Viorel ROMAN
Aderarea României la Uniunea Europeana 2003-11-03
inapoi
Aderarea României la Uniunea Europeana Aderarea autentica si de durata a românilor la UE, presupune unirea ortodoxiei cu lumea crestinilor occidentali. Si pentru ca tranzitia de la structurile comuniste la sistemul de valori ale UE, dilema fundamentala a "Europei", intirzie, un esec al integrarii ortodocsilor in UE va antrena si reintregarea românilor mai degraba in "comunitatea statelor independente" moscovite, cum este cazul Republicii "independente si suverane" Moldova, decit in civilizatia apuseana. Intrucît problemele românilor in „Lagarul“ rusilor sunt cunoscute, sa urmarim raporturile lor cu "Europa", fara a pierde din vedere ca românii sunt integrati inca in comunitatea soborniceasca cu centrul duhovnicesc Moscova. Asa ca o revenire a lor la Roma inpotriva intereselor rusilor si al grecilor este calcîiul lui Ahiles al aderarii. Vor astepta românii pina vor fi integrati deodata, toti ortodocsii? Alibiul comunisto-ortodox Opinia ca fara "mostenirea comunista", Cortina de Fier, "Lagarul" moscovit, CAER-ul si Pactul de la Varsovia, România ar fi evoluat sincron cu tarile "Europei" s-a perimat. De aceia, inainte de a trece in revista perspectivele românilor ortodocsi in adaptarea lor la normele si valorile vesteuropene, romano-catolice si protestante, sa vedem, ce-i comunismul si apoi "Europa"? Inlaturarea despotiei este conditia necesara si suficienta intregrarii in civilizatia occidentala? Evreul german botezat Karl Marx a prevazut, teoretizat globalizarea si a depasit ideologia imperialista din secolul XIX, atit cea anglo-saxona, capitalista, maritima si democratica, cit si cea germana, birocratica, continentala si autoritara. Marxismul este, de fapt, un imn de slava birocratiei imperiale prusace, dupa care o administratie rationala si fara dumnezeu, îi va inlatura pe capitalistii „minjiti cu singe si noroi din cap pina in picioare“ si apoi proletarii „vor munci dupa posibilitati si vor consuma dupa necesitati“. Un fel de rai pe pamint administrat fara gres de activisti idealisti, animati de etica si disciplina judaico-prusaca. La acest "ideal luminos al omului nou“ s-a renuntat brusc in 1989, iar anonimitatea devalmasiei si a „aprobarilor“ dictatoriale au esuat in fata dreptului roman, contractului, proprietatii private, initiativei si responsabilitatii individuale. Globalizarea comunisto-totalitara s-a dovedit neviabila si traditia Imperiului Roman, Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana, azi UE, FMI, NATO au invins. De aceea in "lagarul" ortodox se incearca acuma inlocuirea iluziei colectiviste judaico-prusace cu "achizitiile comunitare", forme secularizate ale dreptului canonic romano-catolic. Fara armonizarea valorilor ortodoxiei cu cele din vest, "integrarea" românilor in "Europa" este iluzorie. România ori adopta valorile si codul comportamental occidental, ori ramine mai departe in vechiul "lagar". Proiectul a "patra Roma" la Bucuresti a murit cu Nicolae si Elena Ceausescu? Decalajul dintre ortodoxie si occident In România si Moldova, in tranzitie spre structurile parlamentare occidentale (Consiliul European), socio-economice (UE), financiare (FMI) militare (NATO) se introduc legi si institutii occientale in speranta ca „forma“ va genara „fondul“ si in Ortodoxie, dar se ocoleste cu mare grija dimensiunea religiosa a codului "Europei". La Chisinau rusi pravoslavnici conduc direct si azi biserica, economia, politica, la Bucuresti ei sunt mai subtili. Care-i diferenta, decalajul dintre ortodocsi si occidentali, care trebuie depasita? Crestinismul este la ortodocsi al "statului", in vest, domina secularizarea. Organizarea sociala ortodoxa este simpla, informala, in vest, sofisticata. La ortodocsi domina cultura rurala de subsistenta, agricultura, in occident tehnologile industriale, orasul. Nivelul de trai, productivitatea muncii, participarea politica, mobilitatea profesionala, diferentierea sociala sunt la ortodocsi mai modeste, in vest ele inregistreaza valori ridicate. Controlul social este la ortodocsi direct, personal, in vest, indirect, birocratizat. Occientul are valori universale, ortodoxia particularistice. Aceasta dihotomie a valorilor este rezultatul a o mie de ani de izolare a ortodoxiei de catolicism. Astfel pentru episcopul oriental Bartolomeu din Cluj, comunismul a fost boala estului, iar secularizarea este boala vestului. Si daca dictatura marxista (un "cadou" occidental, pentru IPSS) a disparut, incercarea vestului de a integra ortodoxia este nociva, pentru ca secularizarea duce "la pierderea sensului vietii si a curajului de a traii... la anarhie si nihilism." (Deisis, 1999) Exact pe dos vede occidentalul George Ross, profesor la Colegiul Regal din Londra: "România cunoaste la aceasta ora stagnarea, promovarea mediocritatii si a coruptiei... nimeni nu mai crede in nimic. Un popor care timp de sase decenii a abandonat lumea civilizata a pierdut acum nu numai gustul democratiei, dar si sensul directiei si vointa de a se reface. Românii au intrat intr-o faza de sinucidere colectiva: Nimeni nu-i poate ajuta si nici nu vor sa fie ajutati." (Clipa, 22.11.01) Opinii care se bat cap in cap, dupa un mileniu de instrainare. Constienti de acest decalaj, criticii aderarii la UE privesc spre state cu constitutii, elite apusene si totusi cu nivelul de trai de citiva $ pe zi, si reamintesc de „forma fara fond“. La acest nivel de trai, ca in România/ Moldova coruptia, privatizarea mizeriei, a sigurantei personale, datoria externa cronica, poluarea mediului, bolile sociale, degradarea invatamintului si sanatatii, scaderea duratei medi de viata sunt inevitabile, iar o eventuala integrare in civilizatia "europeana", fara armonizarea valorilor, codurilor, revenirea spirituala a românilor la Roma, se va face cu atitea conditi, derogari, ca va redeveni o "forma fara fond", ca in perioada premergatoare dictaturii de dezvoltare. Pentru a depasi acest impas, vizita la Bucuresti a Papei Ioan Paul II a repus tara pe harta "Europei". Ce-i "Europa"? Dupa Herodot (484-425), primul care pomeneste de Europa, "Persani vedeau Asia cu popoarele ei, ca tara lor. Europa si grecii era complet in afara granitelor lor". Au fost necesare polisurile grecesti si Imperiul Roman pentru aparitia unui "continent" in jurul Mediteranei, si dupa ocuparea nordului Africii de catre islamici s-au conturat: Asia, Africa si Europa. Imperiul Roman de rasarit, a rezistat barbarilor, in timp ce Roma pierde sudul Mediteranei, dar trece Limesul si ajunge in Scandinavia. Astfel Sacrum Imperium Romanum si Imperiul lui Carol cel Mare devin sinonime cu "Europa" / UE. Paralel apare si constiinta Europei orientale, cind Bizantul rezistata presiunilor asiaticilor. De aceea, similar evolutiei din vest, expansiunea grecilor la slavi, are elemente comune cu vestul. Ideea imperiala, biserica unesc cele doua Europe. Totusi in Bizant Imparatul este vicarul lui Hristos, iar in apus Papa si Imparatul au misuni separate, nici unul nu poate ajunge la puterea totalitara, ca in orient. Aceasta diviziune a puterii a format Europa occidentala, dar este si o sursa de criza – care-i calea adevarata? Prabusirea Constantinopolului sub turco-musulmani s-a datorta neintelegerii, neconcordantei celor doua "Europe" (greaca si latina). Germanicii au protestat, si astfel s-a revenit oarecum la vechiul Limes, la sud latini, romano-catolici, la nord anglo-saxonii protestanti. Pe de alta parte "a treia Roma", Moscova sub Petru I se orienteaza, cu sprijin protestant, spre vest, dar se extinde si in Asia. Tot asa procedeza si apusenii, care ocupa America. Si aici se reface vechiul limes: America latina, romano-catolica, iar la nord, anglo-saxona si protestanta. Criza Europei? Criza de dupa Schisma, adincita de Reforma lui Marin Luther se agraveaza cu Revolutia Franceza, cind normele Sfintul Imperiul Roman sunt inlocuite cu ratiunea si vointa cetatenilor. Pentru prima data in istorie, Divinitatea devine o chestiune particulara si statul fara Dumnezeu. De acum Divinitatea nu mai este relevanta in stat, iar credinta se muta din domeniul ratiunii in cel al simturilor. "Religio vera", religia crestina a adevarului devine una mai mult romantica decit reala. Apoi lichidarea Sfintului Imperiu Roman a dus la aparitia natiunilor laice, care au pastrat ceva din vechia misiunea imperiala romana, cu rezultatul ca au generat razboaie devastatoare. Doua razboaie mondiale numai in secolul XX. Imperialismul, expansiunea crestinilor in Asia si in America nu s-a izbit de o concurenta spirituala. Pe cind lupta cu islamul si religia asiatica a armoniei, dupa ce la inceput a avut un succes material, acum traditiile islamice si budiste isi regasesc forta in fata unei Europe saracita spiritual. Ne aflam in fata unei Europe, care ofera lumi numai o baza materiala comuna, dar deschide astfel larg usa spiritualitatii islamice si asiatice? Ne afla din nou in faza finala a "Europei", care a creat volens, nolens, baza si infrastructura crestinismului? Criza europena este perceputa in est si in vest. Rusul Nicolai Dneanilewsky sesiseaza dilema dintr-o perspectiva ne-europeana, Oswald Spengler considera ca decadenta este inevitabila ca cea a organismelor biologice, iar Arnold Toynbee vede in lumea apuseana o decadenta a religiei in favoarea cultului pentru tehnica, natiune si militarism. Secularizarea este cauza crizei Europei. Crestinismul Este el deja o chestiune particulara? Europenii apeleaza numai la rudimente crestine si dezvolta deja o spiritualitate romantica, difuza? Viata publica este si ea neutra? Intr-adevar dupa Revolutia Franceza, statul din lumea romano-catolica, despartit de biserica si bazindu-se pe ratiune, ajunge dictatorial (Mussollini, Franco) si supravietuieste numai pentru ca se sprijina pe rudementele constiintei crestine vechi. La nord de limesul religios, protestantii din Anglia, Scandinavia si Prusia integreaza in stat lor morala si planul universal crestin, in afara autoritatii Romei. Asa ca nu-i de mirare ca in Prusia a degenerat in dictatura (Hitler). Pe linga aceste modele s-a creat in SUA, pe baza protestantismului un consens religios, care se crede si se vrea model (fara rival!) al lumii. Americanii sunt romanii de azi. Atlanticul este pentru ei, Mare Nostrum, Mediterana, iar sfera lor de interese se termina la St. Petersburg, Odesa, Ankara. La est de acest aliniament americanii n-au interese vitale, decit temporare, de pacificare. Pentru cei care au pus bazele UE - romano-catolicii Schuman, de Gaspari, Adenauer – modelele nationale, socialiste si dictaturile au fost cai profund gresite, de aceea ei s-au concentrat pe traditiilor crestine latine, sintetizate astazi in asa zisele "achizitiile comunitare" (80.000 de pagini). Aceasta Europa de vest, care si-a refacut baza materiala, moneda unica si pozitia de mare putere, a definitivat si Carta drepturilor fundamentale a UE, care codifica mostenirea, traditia crestina latina. Spre acesta lume latina aspira majoritatea românilor ortodocsi. Pentru realizarea unei platforme spirituale comune, dialogul dintre vicarul lui Dumezeu pentru româno-ortodocsi, Presedintele României si Papa este necesara si obligatorie. Pentru ca numai o Biserica româna orientata spre Roma poate integra neamul in Europa "drepturilor inalienabile ale omului, libertatii, egalitatii si solidaritatii." Acest crez a creat Sacrum Imperium Romanum / UE. Socialismul Socialistii au pus normele crestine care au format Europa cu capul in jos. Materia primeaza spiritului, baza materiala determina constiinta sociala si tot ce foloseste socialismului ateu, este moral si legitim. Nu mai conteaza individul, cind este vorba de progres. Astfel "vittorul luminos" s-a transformat intr-un Zeu fara mila, care decidea totul. Dogmele economice ale acestui sistem de gindire au dus la prabusirea Lagarului comunisto-ortodox, de aceea se trece acum repede cu vederea ca avem de a face mai mult cu o criza a moralei si religiei crestine. Occidentul Societatea occidentala, in care se vor integra desigur, o data si o data si românii, nu s-a creat in Bizant, in a "treia Roma", Moscova sau ca urmare a Reformei germane, a Revolutiei Franceze sau dupa modelul USA, ci bazele ei au fost puse inca la inceputul mileniului de Biserica romano-catolica, care detinea o treime din teritoriu Europei apusene, pe care calugari, preotii latinizati, educati, specializati, celibatari mobili au pus-o consecvent pe calea progresului social-economic, vizibil astazi pentru toti. Crestinismul occidental, nu cel greco-pravoslavnic, a generat capitalismul, imperialismul, globalizarea de azi. Românii Dupa trecerea in revista a problemelor europene, este usor de sesizat ca dupa ce curentul "latinist" (Inocentiu Micu-Klein, Corifeii Scolii Ardelene), "conservator" (Mihai Eminescu, Junimistii), "ortodox mesianic" (Corneliu Zelea Codreanu, Legionarii), "de supravietuire" (Maresaul Ion Antonescu), "de dezvoltare" (Nicolae Ceausescu, PCR), azi nu se mai cere catolicizarea româno-ortodocsilor, ci realizarea unui consens româno-occidental pe baza "achizitiilor comunitare" si a "Cartei drepturilor fundamentale in UE". Acestea sunt insa o vasta sinteza a traditiilor crestine latine cu care nu sunt inca familiarizati românii ortodocsi. Ei traiesc de o mie de ani in traditiile bizantino-pravoslavnice, cu frica în sîn "ca le taie popa limba", daca nu se lasa condusi de Constantinopol si Moscova. O retrospectiva. Românii sunt urmasii Romei si traiesc in singura tara din lume in a care se regaseste "Roma"(nia). Ei isi declara astfel nedisimulat atit punctul de plecare cit si aspiratia nationala. Singuri mostenitori ai lumii romane balcanice, românii in sfera de interese a marilor puteri - Imperiul Bizantin / Otoman, Rusia si Austria (Ungaria) / Germania - cauta de un mileniu refacerea unitatii cu Europa romana, occidentala. Acesta este numai o contradictia a românilor, care dupa ocupatia greco-slava nu mai au o legatura directa cu apusul. O alta bariera in drumul spre refacerea legaturilor lor cu occidentul este ortodoxia. In acest context: Cum s-a ajuns la ruptura de Roma, care au fost incercariile de refacerea unitatii, legaturii cu "Europa" si ce se intreprinde acum in acest sens? Latinii si grecii Imperiul Roman a integart in mai multe secole spatiul dunarean, Traian extinzind civilizata pina in Transilvania si la Nistru. Navalirea barbarilor a rupt legatura populatiei romanizate cu Roma, iar dupa venirea slavilor izolarea si alianta lor cu grecii din Constantinopol a dus la decimarea populatiei romanizata, la marginalizarea ei în munii, pe insule. Ajunsi sub dominatia militara slava si spiritula greaca, românilor li s-a impus apoi o ierarhie religioasa anti-latina. Dupa decimare, fragmentare si izolarea de Roma, a urmat dependenta spirituala greco-slava, iar dupa schisma românii ortodocsi s-au trezit in tabara anti-latina. Primul conflict generat de ancorarea spirituala in lumea greco-slavona, dusmana Romei a fost confruntarea cu magharii catolicizati, care dureaza pina azi. Maghiarii Maghiarii au terorizat "Europa" in misiune greco-bizantina, pina cind au fost invinsi de imparatul Imperiu Roman de Natiune Germana si s-au convertit, au trecut la Roma. Spargerea blocului slav de la Baltica la Adriatica de catre maghiari a fost favorabila românilor, presiune de slavizare slabind. Insa latinizarea maghiarilor a adus dupa sine si lupta impotriva „schismaticilor“. Elita româneasca din Transilvania trece la catolicism, taranii opun insa rezistenta. Cei care nu vroiau sa fie "integrati" si deznationalizati, au devenut "tolerati" sau au trecut munti. Astfel a aparut sub presiunea romano-catolica Tara Româneasca si Moldova, afinitatiile moldo-valachilor pentru „tranzitie si integrate“ fiind perturbate de presiunea Ungariei si Poloniei pina in zilele nostre. Mihai Viteazul Cind Suleiman Magnificul a ajuns la Viena, capitala Imperiului Roman, românii erau despartiti de occident atit de barajul spiritual greco-pravoslavnic, cit si de cel militar al islamului. Dar tocmai cind se parea ca nu mai au nici o sansa de a strapunge nici Cortina de Fier greco-musulmana si nici intoleranta maghiara, se ridica Mihai Viteazul si realizeaza cu sprijinul Sfintei Ligi, al Papei si al Imparatului, unirea românilor, a Transilvaniei cu Tara româneasca si Moldova. Papa il indeamna pe Mihai Viteazu la integrea in "Europa" prin catolicism, dar el opteza pentru greco-pravoslavnici, asa ca-i ucis si unirea esuiaza. Ea este importanta si pentru ca ilustreaza doua aspecte, care se repeta in istorie. Unirea, emanciparea nationala, sociala la români se realizeaza cu sprijinul Romei, apoi refuzul integrarii in "Europa“, neonorarea avansului de incredere si optiunea pravoslavnica, duce la recaderea româno-ortodocsilor la vechia lor conditie de "tolerati", care supravietuiesc la cel mai scazut nivel de trai, divizati, condusi de straini, la periferia civilizatiei. Mihai Viteazul, ca si urmasi lui pina in zilele noastre, n-au reusesc sa treaca Rubiconul: Constantinopol / Moscova sau Roma? Unirea cu Roma Dupa asediul Vienei 1683, toti românii sperau in eliberarea de dominatia islamica si la inlaturarea statutului injositor de „toleratii“. Liga Crestina nu trece insa Carpatii, dar creaza cadrul ridicarii românilor din Transilvania la un statut de egal in drepturi cu celelalte "natii". Unirea ortodocsilor ardeleni cu Roma a fost un inceput al integrarii românilor in civilizatia occidentala, fara a mai trece prin furcile caudine maghiare. Baza unirii religioase era Conciliul de la Florenta, care stabileste egalitatea crestinilor pe baza principiul petrin: Papa, cap al bisericii. Maghiarii, germanii si secuii n-au acceptat emanciparea românilor pe o cale in afara controlului lor. Insa românii ajunsi legal la Roma se reintorc cu constiinta unei apartenente duble, ca descendenti ai latinilor si ca apartinatori ai bisericii universale. Redescoperirea latinitatii de „Scoala Ardeleana“ iradiaza si in Tara Româneasca si Moldova unde se confrunta direct cu influenta greco-fanariota la curtea domnitorilor, cea ruso-pravoslavnica si cea franceza in mediile boieresti. Egalitatea si integrarea in Imperiu a românilor sunt insa subminate de maghiari, pina dupa Revolutia din 1848, cind ei isi impun drepturile si mitopolia greco-catolica si ortodoxa. Emancipare românilor sub austrieci esuiaza insa definitiv dupa 1867, cind Budapesta reia brutal politica de maghiarizare. Astfel s-a incheiat si „tranzitia“ românilor uniti, greco-catolici prin austro-ungari. Esecul ardelenilor a avut loc simultan cu succesul unirii moldo-valahilor cu ajutorul Frantei. Incercarea lui Cuza de integra spiritual România in "Europa" printr-o reorientare clara si definitiva spre Roma n-are loc pentru ca moldo-valahi opteaza pentru proiectul cultural francez laic si dinastia germana. Si din nou la Paris dupa razboi, in 1920, românilor li se ofera sansa emanciparii si unirii neamului. Romania Mare Vizunea româno-occidentala a greco-catolicilor a ramas apanajul unei elite nu a trecut Carpatii, in Regat. Asa dupa 1920 Bucurestiul in loc sa creeze o mare dioceza româna a Romei, a tirit mai departe "lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si moscovite", iar noul Patriarhat româno-ortodox a subminat apropierea spirituala, reala de occident. Astfel a fost pecetluita soarta noului stat, care prin Titulescu la Geneva celebra la nivel diplomatic si cultural intr-o franceza fara cusur integrarea in "Europa", iar acasa se perpetuau cutume ortodoxe antioccidentale. Integrarea românilor in "Europa" interbelica s-a realizat asadar numai la nivelul degrandant si fara perspective de colonie francofona administrata de o dinastie germana si numai dupa o generatie edificiul duplicitar si de aceia subred, neviabil al României Mari s-a prabusit de la sine. Dictatura de dezvoltare Dupa 1944 ortodoxo-comunisti au lichidat brutal Biserica unita cu Roma, elita prooccidenta si i-au izotat pe români de "Europa". Dar dupa retragerea Armatei Rosii si refuzul de a participa la invazia din Cehoslovacia, Ceausescu a reluat legatura cu apusul. Roma a privit cu simpatie reorientarea, l-a ajutat pe Ceausescu sa iese in lume, inpotriva interdictiei Moscovei. Situatia românilor din era otodoxo-comunista se aseamana cu cea din perioada greco-musulmana. Si atunci occidentalii îi ajutau pe românii izolati, mai ales ca ei luptau cu speranta indreptata spre Roma. Pe de alta parte efortul de emancipare si modernizare a societatii printr-o consecventa dictatura de dezvoltare creau conditiile unei reintegrari in "Europa". De aceea la depasirea izolarii comuniste si românii se asteptau la o apropiere româno-occidentala, la nivel material si apoi spiritual. Schimbarea la fata Renuntarea Moscovei la pretentia de Imperiu bizantin alternativ, la "Lagarul" comunisto-ortodox si Cortina de Fier au creat o noua ordine. Nicolae si Elena Ceausescu sunt lichidati si noul vicar al lui Dumezeu pentru româno-ortodocsi, Iliescu - pregatit la Moscova inca sub Stalin in cel mai autentic canon comunisto-ortodox - a redeschis larg granitele curentelor greco-pravoslavnice, occidentale si asiatice. România si Moldova aspira acum teoretic spre „Europa“, dar practic pravoslavnicii sunt a tot prezenti. Diktatele lui Stalin si Hiltler au fost declarate si la Moscova „nule si neavenite“, dar armata a 14-a rusa stationeaza inca in Moldova, iar eliberarea Basarabiei si Bucovinei de pravoslavnici, chiar si numai din punct de vedere religios este irealizabila. Nivelul de trai, insuportabil inca din anii 80, a scazut la jumatate, majoritatea ortodocsilor supravietuiesc azi sub nivelul minim. In aceasta situatie increderea in economiea de piata si democratie se deterioreaza, iar baza materiala a integrarii euro-atlantice devine din ce in ce mai labila. Reorientarea spre Roma se amina la calendele grecesti. Acum, de bine de rau, românii introduc legi si institutii occidentale cu speranta ca „forma“ va genara „continutul“ sau va veni "ajutorul financiar", dar se ocoleste dilema: Moscova sau Roma? Ne aflam, din nou in fata unei actiuni duplicitare? In legatura cu aderarea societatii românesti la civilizatia crestinilor occidentali s-au cristalizat doua moduri de abordare. Occidentalii cer ca democratia si economia de piata sa merga mina in mina, ele fiind emanatia si garantia drepturilor omului. Pentru a fi „integrat“ in EU trebuie indeplinite aceste deziderate, plus performante economice. Reorientarea de la valorile despotiei bizantine la codului canonic roman, azi "achizitiilor comunitare" se intelege de la sine. * Sa recapitulam: la unirea lui Mihai Viteazul 1600, unirea din 1700, unirea lui Cuza 1859, reintregirea din 1920, emanciparea national-comunista 1964/ 68, vizita papei Ioan Paul II 1999, de fiecare data Roma da tuturor românilor generos o mîna de ajutor sa se ridice, dupa care Bucurestiul opteaza pentru sobornicia, duhovnicia pravoslavnica, sau un curent laic, de fapt, intoarce spatele occidentului si totul se naruie si românii redevin "tolerati" la periferia Europei Sa trecem acum in revista relatiile românilor cu occidentul, cu civilizatia lor latina, a punctelor de vedere divergente, tabu, generate de perspectiva inconciliabila inca, latina si / sau greco-pravoslavnica. 101 Romanizarea Balcanilor a fost prima integrare in „Europa“. Apologia lui Decebal, dacilor, grecilor si slavilor sunt forme disimulate de antioccidentalism. Din sec. IV slavii unsi de bizantini au decimat romanitatea balcanica, marginalizind-o in munti, pe coasta dalmata, insule si au rupt astfel atit legatura dintre români intre ei, cit si mai ales a acestora cu Roma. Teza ca grecii sint prietenii latinilor, ca slavii i-au exterminat pasnic pe români, si ca acestia s-au inchinat de buna voie ierarhiei grecesti este punctul de vedere greco-slav. Românii vad invers. 1000 Dupa diluarea elementului roman, greco-pravoslavnicii se extinde si la nord de Dunare si ridica in sufletul românilor, o noua stavila in calea aspiratiilor lor spre Roma. Orientarea româneasca spre occident este taxata si azi incompatibila cu ortodoxia greco-slava. Maghiarii din Panonia, sparg blocul slav de la Baltica la Adriatica si ii elibereaza oarecum pe români de primejdia slavizarii totale, dar incep ei insisi prigoana inpotriva „schismaticilor“. Români nu accepta nici pina astazi, ca nu fac parte din civilizatia "Europei", a Romei, ca maghiarii sunt mai „latini“ decit ei sau ca ungurii au venit in misiune apostolica romano-catolica sa-i "integreze", sa-i readuca cu forta la Roma lor. 1600 Expansiunea romano-catolica spre est „integreaza“ Transilvania in Imperiul roman. Sub aceasta presiune i-au fiinta Tara Româneasca si Moldova, pe picior de lupta cu Ungaria si Polonia. Apoi turcii si grecii îi izoleaza pe toti români de occident. Cu sprijinul Papei si al Imparatului, Mihai Viteazul uneste Principatele, dar nu are taria sa le puna pe harta "Europei". Viziunea ierarhiei greco-ortodoxa invinge. Mihai e ucis si totul recade in sclavie. Celebrarea unirii lui Mihai Viteazul la 1 dec. la statuia sa de la Alba Iulia, incuba si glorificarea ortodoxiei sale, a refuzului sau de reorientare spre Roma. Confuzie intre esecul unirii ortodocsilor de la 1600 si cea reala de la 1 dec. 1918, a ardeleni uniti cu Roma, bate la ochi. 1700 Liga Crestina, dupa ce i-a invins pe turci, a creat in Transilvania conditiile integrarii românilor in Biserica universala. Egalitatea cu latinii a românilor ortodocsi uniti cu Roma, nu a fost acceptata de maghiari. Românii ramin pentru ei "tolerati". Sîrbii, rusii, grecii, musulmanii subminau si unirea. Dar românii uniti veniti legal la studii in occident descopera originea culturii lor, si scoala lor "latinista“ ajunge si la Bucuresti, Iasi unde se confrunta cu ideile greco-pravoslavnice, dar si cele laice "iluministe" franceze. Dupa Adunarea de la Blaj din 1848, emanatie a „scolii ardelene“, emanciparea devine reala, dar la scurt timp Viena accepta dualismul si românii sunt supusi din nou maghiarizarii fortate, mai ales ca Biserica Unita cu Roma a trecut pe nesimtite, pe linia sau chiar in tabara maghiara. 1859 In lupta de ideii dintre "latinisti" uniti si curentul cultural laic "iluminist" francez, care provin din surse diferite, dar sunt totusi prooccidentale, Bucurestiul opteza pentru proiectul cultural laic, I.C. Brateanu prezentindu-l astfel imparatului Napoleon III: "Constituirea acestui stat român ar fi cea mai mare frumoasa cucerire, ce Franta a facut-o vreodata afara din teritoriul sau. Armata statului român ar fi armata Frantei in Orient, porturile sale de la Marea Neagra si de pe Dunare ar fi antrepozitele comertului francez, si din cauza abundentei lemnelor noastre de constructie, aceste porturi ar fi tot odata santierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute tari ar alimenta cu avantagiu fabricile Frantei, care ar gasi in schimb un mare debit in aceste tari. In fine, Franta ar avea toate avantajele unei colonii, fara a avea cheltuielile ce aceasta ocazioneaza." Optiunea definita, România a fost colonie franceza si germana pind cind in disperare de cauza, a optat la dictatura de dezvoltare. Prin reabilitarea de azi a curentului francez laic si chiar mobilizarea ex-regelui Mihai I pentru a ajuta "integrarea" se revene de fapt la statutul de colonie. Aderare la "Europa" e din nou subminata? 1989 Dupa desfiintarea „Lagarului“ ortodoxo-comunist, Iliescu amina pe cit se poate reorientarea spre Roma, favorizind curentele culturale laice sau / si pravoslavnice de dinainte de razboi. Asta dauneaza atit legaturilor materiale cit si cele spirituale cu apusul. Inceputa sub aceste auspicii, nici "tranzitia" actuala nu va duce la „aderarea la Europa“, pentru ca proiectul cultural prooccidental laic nu poate inlocuii nici dezastrul material si nici refacerea legaturii spirituale. El ramine o incercare de a iesi in lume al "toleratilor" de la periferie. In aceasta situatie Papa Ioan Paul II a venit la Bucuresti. Au urmat statulul de candidat la UE, ajutorul financiar. Din nou, dupa un mileniu de izolare fizica si spirituala, pentru toti români, poate mai mult decit pentru alte neamuri "toate drumurile duc la Roma". Antioccidentalism In aceste conditii favorabile create de papa Ioan Paul II, politica moldo-valaha duplicitara, care a dus la prabusirea României Mari, este reactivata, iar reorientarea spre Roma neglijata. Dar diversiunea culturala laica proocidentala bucuresteana este pentru "Europa" un alibi mult mai mai transparent decit in perioada interbelica, cind Mihai Ralea constata in anul 1928, o situatie asemanatoare: "O tara adusa la sapa de lemn, batjocorita si umilita. Un stat unde minoritatiile protesteaza mereu, fiindca li se calca drepturile... o tara care si-a pierdut busola morala si dreptatea si care se zbate in expediente de aventura de la o zi la alta, intre protestarea interna si dispretul strainatatii. Caci nu este o ocazie in care tara noastra sa nu primeasca reprosul, ori umilinta strainatatii." Si totusi, daca pina 1944, moldo-valahii se orientau oarecum spre vest, sub ortodoxo-comunisti rusi s-a impus un antioccidalismul riguros. Au fost scosi din viata publica "fascistii" occidentali: Titu Maiorescu, Mihai Manoilescu, Nicolae Iorga, Gheorghe Bratianu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Stefan Zeletin, Vintila Horea, Constantin Noica etc. (vezi "Enciclopedia valorilor reprimate. 1944-1989") Peste 2.000 de biserici unite cu Roma trecute la religia Moscovei, mii de preotii, zeci de mii de intelectuali prooccidentali supusi unui program de exterminare. 8.000 de publicatii interzise. A urmat indobitocirea comunisto-ortodoxa a tinerilor: " Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupare de oameni numiti de noi, avind un nivel de pregatire slab... la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma." ( vezi "KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov". Buc. 1994, p.447) Dar si dupa ´89, antioccidentalismul românesc, oscilind intre greco-pravoslavnici si proiectul cultural, se manifesta in forme noi. Daca grecii ortodocsi "au pacalit" UE, nimic nu-i inpiedica si pe moldo-valahi sa adere si ei la UE fara refacerea "unitatii in diversitate" cu Roma. Se trece cu vederea, ca Grecia ortodoxa trebuia rupta cu orice pret de Moscova comunista, care in nici un caz nu putea fi admisa la Mediterana. Aceste conditii, inclusiv razboiul rece, au disparut si oricum nu au fost si nici nu sunt valabile pentru români. Dupa aceasta confuzie si in chestiunea maghiara, incompatibilitatea dintre ortodocsii români si crestinii occidentali unguri este neacceptata. "Certificatul de maghiar" este unul de crestin occidental, care aspira la o protectie din vest, la care români nu pot aspira, oricit de latina ar fi limba, originea si intentiile lor. Conflictul milenar din Ardeal este in primul rind religios. Faptul ca maghiarii considera etnia si religia lor "europeana", superioara românilor, îi obliga pe acestia sa se apere. Asa se amalgameaza antioccidentalismul româno-ortodox traditional cu antimaghiarismul si antisemitismul. Evreii sunt prin traditie in tabara maghiara, a vestului. De aceia nu-i de mirare ca si absurditatea ideii aderari României la "Europa" prin Ungaria si-a gasit aderenti. Budapesta si-a luat obligatia de a sprijini Bucurestiul in integrarea euro-atlantica, si reprezentantii UDMR lupta acum si pentru emanciparea "europeana" a românilor. Dupa o mie de ani cu certificat de "tolerati", ortodocsii românii sunt complexati si incapabili sa se reprezinte singuri. Ei au nevoie de interpusi mai credibili decit ei in dialogul cu UE. Rezultatul acestor demersuri e previzibil. Ortodocsii români cu sau fara intermediari unguri, evrei etc, de buna sau de rea credinta, recunosc inplicit ca sunt incompatibili cu occidentalii. Asa ca esecul integrarii românilor in "Europa" este la fel de probabila ca antimaghiarismul, antisemitismul sau antioccidentalismul, care vor apare de la sine si vor fi alimentate si de tabara greco-pravoslavnica, adversa. Condusi de rusi, maghiari, evreii, turci, greci, armeni, tigani si complet nepregati sa iese singuri in lume prin ei insisi, si de aceia probabil duplicitari, la moldo-valahii, antimaghiarismul si antisemitismul au menirea de a abata atentia de la presiunea, dominatia cit se poate de amenintatoare si reala a occidentului si implicit de la necesitatea reorientarii spirituale, a dialogului lor direct si sincer cu Roma. Obedienta românilor in fata maghiarilor, evreilor etc. creaza numai confuzi. Acesti intermediari îi incurca in fond si pe occidentali si pe români. Alta strategie de a trage de timp si a ocoli fondul problemei este teoria conspiratiei evreesti. Ei ar conduce finantele lumii si chiar destinele ei. Asa ca daca occidentul îi la mîna ocultei, francmasoneriei judaice, ce sens mai are o reorientare spirituala, dialogul cu Roma? Nu-i mai eficienta ploconirea in fata Isaraelului, a evreilor, adevartii stapini ai lumii, pe care o conduc din culise? La raspunsul acestor intrebari, antisemitismul si antioccidentalismul merg deja mîna in mîna. In eludarea chestiunii fundamentale si aderarea la NATO s-a transformat intr-o diversiune, ca si cind adaptarea unor regulamente militare este similara cu armonizarea valorilor divergente dintre ortodoxie si crestinii occidentali. Se trece cu vederea ca românii au luptat intodeuna alaturi de crestini cruciati inpotriva invaziilor asiatice. Cooperarea si coordonarea militara nu poate inlocui insa lipsa de coeziune spirituala. Asa ca sub Mircea cel Batrin, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Antonescu si chiar azi si sub Constantinescu / Iliescu, ostasii români sunt alaturi de cei occidentali / NATO, dar in afara civilizatiei lor. Un sprijin apusean, la care spera românii de la Revolutia cu actori si regizori profesionisti din 1989, este in afara unui consens al normelor si valorilor, al dialogului cu Roma, un nonsens sau chiar contraproductiv. Pentru ca, daca prin absurd, s-ar acorda azi un ajutor occidental substantial, real, ca tarilor romano-catolice din fostul "Lagar" comunisto-ortodox, la români s-ar perpetua numai credinta in curentul cultural laic si ar intarii convingerile antioccidentale: apusul poate fi imbrobodit "frantuzeste"; pacalit "greceste"; finantele, lumea-i condusa de oculata evreiasca; intermediarii maghiari, tigani, armeni vor scoate castanele din foc etc. In ciuda tuturora, integrarea românilor in civilizatia crestinilor occidentali, in "Europa" este inevitabila, dar ea se va face, ori prin deciziile unor mari personalitati din rindul românilor, ori in mai multe generatii. Universitatea "Dacia-Hercules", Facultatea de drept, Baile Herculane, 11 mai 2002, Simpozionul: Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat an der Universität Bremen