplicate discret, în strânsă colaborare cu  alţi minoritari, cu celelalte entităţi şi instituţii interesate de  eliminarea românilor ca subiect al istoriei! Doamne, ajută-ne! (Atenţie maximă la ceilalţi  minoritari: majoritatea nu sunt dispuşi să colaboreze cu noi. Dar îi putem amăgi şi păcăli cu drepturile omului, cu statul de drept, cu exemplul altor state etc.) Trăim vremuri grele şi decisive pentru maghiarime. Datele obiective cu care ne confruntăm ne sunt mai nefavorabile ca oricând. Cei mai mulţi  maghiari care conştientizează această situaţie, în loc să reacţionaze bărbăteşte, cand în apatia cea mai neagră, în disperare şi  lehamite,  droguri şi sinucideri. Prea mulţi sinucigaşi printre ai noştri! Personal, angajându-mi toată autoritatea, deplâng şi  resping categoric  această atitudine. Mai ales la tineretul nostru. Se aud  tot mai multe  voci printre aceşti tineri care îi acuză pe ţigani şi evrei că ar fi  un pericol pentru naţiunea maghiară!  Lăsaţi-i pe români să umble cu asemenea lozinci! Noi,  dimpotrivă, să  ne facem din evrei şi ţigani aliaţii noştri fireşti, cu ei  am fost  tovarăşi de drum în atâtea ocazii, pe vremea Ungariei Mari,  a  cominternului sau în decembrie 1989, la 15 martie 1990!  Nu-i avem de  duşmani irevocabili decât pe români! Mai ales pe cei  din aşa zisul  Regat! Fără sprijinul lor, 1 Decembrie 1918 nu ar fi existat! Şi  nici  Trianonul! Evident, nu ştim ce ne rezervă viitorul. Dar  trebuie să  ştim ce am vrea să însemne pentru noi acest viitor. Şi mai  ales, după  un examen critic, lucid, realist, să ştim ce putem realiza din ce  dorim  să se întâmple. Iar ce putem face să nu lăsăm pe mâine şi nici  la voia  întâmplării, aşa cum au făcut-o generaţiile anterioare,  care mereu au  mizat mereu pe altul, pe alţii, pe un stăpân atotputernic  care să aibă  grijă şi de noi! Idealul nostru, de a fi sluga preferată a  celui mai  puternic stăpân, ne-a adus în pragul dispariţiei. Aici am ajuns  ca  slugi credincioase ale Papei de la Roma, ale Turcilor, ale  Habsburgilor, ale Nemţilor, ale Ruşilor! S-au folosit de noi şi  ne-au  abandonat când nu au mai avut nevoie de noi! Nimeni nu ne sprijină în  proiectele noastre politice. Suntem pe plan internaţional  tot mai  izolaţi, ni se reproşează obsesiile revizioniste, perfidia  politică,  lipsa de scrupule, de loialitate, ca şi când marile puteri nu au  ajuns  acolo unde sunt exact prin aceleaşi mijloace: lipsa de  scrupule, de  loialitate, de onoare etc. De ce am practica noi alt soi de ticăloşii  decât cele clasice, verificate de istorie ca reţete ale  succesului?!  De ce n-am reuşi şi noi cu această reţetă îndelung  verificată?! E  timpul să urmăm exemplul românilor, chiar dacă nu dăm noi multe  parale  pe ei ! Uneori ai ce să înveţi şi de la un prost! Am greşit în  toată  istoria noastră alergând după monarhi occidentali,  sub a căror  stăpânire am oferit Ţara. Românii, aşa primitivi cum sunt, abia la 1866 şi-au adus domnitor din Apus! Cred că românii au avut mai mult  de  câştigat când au mers după lozinca prin noi înşine! Nu e nicio ruşine  dacă ne-o însuşim şi noi, mai ales că românii au abandonat-o  după  1990. Mai mult ca oricând suntem azi în situaţia de a ne purta  singuri  de grijă. Dacă vom conştientiza această condiţie, se vor ivi printre  noi şi bărbaţii care să iasă din rândul adormiţilor şi  să ia taurul de  coarne! Nu am nicio îndoială. Cu inventivitate mai ales, dar  şi cu  perseverenţă, cu voinţă nestrămutată, putem să ne salvăm locul  nostru sub soare! O şansă în plus, deosebit de mare, o au maghiarii din România. Informaţia pe care v-o dau trebuie să aprindă în sufletul  fiecăruia dintre noi speranţa, ba chiar convingerea că  vom reuşi: toţi guvernanţii români sunt la mâna noastră, a UDMR-ului, îi putem şantaja  pe oricare dintre ei la orice oră, de la preşedintele ţării până la ultimul poliţist sau procuror. Putem face ce vrea muşchii  noştri din  ei. Trebuie profitat de ocazie: politicieni mai corupţi  ca-n România  de azi nu mai există nicăieri în Europa şi n-au mai existat  niciodată  în istoria multi milenară a românilor! Important este să ştim ce  vrem  şi să vrem ce trebuie! Putem obţine orice de la politicienii  români. Dar să nu cerem lucruri care în timp se pot întoarce  împotriva  noastră! Cum este învăţământul în limba maternă, când am cerut şi am obţinut mai mult decât ne trebuia! Asta este problema: Să nu mai fim la fel de proşti ca până acum! Acesta este ultimul meu dor! (martie 2011)