Viorel ROMAN
Moldo-valahii si Scoala Ardeleana. Un dialog (VII.) 2015-08-04
inapoi
Ma var si eu in vorba!
Eu si Nenea (asa i-a spus fiica mea si asa i-a ramas numele, desi este mai tanar ca mine) ne cunoastem din 1990, asa ca veti intelege dece mi-a transmis si mie dialogul cu dta. (inplinesc in curand 80 de ani, asa ca imi permit sa folosesc persoana 2 singular. Reciproca este pe deplin valabila).
Mi-a placut cum scrii, esti cult si ai mintea iute, asa ca un dialog cu dta imi va fi cert de folos. Nu stiu cum va fi pentru dta dar ai degetul pe buton  si poti respinge usor orice comunicare cu mine daca ti se va parea nepotrivita sau inutila.
Eu nu am avut parte de multa scoala dar viata mi-a fost plina de experiente si invataminte. Petrecandu-mi multi ani in tratative cu sovieticii m-am format ca un negociator dur dar si serios, pentruca numai astfel obtineam atentia interlocutorilor si pe ici pe colo chiar si acceptul lor. Deci, de la inceput va declar ca scrierea mea nu este prea aleasa iar modul de abordare a problemelor este direct si uneori abrupt.
Dupa aceasta explicatie imi permit sa scriu opinia mea in problema Unirii cu Roma.

Daca luam in considerare situatia geo-politica a Romaniei, mie mi se pare ca intrebarile posibile si raspunsurile la ele pe tema “ Unirii” sunt relativ simple.
Noi romanii ne-am nascut si rezistam de multa vreme intr-un loc, in care nu ne putem izola iar dimensiunile tarii noastre nu ne permit sa-i oprim la granite pe cei care vor sa ne traverseze teritoriul sau chiar sa ne ocupe. Deci vrand nevrand, soarta noastra este sa ne alipim la una din marile vecinatati adica sa ne unim cu un stat mai puternic sau sa ne alipim la o uniune de state.
Aceasta intelegere este foarte importanta, pentruca cea mai periculosa atitudine este sa socotim ca noi ne putem conduce singuri, independenti, liberi si suverani. Nu am fost asa niciodata si nici nu vom fi vreodata. Pe oamenii politici, care sustin o astfel de cale, eu ii banui de prostie sau de reavointa. Ceausescu vorbea de independenta si suveranitate, gandindu-se la sine si nu la Romania, pe care a trecut-o in proprietatea familiei sale si a cercului de acoliti.
Cand Ceausescu urla de la toate tribunele despre independenta si suveranitate, eu constatam ca hotararile conducatorului in domeniul economic ne impingeau spre adancirea dependentei economice si energetice a Romanaiei fata de URSS. In timp ce declama independent si suveranitatea , Ceausescu ducea pana la paroxizm politica de industrializare practicata de URSS, care nu avea nici-o sansa de reusita intr-o tara relativ mica.Industria constructoare de utilaj petrolier, de nave fluviale, de vagoane de marfa, de masini de constructie, de mobile, perdele, confectii samd ajunsesera in ultimii ani anexe ale complexului industrial sovietic. Asa am ajuns intr-o situatie catastrofala. In 1989 aveam o industrie puternica  DAR CARE NU SE PUTEA INTEGRA IN PIATA OCCIDENTALA SI NICI MACAR IN CEA RASARITEANA, ATAT CAT MAI RAMASESE DIN EA FARA URSS.
Industria noastra a fost construita la dimensiuni care depaseau puterea de absorbtie interna si, in mod paradoxal, dezvoltam noi capacitate de productie, care nu aveau debuseu in afara tarii. Aceasta este mare crima a lui Ceausescu, pentruca toata aceasta dezvoltare s-a facut prin pauperizarea populatiei. La aceasta idiotenie criminala din viata economica se mai adauga indobitocirea a milioane de romani, ca urmare a politicii sociale imbecile dusa dealungul a 2 decenii (anii ’70 si ’80).
Dupa 1989, industria a ajuns repede la fier vechi; au crescut importurile pentru a acoperii consumul intern si am amplificat datoria externa la un nivel fara precedent in istoria noastra.
Acestea  au  fost  rezultatele  politicii de independenta  pana in 1989 si apoi inca 17 ani pana la aderarea la UE.
Cine i-a obligat pe guvernantii nostrii sa continue politicile imbecile din vremea anterioara?
Desigur ca occidentul este plin de lichele, de oameni capabili de orice josnicie cand este vorba de bani. Toti acesti “investitori” au venit si ne-au jefuit pentruca au avut spijinul lichelelor autohtone si s-au bucurat de toleranta unor guverne incapabile.
Incapacitatea romanilor de a fi independenti si suverani, asa cum s-a manifestat ea dupa 1945 am trait-o zi de zi, am facut parte din ea si, ca atare, nu am nici-o retinere sa o afirm. Deaceea resping vehement orice afirmatie care ar vrea sa induca ideia ca ne-am descurca mult mai bine daca ne-am conduce noi singuri. Bineinteles ca sunt gata sa-mi sustin opinia cu numeroase argument.
Despre aceasta perioada de 45 ani am judecati bazate pe experienta personala, traita in functii de raspundere in domeniul economic.
Dar nu pot ignora situatiile similare din perioadele anterioare anului 1945, despre care am citit opiniile multor romani cu inalta valoare intelectuala si care imi confirma sansele pierdute oridecate ori romanii au avut posibilitatea sa-si decida singuri calea de urmat.
Romanii au multe calitati dar o mare parte a lui este ignoranta, needucata si usor de manipulat. Deaceea, lichelele si jigodiile pun usor mana pe puterea politica si administrativa, batandu-si joc de interesele nationale.
In vremea lui Ceausescu nu puteai sa ai vre-o initiativa politica de valoare dar si in acele conditii erau mii de specialisti, care se straduiau si in mare parte reuseau sa administreze proprietatea de stat. Am trait printre ei si ii cunosc foarte bine. Bineinteles ca din cauza factorului politic distructiv, administrarea se caracteriza printr-un nivel inferior de eficienta.
Important era insa ca acel colos, denumit “economia de stat” era tinut in stare de functionare, somajul tinerilor era inexistent, problemele locative fusesera rezolvate, familiile aveau un venit minim garantat.
Acum, intreg Guvernul nu este capabil sa rezolve problem izolate si mult mai simple, cum sunt cele de la Oltchim, Exploatarile carbonifere si energetic de la Rovinari, Transporturile feroviare de marfa si multe altele.
Am insistat asupra asazisei independente si suveranitati, pentruca ea odata clarificata, in continuare dilema optiunii noastre este mai usoara.
Deci, daca nu stim si nici nu suntem lasati sa ne conducem singuri cu cine ar trebui sa ne aliem?
In cautarea raspunsului, pot fi abordate si aspectele orientarii religioase precum si rolul bisericii. Desigur ca am parerile mele si in aceste problem dar evit sa pasesc pe acest drum intrucat am constatat ca el este plin de foarte multe capcane, ambuscade si metereze ridicate dealungul a multe secole.
Mie imi este clar ca statele occidentale au beneficiat de sprijinul bisericii catolice, atat in partea nereformata, cat si in cea reformata, in educarea cetatenilor lor dealungul a multor secole.
Acum la inceputul mileniului al 3-lea, intrebarea care ne-a stat in fata a fost: Incotro sa o luam ? Spre Est sau spre Vest?
Spre est am mers impinsi de Armata Rosie si stim foarte bine ce am gasit acolo. Populatiile URSS si acum ale Rusiei sunt si mai ignorante decat noi romanii. Ele au déjà inscrisa in gena toate relele lumii asiatice. Acele populatii nu au cunoscut si nici nu inteleg ce este democratia, care sunt drepturile fundamentale ale omului, care este contractul social, cum se raporteaza cetatenii fata de statul lor etc, etc.
Ar fi fost un real bluestem sa o luam din nou pe aceasta cale.
Mai ramane Vestul, unde se realizeaza un urias experiment statal prin unirea a 29 de state avand indelungate istorii proprii.
In acest experiment, domina o singura religie: Crestinizmul propovaduit de biserici diferite.
Pentru accelerarea dialogului, Nenea foloseste termenii de Unire cu Roma, pe care nu-l explica indeajuns. Deaceea, reactiile sunt de multe ori negative.
Eu consider ca aceasta problema trebuie lasata in seama Bisericilor.
Pe mine ma preocupa soarta cetateanului roman, respectiv a copiilor si nepotilor mei.
Din acest unghi vazuta intrebarea, ma fericesc ca am aderat la NATO si la UE. Inca se fac mari greseli, cele mai multe imputabile guvernantilor nostrii dar oricat de incet mergem pe aceasta cale, au loc schimbari spre bine.
Ca argument final, evoc situatia ca cele mai mici progrese se fac in domeniile in care suntem suverani iar UE nu-si asuma responsabilitati. Am in vedere invatamantul, educatia si sanatatea.
M-as bucura sa acceptati dialogul. Asa cum am scris la inceput, sunt sigur ca mi-ar fi de folos.
Cu stima
Stancu stefan