Viorel ROMAN
Islamul si ortodoxia ante portas 2015-03-03
inapoi
Islamul si ortodoxia ante portas

Integrarea greco-pravoslavnicilor in UE/NATO si tratarea Rusiei ca o tara secularizata, quasi occidentala cu stat de drept, economie de piata si democratie de tip Westminster sunt acuma greseli evidente pentru toata lumea, cu consecinte negative, mai ales dupa falimentul financiar al Greciei si razboaiele asimetrice, hibride ale Federatiei Ruse cu Georgia si Ucraina.

1964, razboul rece religios dintre ortodocsi si occidentali a intrat intr-o faza de destindere dupa ridicarea anatemei la Ierusalim, de catre patriarhul ecumenic din Constantinopol, Athenagoras si papa Paul VI in vremea generosului Concilu de la Vatican II. Sinodul Panortodox n-a avut loc in acelasi timp din cauza Lagarului marxist-leninist. Disonatele dintre Est si Vest, esecul perioadei de trazitie a tarilor ortodoxo-comuniste sunt consecintele.

Oricum dorinta refacerii unitatii crestine era la fel de mare de amabele parti ale Cortinei de Fier. Primavara de la Praga, Solidariatea din Polonia si intelepciunea sefului Statului si Bisericii ruse, Mihail Gorbaciov, au creat conditiile terminarii pasnice (cu exceptia Romaniei), intr-o euforie generala, a razboiul rece.

In occident teologia inclusivista, la fel de utopica si euforica ca elanul din rasaritul Europei, ii vede pe toti pamanteanii, crestini, pentru ca Mantuitorul s-a jertfit pentru toata lumea si oricum necrestinii isi indreaptau speranta, mai ales la acea vreme, spre o lumea crestina unitara de la Vancouver la Vladivostok.

Karl Rahner, SJ, era purtatorul de cuvant al Inclusivismului, un fel de imperialism crestin dupa Joseph cardinal Ratzinger (papa Benedikt XVI), care atragea atentia asupra lipsei de respect pentru Celalat si necesitatea unui dialog atat in vederea unirii crestinilor, cat si unul bazat pe egalitate si respect reciproc cu celelate religii.

Islamul depaseste judaismul si crestinismul, de aceea mahomedanii nu numai ca nu aspira spre crestinism, ci sunt in stare sa se arunce in aer pentru „ultima“ religie, simpla si superioara celorlate, care au elemente mistice si idolatrice. Ortodoxia are cam acelasi sentiment de superioritate fata de lumea occidentala in care ratiunea, contractul, individualitatea sunt sanctificate, aparent in defavoarea Atotputernicului.

Confruntarea ajunsa pe picior de razboi cu Islamul si Ortodoxia i-a pus in mare dificultate pe crestinii occidentali, care spera inca in inclusivism crestin sau modern, secularizart. Dificultatea incetarii starii de razboi, a unei concordii cu islamul este legata indisolubil mai ales de dihonia din lumea crestina, care va fi elementul crucial al Sfantului si Marele Sinos Panortodox – fixat pentru 2016.

www.viorel-roman.de
Bremen, 3 martie 2015