Viorel ROMAN
ROMA - romānii, grecii, slavii 2004-11-03
inapoi
I. Românii sunt urmasii Romei, ei sunt singurul popor care se definesc cultural, nu dupa geografie sau rasa ca Americani, Mongolii, Francezii etc. Apoi România este singura tara in a carei nume se regaseste „Roma“. Ei isi declara astfel atit punctul de plecare cit si aspiratia nationala. Mostenitori ai lumii romane balcanice, românii in sfera de interese a marilor puteri - Imperiul Bizantin / Otoman, Rusia si Austria (Ungaria) / Germania - cauta de doua milenii refacerea unitatii cu Europa romana. Acesta este numai o contradictia a lor, care dupa ruperea in doua a Imperiului Roman la 395, grecizarea Constantinopolului dupa 602, urmata de exterminarea greco-slava a romanilor, nu mai au o legatura directa cu Roma. O alta bariera in drumul spre refacerea legaturilor lor cu apusul este ortodoxia si blocajul greco-slav care face dialogul românilor cu Roma inca irealizabil. In acest context: Cum s-a ajuns la ruptura dintre românii de la nord si de la sud de Dunare si centrul lor spiritual Roma, care au fost incercariile de refacere a legaturii cu "Europa". Ce se intreprinde in acest sens in zilele noastre? II. Sase secole, de la Augustus la Heraclios, romanizarea Balcanilor de la Adriatica la Marea Neagra, si apoi si a Daciei Felix de catre Traian a fost curmata de grecizarea administratiei si chiar a armatei la Constantinopol. Dupa 602 a urmat intelegerea dintre greci, slavii si bulgari. Acestora din urma le-au fost incredintate teritoriile românilor cu conditia de a se supune imparatului si patriarhului greco-bizantin. Români s-au supus sau au fugit in munti, pe insule si la nord de Dunare. Papa de la Roma se lupta pentru "romanii" sai, dar dupa exterminarea, diluarea elementului român, ierarhia greco-slava se extinde implacabil si la nord de Dunare. Astfel Constantinopolul grec, eternul dusamn al latinilor, ridica in sufletul românilor, o a doua stavila in calea aspiratiilor lor romane, de emancipare. Legatura cu apusul este taxata la români incompatibila cu ortodoxia greco-slava iar apologia adusa tracilor, dacilor, grecilor si slavilor sunt forme de antioccidentalism. III. Maghiarii ocupa Panonia, sparg bloc slav de la Marea Baltica pina la Adriatica, si ii elibereaza pe români de primejdia exterminarii si slavizarii complete, dar incep ei prigoana inpotriva românilor „schismatici“ cu spijinul cruciatilor germani. Expansiunea catolica integreaza Transilvania, Banatul in Sfintul Imperiu Roman, dar elita românilor se maghiarizeaza. Sub aceasta presiune, cu protectie tatara si bizantina iau fiinta Tara Româneasca si Moldova, care sunt inca de la fondare pe picior de lupta cu occidentul, cu Ungaria si Polonia. Dupa grecii, slavi si maghiari invazia turco-musulmana îi izoleaza pe români total, atit fizic cit si spiritual de Roma. IV. Românii opun însa rezistenta si reusesc sub Mihai Viteazul sa se reuneasca intr-un stat unitar cu ajutorul occidentalilor. Mihai Viteazul, care a realizat unirea românilor de la nord de Dunare cu sprijinul Papei si a Imparatului roman, nu a avut taria a se rupe de greco-slavi asa ca a fost lichidat. Dupa ce i-a invins pe turci la Viena, Liga Crestina a creat in Transilvania / Banat conditiile eliberarii românilor. Papa si Imparatul garantau egalitatea ortodocsi români uniti cu Roma, cu occidentalii. Maghiarii, sîrbii, rusii, grecii si musulmanii lupta desigur din vari motive impotriva emanciparii românilor. V. In ciuda unirii cu Roma, maghiari nu au renuntat la vechia ideee a cruciatiilor de a-i trata pe româno-ortodocsi ca "tolerati", astfel ca drepturile lor ramin pe hirtie. Episcopul Inocentiu Micu-Klein lupta ca si taranii lui Horia, Closca si Crisan dar pierd, nu fara a lasa un drum de urmat. Unitii redescopera însa la Roma originea limbii, civilizatiei lor latine, revin acasa si scoala "latinista“ ajunge la Bucuresti, Iasi unde se confrunta direct cu doctrinele antioccidentale greco-pravoslavnice si cele laice, culturale franceze. VI. Adunarea de la Blaj din 1848, emanatie a „scolii latiniste“ pune bazele programului de emancipare a românilor, dar la scurt timp Viena accepta dualismul austro-ungar si Transilvania / Banatul sunt supuse unei maghiarizarii fortate. Paralel cu „scoala ardeleana“ inspirata de Roma, de esenta religioasa, iluminismul francez laic cucereste elita moldo-valacha. Lupta dintre "uniti" si laicismul francez, care nu au nimic comun, dar sunt totusi prooccidentale, se termina la Bucuresti cu victoria proiectului cultural laic francez. VII. Dupa infringerea Rusiei in Razboiul Crimeii si unirea moldo-valaha, Alexandrul Cuza aspira la unirea cu Roma. Curentul sau unionist esuiaza insa. Invinge proiectul cultural laic francez si dinastia de Hohenzollern, ramura roman-catolica. Conlucrarea românilor cu occidentalii in Primul razboi mondial duce la Reintregirea de la Pacea de la Paris, dar unirea cu Roma este subminata de greco-pravoslavnicii, care creaza la Bucuresti o Patriarhie. Românii din Banat sunt cedati Belgradului. Cei de pe Tisa, Budapestei. VIII. Amalgamul format din „lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si moscovite“, proiectul laic cultural francez si dinastia catolica germana au dus in 1940 la dezmembrarea României Mari. In vremea razboiului, anglo-americanii ofera rusilor 90% din influenta la Bucuresti, astfel ca atit proiectul cultural, cit si dinastia prooccidentala cad in desuietudine. Dupa al doilea razboi mondial, exterminarea unitilor si a elitei au mers mina in mina cu dictatura de dezvoltare, care a apropiat civilizatia materiala a românilor de cea a "Europei". Occidentali îi sprijineau pe Nicolae si Elena Ceausescu si credeu ca fara obedienta slavo-comunista, ei s-ar indrepta spre occident. IX. Tratativele ruso-americane au dus la desfiintarea „Lagarului“ rus. Ceausescu este lichidat si Iliescu redeschide portile curentelor pravoslavnic si cultural apusean. Lipsa de dialog a Presedintelui si a Patriarhului românilor cu Roma, face ca legaturile materiale cu vestul sa se micsoreze, iar cele spirituale sa fie inlocuite cu paleative. Dupa toate probabilitatiile "tranzitia" nu va duce prea curind la integrarea in Europa a românilor. Insasi degradarea economica dupa `89 nu permite o colaborare cu vestul. Iar proiectul cultural occidental foarte activ la Bucuresti nu poate inlocuii refacerea legaturii spirituale cu Roma. El ramine o incercare cultivat mai ales de un mediul ortodox traditional orientat unilateral spre Constantinopol si Moscova. Românii sunt azi atit din punct de vedere politico-militar cit si duhovnicesc supusi pravoslavnicilor. In aceasta situatie Papa Ioan Paul II le-a intins o mâna frateasca cu ocazia vizitei la Bucuresti si i-a repus pe harta "Europei". X. Românii de la sud de Dunare, din Banatul sîrbesc au supravietuit exterminarile de la sfirsitul primului mileniu si izolarea fizica si spirituala din cel de al doilea. Azi cultura "romana" / valaha / româna in Albania, Grecia, Bulgaria, din fosta Jugoslavie, în conditiile create de UE / NATO, unde se vor integra în timp si aceste tari, renaste. Cum vor colabora aceste "Romanie" intre ele si impreuna cu adversarii milenari, greco-pravoslavici (?), dar cu fratii, cu aliatii lor naturali Roma si Bucurestiul? Se va repeta dezastrul politic, greco-pravoslavnic al Românie Mari, dupa care toti românii au recazut in sclavia comunisto-ortodoxa? Vor fi aceste "Romani" instare sa depseasca impasul moldo-valah lasat de Cuza si dinastia germana? Roma e mai aproape atit geografic, cit si spiritual, mai ales prin traditii, de românii de la sud de Dunare, de cei din Banat. Vor reusi ei sa depaseasca impasul moldo-valahilor? Intrebari care asteapta raspunsuri, la nord si sud de Dunare.