Viorel ROMAN
Occident si ortodoxie 2003-09-05
inapoi
Occident si ortodoxie Imperiul Roman, modelul imperialismului, s-a metamorfizat in Sfintul Imperiu Roman de Natiune Germana, în imperiile "nationale", spaniol, portughez, olandez, francez, englez, care au raspindit in lume civilizatia crestina. In urma cu o mie de ani populatia globului era de 200 de milioane si majoritatea oamenilor traiau la cheremul tiranilor tribali, cu superstitii, foamete, bolii. Progesul generat de Papa si Imparat, de marile puteri europene, face ca azi sase miliarde sa traiesca în conditii incomparabil mai bune. In "satul globalizat", expectativa de viata e de trei ori mai mare. Credinta judaico-crestina a depasit superstitiile, supunerea oarba în caracterul ciclic al timpului si a introdus notiunea lineara de proges. Imitatia Creatorului unic, "Imago Dei", obligatorie pentru fideli, face ca omul, devenit el insusi creator, sa stapineasca el natura, nu invers, ca la cei fara Dumnezeu. Manastirile occidentale au salvat cultura latina dupa navalirea barbarilor, au propagat valorile muncii fizice si intelectuale si au devenit în acelasi timp si "intreprinderi" cu evidenta rationala a costurilor si profitului, care nu era consumat imediat, ca la pagani, ci era reinvestit sau folosit pentru noi investitii. Insasi inaltarea catedralelor era modelul vizibil al eforturilor si investitiilor mai multor generatii, necesare si obligatorii. Putini la numar, in eviul mediu calugarii descopereau si promovau tehnologii productive intr-o Europa, condusa o treime de Biserica, cu un personal latinizat, celibatar, mobil si calificat, cu un cod canonic romano-catolic unitar. "Europa nu e numai un loc geografic – spune Papa Ioan Paul II -, ci înainte de toate e o notiune culturala si istorica, care s-a forma prin forta crestinismului... el domina Europa din toate punctele de vedere... este elementul central si definitoriu al întregii istorii a continentului... Crestinismul a imprimat continentului european identitatea proprie ... care s-a consolidat pe antichitatea clasica si pe diferitele contributii etnice si culturale de a lungul secolelor. Se poate afirma pe bune dreptate – credinta crestina a format cultura europeana... lasînd la o parte ruptura dureroasa dintre Occident si Orient. Crestinismul a devenit religia europenilor si influenta sa este considerabila, chiar daca in epoca moderna, s-a proliferat secularismul..." Bineinteles ca: "Nu poate fi trecut cu vederea, ca Europa trece printr-o criza a valorilor. Si e important sa-si regaseasca adevarata identitate. Procesul de integrare a unor tari in Uniunea Europena nu trebuie sa se orienteze numai dupa aspecte economice si geografice, ci trebuie urmarita reînoirea unitatii de valori, care se exprima în valorile dreptului si ale vietii... Biserica a promovat valorile, care contribuie la pretuirea culturii europene pretutindeni în lumea larga. Aceasta mostenire nu trebuie sa se piarda." Pentru ca astazi: "Se creaza impresia unei culturi europene în care omul înbuibat tradeaza prin tacere, el vietuieste ca si cum n-ar exiata Dumnezeu." Adevaruri exprimate simultan cu intentia de integrare imediata a Rusiei ortodoxe, Turciei musulmane si Israelului mozaic de catre Presedintelui Consiliului UE, Silvio Berlusconi. Bulgaria si România sunt deja în anticamera UE. Daca s-ar integra Rusia, Ucraina si Moldova n-ar avea alta perspectiva. Cu integrarea Turciei, Bosnia, Albania, Serbia etc. ar fi cam în aceiasi situatie. Israelul, cu cetateni de provenienta europeana, n-ar fi o problema. Apoi Siria, Egiptul, Libia... au fost, ca si Palestina, provincii romane. Maroco cere din 1987 aderarea la UE. Daca în anul 2004 UE se mareste cu înca zece tari, majoritatea foste comunisto-ortodoxe, extinderea este fara îndoiala si o victorie a papei din Polonia, care si-a început pontificatul în urma cu un sfert de secol cu apelul "deschideti granitele popoarelor, Cortina de Fier". UE nu precizeaza numarul tarile, care vor fi integrate. Momentan se codifica în Constitutiea UE mostenirea comuna, istoria si crestinismul. Daca imperialistii romanii, germanii, spanioli, portighejii, francezii, britanicii colonizau lumea barbara cu forta, azi pentru a capata un "status UE" trebuie mai intii indeplinite "standarde UE". Portile Europei occidentale sunt deschise în primul rînd pravoslavnicilor, apoi valorile UE, întregii lumi. * * Obtinerea status-lui de "economie de piata" ca recompensa pentru cooperarea militara cu SUA / NATO, face ca România sa spere si într-un salt înainte similar si în "Europa", la un status UE fara standard occidental, necesar si obligatoriu. Luind însa în considerare dezindustrializarea, dezurbanizarea, destramarea structurilor agriculturii de tip industrial, revenirea la agricultura primitiva, degradarea sistemului de invatamintul si cel de asistenta sanitara, scaderea dramatica a puterii de cumparare, a natalitatii, a sperantei de viata, emigrarea tineretului, slabirea solidaritatii sociale si nationale, standard-ul UE în România si Moldova e deja o himera. Si daca, precum se presupune, Europa de vest / UE se nord-americanizeaza si cea rasariteana se sud-americanizeaza, în România, Moldova ca si in celelalte tari ortodoxe va domina cultura rurala de subsistenta, in SUA si UE tehnologiile