Viorel ROMAN
Transformarea României, 1711-2003 2003-08-20
inapoi
TRANSFORMAREA ROMÂNIEI 1711-2003 I. FANARIOTII In perioada greco-fanariota (1711-1821) "mafia greceasca" avea ca scop extragerea plusprodusului din Tara Româneasca si Moldovei in folosul Sultanului si a Locurilor Sfinte greco-ortodoxe. "Toate dregatoriile, dupa spusele fratilor Mecedonschi, de la prima pina la ultima, sint cumparate cu bani. Dregatoria de vistiernic se cumpara de la domn si era platita pina la jumatate de milion de lei si mai mult. Ispravnicul de judet isi cumpara functia sa anuala pentru douazeci si treizeci de mii de lei, dupa bogatia populatiei din acel judet,...pentru postul de mitropolit se platea un milion de lei etc." Domnitorul nu facea distinctie intre bugetul tarii si al sau. Pe de alta parte monopolul comercial garanta preturi de rechizitie de circa cinci ori mai scazute decit preturile mondiale. Asa ca nu-i de mirare ca "pe la inceputul veacului al XIX-lea Principatele dunarene pareau a merge deadreptul spre peire" si taranimea ortodoxa practica o economie de sudsistenta ca si în Transilvania, unde era la fel de privata de drepturi - "usque ad beneplacitum regis. II. REGULAMENTUL ORGANIC In perioada regulamentara (1829-1856) "mafia fanariota" a fost inlocuita de "orasul parazitar" xenocrat cu "usilor deschise" spre occident. Evreii, agentii ai capitalismului liberal, i-au inlocuit pe greco-fanarioti despotici, si au jucat un rol important in prima tranzitie a Tarilor Române spre capitalism. "Le pays était le plus arriérés d'Europe. Quatre-vingt-dix pour cent de sa population de 5 millions et demi d'habitants était composée de paysans ignorants... Les Juifs y formaient la seul classe moyenne, pratiquement la seul classe intelllectuelle, et le commerce des pays passait ordinairement par leurs mains." Desfiintarea monopolului asupra comertului si inlaturarea fiscalitatii fanariote au influentat pozitiv agricultura. In era "Regulamentului" boierii isi petrec o parte din viata la Paris, capitala sec. XIX, unde curentul laic, cultural, francmason cucereste elita moldo-valaha. Dupa unirea cu Roma a ortodocsilor ardeleni (1700), aceasta a fost o a doua cale de tranzitie, reorientare, laica si culturala a moldo-valahilor spre lumea occidentala. III. PASOPTISTII Cu sprijinul Frantei si pe baza curentului cultural, francmanson, pasoptisti au formult programul national de unire si tranzitie a Tarii Românesti si a Moldovei de la despotia orientala, turco-fanariota spre civilizatia occidentala. Intr-un memoriu adresat Imparatului Frantei, Napoleon III., I.C. Bratianu este foarte explicit: "Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasa cucerire, ce Franta a facut-o vreodata afara din teritoriul sau. Armata statului român ar fi armata Frantei in Orient, porturile sale dela Marea Neagra si de pe Dunare ar fi antrepozitele comertului francez, si din cauza abondentei lemnelor noastre de constructie, aceste porturi ar fi tot odata santierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute tari ar alimenta cu avantagiu fabricele Frantei, care ar gasi in schimb un mare debit in aceleasi tari. In fine, Franta va avea toate avantajele unei colonii, fara a avea cheltuielile ce aceasta ocazioneaza." Aceasta linie politica a continuat pina 1945. Dar si azi, daca inlocuim Franta cu UE, programul e de actualitate. IV. Unirea Decadera imperiului otoman si infringerea Rusiei în razboiul Crimeii, au permis unirea Tarii Românesti cu Moldova si reorientarea Principatului spre vest. Incercarea lui Cuza de a stabiliza reorientarea spre occident a României cu o unire a ortodoxiei moldo-valahe cu Roma s-a izbit de rezistenta greco-ortodoxa in cooperare cu laicismul cultural filofrancez foarte activ. Aceasta eludarea a fudamentului religios a cooperarii româno-occidentale a dus la diminuarea influentei „scolii latiniste“ unite cu Roma la sud de Carpati. In final Cuza e exilat si la Bucuresti intronat romano-catolicul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen cu misiunea de a realiza tranzitia spre vest fara a pune la indoiala suprematia spirituala ortodoxa a grecilor din Constantinopol si a pravoslavnicilor din Moscova. Lipsa de perspectiva a proiectului moldo-valah mascat de stralucirea curentului cultural francez laic era evidenta nu numai lui