Viorel ROMAN
Tranzitia mai grea decit un razboi 2004-11-03
inapoi
Studiul lui Nicolae Belli cu titlul de mai sus (ed. Expert, Bucuresti 2001, 294 p.) este un bilanz al dezastrului din "România 1990-2000", care a reusit "sa arunce intreaga noastra existenta la periferia Europei si istoriei", acolo unde "incepe disolutia entitatii noastre sociale si nationale". In 1989 situatia era insuportabila, de atunci productia industriala, veniturile oamenilor s-a redus la jumatate, preturile au crescut de o mie de ori, salariul de sase sute de ori, pensia de patru sute de ori, iar distrugerea capacitatiilor de productie, "o gramada de fiare vechi", dupa un prim-ministru socialdemocrat, are loc simultan cu descalificarea fortei de munca, degradarea invatamintului si sistemului de asistenta medicala. Dezindustrializarea si ruralizarea merg nina in mina. Numarul pensionarilor a ajuns mai mare decit al salariatilor. Tranzitiile la românii au constante. Iata ce remarca Mihai Ralea in 1928: "O tara adusa la sapa de lemn, batjocorita si umilita. Un stat unde minoritatiile protesteaza mereu, fiindca li se calca drepturile... o tara care si-a pierdut busola morala si dreptatea si care se zbate in expediente de aventura de la o zi la alta, intre protestarea interna si dispretul strainatatii. Caci nu este o ocazie in care tara noastra sa nu primeasca reprosul, ori umilinta strainatatii." Pentru autor "Orb este nu cel care nu vede, ci acela care nu vrea sa vada ceea ce este de ordinul evidentei", de aceia surprinde ca Belli nu vede România in ortodoxie, cu Bulgaria, Serbia, Moldova etc. din "Lagar" ortodoxo-comunist, ci o compara cu tarile romano-catolice Polonia, Cehia, Ungaria, Franta ca si cind lumea crestililor occidentali, a ortodocsilor, islamicilor, confucianistilor si hinduistilor nu ar constitui blocuri incompatibile si n-ar exista decalaja insurmontabile. Aspiram la valorile "Europei", dar politicianul ca si românul "trebuie sa recunoastem deschis, are in matricea sa si ceva bizantinism si fanariotism". Acest "blestem ne condamna la saracie si tristete. Cu amara ironie se refera chiar la aceste decalaje si Marin Sorescu in poezia "Muzeul satului": Vizitatori, Nu atingenti saracia si tristetea Aflate in muzeu. Sunt exponate originale; Iesite din mina, din sufletul si rarunchii acestui popor, Intr-o clipa de incordare si spontaneitate Care a durat 2000 de ani. O carte excelenta si foarte româneasca, indispensabila "tranzitiei". Merita citita! Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic, Universitatea din Bremen, Germania