Viorel ROMAN
Slavi si românii 2004-04-18
inapoi
SLAVII SI ROMÂNII Premierul Zoran Djindjici – asasinat la Belgrad – urmarea integrarea in vest, in UE, ca si cind n-ar exista o incompabilitate intre pravoslavnici si apuseni. Zlobodan Milosevici - inculpat la Haga - vroia sa transforme Jugoslavia intr-un vîrful de lance a ortodoxiei si chiar sa intre in Federatia Rusa, cind a intervenit NATO. Ambii sunt victime si ale occidentalilor, care promit o integrare a ortodocsilor, chiar si a turcilor in "Europa", fara a lua in considerare nici incompabilitatea, nici lupta milenara dintre ortodoxie, catolicism si islam, si nici drama "sufletului slav", ortodox, vesnic ne luat in seama si nu de rare ori desconsiderat de apuseni. O retrospectiva. 1000 Crestinizarea bulgarilor si sîrbilor, dar mai ales a creazului Vladimir si a tuturor rusilor de catre greco-bizantini i-a pus pe slavi pe picior de razboi, mai ales dupa schisma, cu latinii. Sub presiunea exterminatoare greco-slava, proto-românii s-au refugiat, s-au asimilati la sud de Dunare, iar la nord, în România de azi, au fost siliti de bulgari sa preia ierarhia greco-slava si limba slavona si sa renunte la limba si ierarhia latina - altfel le taia popa limba. De atunci toti românii impartasesc - nolens, volens - soarta pravoslavnicilor, cu toata deosebirea intre ortodoxia pragmatica a românilor, speculativa a grecilor si cea mistica, a neofitilor slavi. 1500 Latinii urmareau refacerea unitatii crestine cu forta. Rusii au luptat inpotriva teutonilor, românii inpotriva maghiarilor si polonejilor, greco-bizantinii inpotriva cruciatilor. Esecul acestei "dragoste cu forta" a fost depasita la Conciliul de la Florenta unde greco-ortodocsii si romano-catolicii s-au "unit", dar germanii se rup de Roma, protesteaza. Constantinopolul, a "doua Roma" cade sub turci si rusii preiau ideea celei de a "treia Roma", misiune la care tin pina in zilele noastre. 1700 Petru cel Mare introduce in Rusia cu forta institutii apusene, chiar si moda si lupta pentru eliberarea ortodocsilor de sub turci. Dimitrie Cantemir este alaturi de rusi, nu de românii din Transivania cind acestia refac unitatea cu Roma. Petru si Cantemir vroiau o "modernizare fara occidentalizare". Imprumutau norme si institutiilor apusene, fara fundamentul lor - codul canonic romano-catolic. Rusii erau sprijiniti de protestanti, pentru ca dupa pacea westfalica autoritatea Sfintului Imperiu Roman s-a restrins in favoarea suveranitatii statului, acumarii primitive de capital si economii nationale. Totusi ideea imperiala romana a supravietuit in apus, in Franta, Germania, Spania, Anglia, Olanda, Portugalia, cu "imperii nationale". Ca in Imperiul roman de rasarit al slavilor orientali, al rusilor, sovieticilor - azi C.S.I. 1800 Unde a esuat Petru cel Mare, au continuat marii intelectualii ai sec. XIX. Modernizarea cu sila, "formele fara fond" ca si "cruciadele" ruso-ortodoxe contra tucilor, fara refacerea unitatii cu Roma, esuiaza. Mai ales dupa Revolutia franceza si Napoleon, "rationalitatea statala" s-a dovedit insuficienta pentru o cooperare autentica cu occidentali, asa ca intelectualitatea rusa ca si pasoptistii moldo-valahi apeleaza la cultura. Avintul ortodox in receptarea culturii vestice era enorm. Studentii Bakunin, Turgeniew, Herzen erau hotariti chiar sa se sinucida la Berlin, daca nu se vor mintui prin aprofundarea Logicii lui Hegel. Reorientarea spre vest a inbogatit desigur cultural atit Moscova si Peterburgul (Tolstoi, Dostoievschi), cît si Bucurestiul si Iasul (Eminescu, Balcescu), fara ca falia spirituala est-vest sa fie depasita, nici la rusi si nici la moldo-valahi cuceriti numai de curentele culturale occidentale. Moldo-valahi devin dependenti prin Regulamentul Organic si de rusi si de turci, spiritual, tîrau in continuare "lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si moscovite". Ca in zilele noastre: românii se orienteaza cultural spre apus si politic, spiritual spre rasarit - Moscova. 1900 Esecul lui Petru I si al marilor intelectuali au generat romantismul slavofil, nihilismul rus radical si Revolutia lui Lenin. Ideologia ortodoxo-comunista era o sinteza a curentelor socialiste franceze, filozofice germane dublata de mesajul mesianic al celei de a "treia Roma", hotarita sa mîntuiasca omenirea de influenta occidentala. Stalin a proclamat chiar superioritatea absoluta a ortodoxiei ruse in straie pseudo-secularizate, si nu-a mai mimat "forme fara fond" occidentale, ca predecesorii sai, pina cind, urmasul sau Gorbaciov renunta la tot acest construct ideologic bazat pe teroare, la "Cortina de fier", la "Lagarul" ortodoxo-comunist si la razboiul rece cu vestul. Românii urmeaza - nolens, volens - linia pravoslavnica. 2000 Mileniul incepe cu orientarea tarilor ortodoxe spre valorile si institutiile UE. Papa Ioan Paul II viziteaza Sarajevo, România, Grecia, Ucraina, Caucazul si îndeamna neamurile din rasarit la refacerea unitatii in diversitate - crestinismul sa respire cu doi plamini, din orient si occident. Vladimir Putin se boteaza, Ion Iliescu reorienteaza cea de a doua tara ortodoxa ca marime spre Roma, unde s-a dus personal de mai multe ori. Ortodoxia româneasca face un mare pas inainte, dar e in expectativa, cea a slavilor nu este pregatita de a iesi in lume, iar cea greaca profita material de UE. Din totdeauna in gura lupului, din Basarabia si Bucovina pina in Bulgaria si Serbia, românii prinsi ca într-un cleste între rusi si sîrbi, cauta inpreuna cu slavii alternative dupa (1) cruciade, (2) Unirea Conciliului Florentin, (3) deschiderea spre vest in forta sub Petru cel Mare, (4) stralucirea intelectualilor ortodocsi din sec. XIX si (5) recenta dictatura de dezvoltare ortodoxo-comunista. 2003 Noua Ordine - generata de razboiul din Irak – readuce brutal in actualitate dilemele ortodoxe: izolarea despotiei orientale, modernizare fara occidentalizare, forme fara fond, cultura apuseana ca alibi sau unitate crestina cu Roma? Românii au posibilitatea de a deveni pentru pravoslavnici, un exemplu in dialogul cu Roma, in refacerii unitatii si reintegrarea autentica, nu mimata, in "Europa", UE. Dupa paleativele modernizatoare institutionale (Petru cel Mare, regele Carol I), culturale (Puskin, Eminescu) si comunisto-ortodoxe (Stalin, Ceausescu), care eludau primatului Romei, conchidem ca si "tranzitiei" de azi îi lipseste fundamentul. Traind ca ortodocsi între si sub rusi, ucrainieni, sîrbi si bulgari si purtind aceiasi credinta in suflet si simtire, românii trebuie sa intelega ca nimeni altii "sufletul slav" si cu precadere dilema antioccidentala. Mai ales ca moldo-valahii au un comportament fata de apus asemanator, dupa cum se poate observa din sinteza anexata, care coincide cu trei secole de eforturi eroice modernizatoare la pravoslavnici - de la tarul Petru cel Mare la Vladimir Putin. Destinele tragice ale lui Djindjici si Milosevici ilustreaza drama prin care trec slavii de sud, de peste un deceniu in razboi religios. Si daca luam in considerare ca rusii si sîrbii nu sunt pregatiti nici pentru o vizita a Patriarhului occidentului, al Papei de origine slava, la Belgrad sau la Moscova, atunci insuccesul aspiratiilor ortodoxe spre occident, modernizatoare, e previzibil. Cum vor reactiona la acest etern blocaj, românii, singuri sau in tandem cu slavii? Societatea literar-artistica Tibiscus, Uzdin Serbia-Voivodina, Simpozion, 19.04.2003 Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen