Viorel ROMAN
Santajul cu dosarul securitatii 1998-01-01
inapoi
Santaj cu dosarul Securitatii La retragerea trupelor de ocupatie sovietice din Germania de est s-au descoperit milioane de dosare Stasi. Teoretic fiecare cetatean, care a trait in „Lagar“ era membru al Partidului unic si volens, nolens un colaborator al Statului si al sistemului comunist. Si in Republica Socialista România, Partidul Comunist avea patru milioane de membri si era lege ca fiecare convorbire cu un cetatean strain trebuia declarata Securitatii. Demnitari, persoane cu munci de raspundere sau nesigure din punct de vedere politic, colaboratorii, informatorii etc. aveau dosar. In RDG, România, ca in tot „Lagarul“ de altfel, s-a format astfel de-a lungul deceniilor o imensa arhiva. Tranzitia spre capitalism se realizeaza si prin denuntarea comunismului. In Germania cetatenii au acces la „dosar“, in România „Legea Ticu Dumitrescu“ face vilva etc. O secretara sefa de la o fosta fabrica de armament din RDG a aflat recent ca locuinta si modul ei de viata a fost controlat si calificat: „curat si ordonat“. Copia dosarului i s-a trimis la cerere prin posta. Bineinteles ca numele informatorilor care au „turnat-o“ atit de magulitor nu i s-a comunicat. In schimb ministrul dr. Ferenc Baranyi si-a pierdut postul din cauza unui „angajament“ de colaborare cu Securitatea inca din epoca lui Gheorghe Gheorgiu-Dej. Mai complicat este dosarul d-ul Gregor Gysi, deputat si seful partidului fostilor comunisti (PDS) din RDG, pentru ca un documet al Parlamentului din Bonn consemneaza lapidar ca avocatul Gysi a fost un informator in procesele dizidentilor inscenate de Regimul lui Walter Ulbricht. Ca urmare el s-a plins Tribunalului, care recent a decis: Numai cind sunt eliminate toate dubiile, poate fi cineva considerat informator Stasi. Astfel Gysi si PDS-ul se considera reabilitati. Nu cumva, informatiile unui nume codificat au fost consemnate fara cunostiinta sau chiar impotriva vointei celui in cauza? Nu cumva a fost obligat sa semneze un angajament cu pistolul la timpla, ca dr. Baranyi sau sub presiune, ca stegarul Revolutiei din ´89, episcopul Lázlo Tökes, presedinte al Partidului maghiarilor/ U.D.M.R.? Sunt astfel de circumstante si incertitudini suficiente pentru al disculpa pe cetateanului de rind sau numai pe cei de sus? Cazul Gysi/ PDS ca si certificatele membrilor Consiliului Suprem de Aparare al României (Emil Constantinescu, Radu Vasile, Andrei Plesu, Victor Babiuc etc.), care au primit de la S.R.I., urmasa Securitatii, confirmarea oficiala, ca nu au „dosar“ ii disculpa practic si pe cetatenii de rind, care respectind legea au facut declaratii organelor de stat abilitate sau au ajuns in contact cu ele. In realitate toate „dosarele“ trecutului s-au transformat in instrumente de intimidare si santaj politic la Bonn, Bucuresti etc. CDU si SPD nu vor sa aibe de a face cu excomunisti, cu Gysi sau PDS. Totusi judecatorii germani nu s-au lasat prinsi in aceasta cursa politica. „Legea Ticu Dumitrecu“, ca si noile certificatele a celor la Putere la Bucuresti sunt receptate cu prudenta in Germania. Aici exista o traditie in a respecta dreptul individului confruntat cu o condamnare publica a unui sistem politic sau a organelor lui de represiune. Cu toate ca Germania lui Hitler este responsabila pentru moartea a 25 milioane de oameni, membrii Partidului National-socialist al Muncitorilor din Germania, ai Gestapo-ului, SS-lui etc. si-au putut apara la tribunale nevinovatia, integritatea dupa razboi. Daca nu au fost implicati personal, direct si fara dubii in uciderea sau prejudicierea unei persoane, au fost repusi in drepturi. La fel se intimpla astazi cu membrii Partidului comunist, al Stasi etc. din noile Landuri. Aceasta dubla experienta germana este inca straina in România. Condamnarea Securitatii a devenit aproape un consens in ´89, cind revolutionarul Silviu Brucan, jurnalistul Teodor Brates etc. cereau „moarte securistilor!“, fara a fi trasi nici pina astazi la raspundere pentru aceasta instigare la TV, care a facut intr-adevar victime. Intre timp Securitatea a fost reabilitata si reorganizata in S.R.I. Securistii, colaboratorii lor sunt inca persecutati pe nedrept, ca si cind nu ar fi fost functionari de stat si nu si-ar fi facut datoria. Sau cu dosarele se urmareste printr-un permanent santaj la toate nivelele subminarea, inpiedicarea refacerii statului român? Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania