Viorel ROMAN
Criza si viziunea europeana 2001-04-28
inapoi
Universalitate si individualitate in perioada de tranzitie UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU CONFERINTA STIINTIFICA INTERNATIONALA, 27/28.04.2001 INTEGRAREA ROMÂNIEI IN STRUCTURIEL EURO-ATLANTICE; RELANSARE SI PROGRES ECONOMIC Criza si viziunea europeana Dilema românilor in drum spre Europa este generata de faptul ca sunt nepregatiti. Spalarea creierelor in decenii de dictatura comunisto-ortodoxa, a facut ca majoritarea, si conducatorii pe care-i aleg sa nu intelega ca integrarea in Europa este posibila, si ca optiunea este de natura religioasa. Crestinismul a creat Europa, pe acest fundament sta Uniunea Europeana. Urmare a intelegerii dintre Stalin si Churchill, România a facut dupa 1945 o tranzitie de 90% dupa modelul comunist si 10% dupa cel al crestinilor occidentali. Tranzitia spre comunism a organizat-o URSS. Azi români candideaza la inegratea in UE/NATO, iar cei din Basarabia in Federatia Rusa. La desfiintarea Lagarului moscovit s-au facut din nou intelegeri (secrete) est-vest, fara sa se cunoasca daca, si care ar fi procentele românilor. Caracterul religios al optiuni Roma sau Moscova pentru români este evident, daca constatam ca la venirea rusilor erau 1.563.000 Uniti cu Roma, iar la ultimul recensamint numai doua sute de mii s-au declarat ca atare. Multi greco-catolici au pierit, alti au trecut la religia Dictatorului, mai ales ca putini sperau ca Imperiul lui Stalin se va autodesfiinta. In Basarabia Moscova mentine Mitropolia româna sub ascultare si in Transnistria Armata a 14-a. Controlati religios, militar si material, românii din Basarabia se orienteaza spre Moscova, si pentru ca Bucurestiul bate pasul pe loc. Europa este in primul rind o categorie cultural-religioasa si apoi geografica, care a trecut de-a lungul vremii prin crize, s-a transformat de la Imperiul Roman la Uniunea Europeana / NATO, spre care tind azi românii si neamurile europene. Sa urmarim metamorfozele, crizele si viziunea Europei. Dupa Herodot (484-425), primul care pomeneste Europa, Persani vedeau Asia cu popoarele ei, ca tara lor. Europa si grecii era complet in afara granitelor lor. Europa cum o vedem noi, nu exista inca. Au fost necesare polisurile grecesti si Imperiul Roman pentru aparitia unui Continent in jurul Marii Mediterane, si numai dupa ocuparea sudului Mediteranei de catre islamici s-au conturat: Asia, Africa si Europa. Imperiul Roman de rasarit, rezista, in timp ce Europa de vest dupa pierderea sudului Mediteranei trece Limesul si ajunge pina in Scandinavia. Astfel Sacrum Imperium Romanum si Imperiul lui Carol cel Mare devin sinonime cu Europa. Paralel apare si constiinta Europei orientale. Bizantul a rezistant invaziilor dupa prabusirea vestului. De aceea, similar evolutiei apusenilor, expansiunea spre nord a grecilor, in lumea slavilor, are elemente comune cu cele din vest. Biblia, biserica, calugarii, ideea imperiala unesc cele doua Europe. Totusi in Bizant Imparatul este vicarul lui Hristos, capul Bisericii, pe cind dupa parasirea Romei de catre Constantin cel Mare, Papa si Imparatul au misuni separate, distincte, nici unul nu pot ajunge la puterea totalitara, ca in orient. Aceasta diviziune a puterii intre Papa si Imparat a format Europa occidentala, dar este si o sursa perena de criza – care-i calea adevarata? Prabusirea Bizantului sub musulmani s-a datorta neconcordantei celor doua Europe, pentru care esec germani au protestant, si astfel s-a revenit la vechiul Limes roman, la sud latini, la nord germanicii. Pe de alta parte Moscova se declara "a treia Roma" pe baza ideei translatio imperii si se orienteaza sub Petru I spre vest, dar se extinde si in Asia. Tot asa procedeza si occidentalii, care ocupa America. Si aici se regaseste limesul: America de sud, romano-catolica, iar ce de nord, protestanto-germanica. Criza europeana, Schisma, adincita de Reforma se agraveaza cu Revolutia Franceza, cind normele Sfintul Imperiul sunt inlocuite cu ratiunea si vointa cetatenilor. Pentru prima data in istorie, Dumnezeu devine o chestiune particulara si statul devine laic. De acum Dumnezeu si vointa sa nu mai sunt relevante in stat, iar credinta si religia se muta din domeniul ratiunii in cel al simturilor. Religio vera, religia crestina a adevarului devine una mai mult romantica. De acum avem crestini si laici, si cu totul surprinzator, mai mult in Europa de sud, romano-catolica, de cit in cea germano-reformata, in nord. Lichidarea Sfintul Imperiul a dus la aparitia natiunilor, care totusi au pastrat ceva din vechia misiunea imperiala, cu rezultatul ca au