Cuza. Iata opinia lui Mihail Eminescu din ziarul Timpul: "Astazi avem cele mai liberale institutii, suveranitatea poporului, coduri de legi franzuzesti, consiili comunale etc. Ne merge de aceia mai bine? Nu, de zece ori mai rau, pentru ca noile institutii nu se potrivesc cu nivelul nostru cultural. Nu se potrivesc cu fortele productive de care dispunem, nu se potrivesc cu puterea nostra economica. Noi trebuie sa ne ostenim acum mai mult pentru intretinerea acestui aparat de stat modern scump si inutil." Asa ca Vechiul Regat nu a depasit statutul de periferie furnizoare de griu, petrol si lemn spre vest. V. ROMÂNIA MARE Crearea statului român unitar, a presupus alianta pe viata si moarte cu apusul din timpul razboiului si prabusirea tuturor imperiilor de la granite in 1918. Dupa tratatul de pace si Marea Unire, a invins curentul cultural, laic, „frantuzesc“, mult sub asteptariile momentului istoric. Unirea cu Roma, integrarea autentica a intregii suflari românesti in civilizatia occidentala, a fost boicotata. Greco-pravoslavnicii nelinistiti de legaturile prea strinse a românilor ortodocsi cu apusul si chiar a unei eventuale uniri ca in 1700, au ridicarat rangului mitropolitului de la Bucuresti in cel de Patriarh. Apoi concordatul taraganat si unirea religioasa aminata sine die. Astfel a fost ab ovo pecetluita soarta României Mari, care prin Titulescu la Geneva celebra tranzitia societatii româneasca spre vest intr-o franceza fara cusur, iar in tara se perpetuau cutume greco-ortodoxe antioccidentale si linia laica trasata de Bratianu. "Orasul parazitar" (cite un milion de maghiari, germani, evrei si români occidentalizati) a blocat cu succes emanciparea celor 16 milioane de tarani ortodocsi români. Totusi, copii de tarani s-au indreptat dupa razboi spre orase si scoli unde s-au izbit de adversitatea "orasului parazitar", care nu-i accepta ca egali. Conflictul a generat Legiunea "Arhanghelului Mihail" cu ortodoxia ca maduva ideologica si fascismul apusean ca model. Decalajul economic dintre Regatul Vechi si Transilvania si cel al noului regat fata de occident n-a fost depasit. In 1938 Carol II renunta pe fata la democratie, tara-i dezmembrata si el fuge in vest. Politica de supravietuire a 2/3 din stat a reusit sub Ion Antonescu, iar cind rusii ajung din nou in Basarabia, elita interbelica incearca revenirea sub patronaj apusean, dar esuiaza pentru ca Anglia / USA au renuntat la influenta in România postbelica in proprtie de 90% in favoarea lui Stalin, care reface, de la Baltica la Adriatica, vechia Cortina de Fier pravoslavnica, acum in straie laice comuniste, impotriva tuturor influentelor occidentale. Oricum "Statul din România interbelica a fost o mare fictiune prin care orasul xenocrat traia pe seama satului românesc." (M. Manoilescu, 1942) si era de la inceput condamnat. VI. COMUNISTII In preajma si pe toata perioada razboiului, existau trei alternative pentru România postbelica: Germania national-socialista a lui Adolf Hitler urmarea expoatarea si dezmem-brarea tarii, apoi autohtonii urmau a fi impinsi spre rasarit, in Transnistria si stepa ruseasca. Anglo-americanii tratau mai realist problemele subdezvoltarii moldo-valahe – blocajul "orasului parazitar", lipsa unei infrastructuri pentru industrializare, a asistentei medicale, suprapopulatia sateasca, analfabetismul – si propuneau: "South-Eastern Europe should industrialise on its own, on the "Russian model", (by which we do not mean Communism)." Moscova oferea ca model de depasire a mizeriei, dictatura de dezvoltare, practicata deja de sovietici cu succes, cum s-a vazut in razboi, si pentru traditiile si conditiile subdezvoltarii din România, un sistem usor de implementat. Asa ca dupa preluarea puterii de rusi, nationalizarea industriei si colectivizarea agriculturii au permis extractia a plusprodusului si transferarea lui la a "treia Roma" (Moscova). Totusi Stalin a acceptat, pentru a putea rezista presiunilor imperialiste, industrializarea si modernizarea tarii. Rezultatele strategiei de dezvoltare au fost notabile, asa ca au dus la retragerea trupelor de ocupatie rusesti si la proclamarea de catre Gheorghe Gheorghiu Dej a "independentei". Ceausescu completeaza dictatura de dezvoltare cu doctrina "prin noi insine", atragere capital strain si continua industrializarea pina cind tratativele ruso-americane din anii ´80 duc la desfiintarea sistemului comunist si a „Lagarului“ moscovit. VII. REVOLUTIA DE CRACIUN Nicolae si Elena Ceausescu pe picior de razboi si cu rusii si cu occidentalii sunt inpuscati de Craciun ´89 si noul conducator Ion Iliescu deschide larg portiile tranzitiei spre est si vest. 1989 nivelul de trai era insuportabil, de atunci productia industriala, veniturile salariatilor s-au injumatatit, iar distrugerea industriei, "o gramada de fiare vechi", dupa un prim-ministrul socialdemocrat, are loc simultan cu transformarea agriculturii in una de subsistenta, descalificarea fortei de munca, degradarea invatamintului si a sistemului de asistenta medicala. Azi patru milioane de salariatilor asigura oarecum supravietuirea a sase milioane de pensionari. Aceasta degradare socio-economica fara precedent permite deja numai o colaborare cu vestul la nivel de (neo)colonie. Integrarea românilor ortodocsi in civilizatia occidentala / UE, este din totdeauna piatra de încercare a românilor si a iesirii lor in lume. De acea tranzitiea actuala spre subdezvoltare ne reaminteste de „forma fara fond“ din trecut. Exista state ortodoxe cu "forme" moderne, constitutii si legi occidentale, dar venitul omului de rind este de doi $ pe zi. Cu acest "fond", ca la români, privatizarea mizeriei, a sigurantei personale, coruptia generalizata, datoria externa cronica, poluarea mediului, bolile sociale, scaderea duratei medi de viata, degradarea invatamintului si sanatatii sunt consecinte firesti, inevitabile. Dupa `89, România se afla pe primul loc in Europa la mortalitatea prin TBC, boli cardiovasculare, respiratorii si are cea mai crescuta mortalitate infantila si generala si o medie din ce in ce mai scazuta de viata. Intreg venitul majoritatii populatiei se duce pe mîncare, care nici ea nu este suficienta sau corespunzatoare calitativ. La asta se aduga consumul enorm de alcool 75-218g/ cap de locuitor/ zi. Consecintele sunt permanentizarea subdezvoltarii ai alterarea starii de sanatate. Ca in perioada interbelica, remarca lui Mihai Ralea (1928) e valabil si in zilele noastre: "O tara adusa la sapa de lemn, batjocorita si umilita. Un stat unde minoritatiile protesteaza mereu, fiindca li se calca drepturile... o tara care si-a pierdut busola morala si dreptatea si care se zbate in expediente de aventura de la o zi la alta, intre protestarea interna si dispretul strainatatii. Caci nu este o ocazie in care tara noastra sa nu primeasca reprosul, ori umilinta strainatatii." IX. COOPERAREA MIMETICA Dupa 14 ani de libertate, reorientarea de la est spre vest, unirea ortodoxiei românesti cu Roma e la fel de amînata si sabotata ca in Vechiul Regat si in România Mare. Si daca in perioada dictaturii de dezvoltare s-a creat o baza materiala capabila de cooperare la nivel material cu apusul, azi si aceasta se distruge sistematic, iar revitalizarea curentului cultural laic, francmason, un surogat al reorientarii spirirtale spre Roma, priveste numai o elita de tip (neo)colonial, care are menirea de a abate atentia de la nodul gordian al societatii românesti si implicit prelungeste agonia sociala. "România cunoaste la aceasta ora stagnarea, promovarea mediocritatii si a coruptiei... nimeni nu mai crede in nimic. Un popor care timp de sase decenii a abandonat lumea civilizata a pierdut acum nu numai gustul democratiei, dar si sensul directiei si vointa de a se reface. Românii au intrat intr-o faza de sinucidere colectiva: Nimeni nu-i poate ajuta si nici nu vor sa fie ajutati." Ca o reactie la aceasta paralizie interna si cooperare mimetica cu apusul, o revenire la structurile ortodox-autoritare stramosesti este mai probabila decit o integrare reala in UE, in viitor. Majoritatea populatie afirma ca tara lor se indreapta spre o directie gresita. Trei sferturi din studentii vor sa paraseasca România si sa se stabileasca in occident. Singurul aspect pozitiv dupa ´89 este faptul ca România nu s-a dezmembrat ca Jugoslavia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietica sau Moldova. Roman, V.: Rumänien im Spannungsfeld der Großmächte (1774-1991). 3 volume, Offenbach 1987-1991; Imperiul, evreii si românii. Timisoara 1994; Capitalism ortodox, 1999; Transilvania. Bucuresti 1998; De la Rîm la Roma. Bucuresti 1999: Bucovina si Basarabia. Bucures