industriale, orasul. Capacitatea de afirmare, "realizare" personala, de participare politica, de mobilitate profesionala, productivitatea muncii, veniturile si diferentierea sociala, vor fi in Ortodoxie din ce în ce mai modeste, în SUA si UE ele vor inregistreaza valori ridicate. Din totdeauna occidentul are valori universale, orientalii particularistice. Controlul social este la ortodocsi direct, personal, în vest, indirect, birocratizat. Organizarea sociala este in est simpla si informala, în vest, sofisticata. Pentru a ajunge din urma - acum nu se mai pune problema ca sub comunisto-ortodocsi "...si de a depasi sistemul capitalist" - se introduc legi, institutii etc. apusene, dar se ocoleste la pravoslavnici cu grija dimensiunea religiosa a aderarii la lumea occidentala, a reorientarii autentice de la standardele Moscovei la cele ale Romei, a întregului sistem de valori si aliante. Pentru ca fara o armonizare a culturii, a cutumelor pravoslavnice cu cele ale crestinismului occidental, integrarea ortodocsilor în structurile euro-atlantice, chiar daca va avea loc, intr-un fel sau altul, si e de presups ca o noua "forma fara fond", cum e cazul "economiei de piata" actuale al români, ea nu va fi de durata. Sa ne reamintim de soarta tragica a României Mari, care a obtinut un status occidental tot pe baza aliantei militare cu apusul, dar a cultivat apoi cutume, standarde orientale si s-a prabusit ca un castel de nisip la numai doua decenii de la înfaptuire. Nimeni nu-si mai doreste asa ceva. De aceea UE opteaza acuma pentru formula "status dupa standard". Vor avea însa tarile ortodoxe standarde UE într-un viitor apropiat? Care-i rolul românilor? * * * UE, antiimperialista si antinationalista pune in dificultate tarile ortodoxe pentru ca ele au evoluat diferit sub despotia imperiala a turcilor si rusilor. Faza imperiala a Europei occidentale s-a incheiat odata cu Pacea westfalica, cind prin codificarea suveranitatii si a egalitatii statelor s-a pus bazele antiimperialismului vesteuropean. Noul sistem era orientat inpotriva unui hegemon mai ales inpotriva pretentiei de dominatie universala a Papei si Imparatului. De atunci, orice perturbare a echilibrului de forte, mai ales pretentiile hegemoniale ale uneia din marile puteri se inchiau printr-un razboi in care celelalte mari puteri refaceau echilibrul. Asa a fost restabilit echilibrul de forte dupa expansiunea lui Napoleon, care a ajuns pina la Moscova si Egipt. Dupa cele doua razboaie mondiale, prin care germanii urmareau cucerirea lumii, si francezii, englejii etc. au renuntat la Imperiile lor coloniale. Hegemonia nordamericana era acceptata dupa 1945 in Europa de vest numai pentru a face fata Imperiului ortodoxo-comunist agresiv. "Razboiul rece" a fost unul antiimperialist. Astazi europenii participa la realizarea unui mare proiect antiimperialist, dupa ce faza nationalista, necesara acumularii de capital national, s-a inchiat si ea. Nimeni nu se mai teme de o actiune imperialista a UE, ci de faptul ca UE nu accepta o natiune sau alta pentru ca nu face fata standardelor UE si e tinuta intr-un fel de carantina. Altfel stau lucrurile in SUA unde ambitia imperiala a inceput printr-o expansiune continentala, apoi una universala. Ambele incununate de succes, daca facem abstractie de razboiul din Vietnam. Nordamericanii, condusi azi de o alianta republicana, neoconservatoare formata din neoprotestanti – adica de crestini din afara Bisericii - si evreii, sunt convinsi ca valorile culturi si "religiei lor civile" sunt universale. Vesteuropenii dupa experienta imperialista si nationalista, care in final a esuat, urmaresc în prezent o integrare, cooperare echilibrata, chiar si cu Imperiul zilelor noastre, SUA. * * * * Dupa prabusirea ortodoxo-comunismului si caderea Cortinei de Fier, ortodocsi din cele doua state românesti, dar mai ales româno-ortodocsii din Bucovina de Nord, Ucraina transcarpatica, Ungaria, istro-românii de linga Triest, cei din Serbia si Montenegru, Voivodina, Valea Timocului, macedo-românii, megledo-românii din Grecia, Albania, Macedonia, Bulgaria etc. sunt confruntati in Noua Ordine cu perspective complet noi. Moscova si Belgrad-ul au renuntat nolens, volens la tinuturile neortodoxe: Tarile Baltice, Polonia, Germania rasariteana, Ungaria, Cehoslovacia, Croatia, Slovenia, Bosnia-Hertegovina, Kosova etc. Aceste nemuri isi cauta acum locul intr-o Europa, care a renuntat la imperialism si nationalism, doar SUA isi mai exercita rolul de hegemon, dupa cum s-a vazut la bombardarea Serbiei. Pe de alta parte, UE are portile deschise. Romano-catolicii sunt primii in masura sa faca fata standardelor si sunt integrati deja in UE. Vor urma ortodocsii, dar nu inainte si fara un dialog sincer si deschis cu occidentalii. Ce vor prelua ei de la occidentali, la ce nu pot renunta? Oricum acest dialog e in spiritul unei conclucrari de durata, la care de data asta româno-ortodocsii au posibilitatea de a fi activi. A disparut necesitatea asimilarii, frica de persecutii. A venit momentul emanciparii pe toate planurile, dar mai ales cel religios. Fundamentul Constitutiei UE este refacerea unitati crestine cu Roma. SIMPOZIONUL INTERNATIONAL, ZRENIANIN, 5.09.2003 Prof. Dr. Viorel Roman, Akademischer Rat an der Universität Bremen, Vor dem Steintor 18, D-28203 Bremen roman@uni-bremen.de