generat nenumarate razboaie devastatoare in ultimul secol. Expansiunea pravoslavnicilor in Asia si a apusenilor in America nu s-a izbit de o concurenta spirituala. Pe cind lupta cu islamul si religia asiatica, dupa ce la inceput a avut un succes material, iata ca acum traditiile asiatice, mai ales budismul isi regasesc forta in fata unei Europe laice, saracita spiritual. Ne aflam in fata unei Europe, care ofera lumi numai o baza materiala comuna, dar deschide astfel usa spiritualitatii precolumbiene, islamice si asiatice? Ne afla din nou in faza finala a Europei, care a creat volens, nolens, baza si infrastructura crestinismului? Criza europena este diagnosticata de teoreticeni in est si vest. Rusul Nicolai Dneanilewsky vede primul criza, dar dintr-o perspectiva neeuropeana, germanul Oswald Spengler considera ca decadenta este inevitabila ca cea a organismelor biologice, iar englezul Arnold Toynbee vede in lumea apuseana o decadenta a religiei in favoarea cultului pentru tehnica, natiune si militarism. Dupa el secularizarea este cauza crizei Europei. Ce rol mai are religia crestina? A devenit ea o chestiune particulara? Europenii apeleaza numai la resturi de crestinism si dezvolta o spiritualitate difuza? Viata publica este neutra? Intr-adevar dupa Revolutia Franceza, statul din lumea romano-catolica, despartit de biserica si bazindu-se pe ratiune, ajunge sa fie dictatorial si supravietuieste numai pentru ca se sprijina pe constiinta crestina veche. Protestantii din Anglia, Scandinavia si Prusia integreaza in stat morala crestina si planul divin. Dupa prabusirea Prusiei, vidul creat a degenerat in dictatura. Pe linga aceste doua modele europene s-a creat in Statele Unite ale Americii, pe baza crestinismului neo-protestant un consens puternic religios, care se vrea modelul lumii. Socialistii au pus normele crestine care au format Europa cu capul in jos, adica materia este baza spiritul, baza materiala determina constiinta sociala si tot ce foloseste socialismului ateu, este moral. Nu mai coteaza individul, cind este vorba de progres, astfel vittorul luminos s-a transformat intr-un Zeu fara mila, care decidea totul. Dogmele economice au dus la prabusirea Lagarului comunist, de aceea se trece acum repede cu vederea ca avem de a face mai mult cu o criza a moralei si religiei crestine. Pentru cei care au pus bazele Uniunii Europene - romano-catolicii Schuman, de Gaspari, Adenauer – modelele nationale, socialiste si dictaturile lui Hitler si Stalin au fost cai profund gresite, de aceea ei s-au concentrat pe traditiilor crestine latine, sintetizate in asa zisele achizitiile comunitare. Aceasta Europa, care intr-un timp relativ scurt si-a refacut baza materiala si pozitia demna in lume, a definitivat in 1999 si Carta drepturilor fundamentale a UE, care codifica mostenirea, traditia crestina romana. Societatea industrializata occidentala, in care urmeaza sa se integreze si modernizeze românii, nu s-a creat ca urmare a Reformei germane sau a Revolutiei Franceze, ci bazele ei au fost puse inca la inceputul mileniului de Roma. Biserica detinea o treime din teritoriu Europei, pe care calugari si preotii educati, specializati, latinizati, celibatari extrem de mobili au pus-o pe calea progresului social-economic, vizibil astazi pentru toti. Crestinismul occidental a generat capitalismul, imperialismul, globalizarea. Dupa trecerea in revista a crizelor si modelelor europene crestine, este usor de sesizat ca dilema in care se afla românii va fi mai devreme sau mai tirziu depasita. Dupa ce nationalismul, socialismul, dictatura s-au discreditat, nu se mai pune azi nici problema trecerii la catolicism sau revenirea la Unirea din 1698, ci realizarea unui consens româno-occidental pe baza achizitiilor comunitare si Cartei drepturilor fundamentale. Bineinteles ca acestea sunt o sinteza vasta a traditiilor latine, nu greco-pravoslavnice, cu care sunt familiarizati românii inca cu frica in sîn "ca le taie popa limba". In afara acestui consens social-politic in curs, pe care-l vor obtine politicienii, pentru realizarea si unei platforme spirituale de perspectiva, comune, continuarea dialogului inceput in 1999 la Bucuresti intre Presedintele si Patriarhul românilor si cel al Occidentului, Papa Ioan Paul II este necesara si obligatorie. Pentru ca numai o Biserica a tuturor românilor unita cu Roma poate integra durabil tot neamul in Europa "drepturilor inalienabile ale omului, libertatii, egalitatii si solidaritatii." Aceasta vizune a creeat Sacrum Imperium Romanum si este fundamentul Uniunii Europene. Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania