Viorel ROMAN
Romania si Moldova in Europa 2014-07-05
inapoi
Romania si Moldova in Europa

Uniunea Europeana este o creatie occidentala, de aceea ortodocsii greci, bulgari si nu in ultimul rand moldo-valahi, urmasii Imperiului Roman de Rasarit, a celui Otoman si a celei de a treia Roma, Moscova, au mari dificultati de adaptare. Transilvanenii, banatenii, ungurii, croatii, sloveni, etc. intaleg ratiunea Sfantului Imperiu Roman de Natiune Germana pentru ca au facut secole de a randul parte din el.

Nu numai ortodocsii in est, ci si anglicanii in vest accepta cu greu o Europa Unita, care se vrea altceva decat civilizatia anglo-mozaica victorioasa in doua razboaie mondiale si care este impusa de 70 de ani mai ales Germaniei reeducata cu succes, dar totusi tratata si controlata ca protectorat. Vezi afacerea de spionaj NSA, GSHQ, spionul SUA din BND si interzicerea publicarii cartii Mein Kampf a lui Adolf Hilter.

Rusii, spre deosebire de anglo-saxoni, si-au retras armata de ocupatie din Germania de est, sperand probabil, in van, ca SUA si Marea Britanie vor face la fel in vest, dar asta nu-i impiedica sa-i ameninte mereu pe romani, georgieni si ucrainieni sa nu se orienteze spre occident, sa ramana fidei Lagarului orodox, Moscovei. Vezi Vocea Rusii, situatia din Ucraina de est, Crimeea si proiectul Eurasia, care se vrea o alternativa la UE fara a avea insa putere lui de convingere pe cale pasnica.

Si din nou Europa e amenintata din est si vest, cu toate ca nu are o armata nici pe departe comparabila cu cea anglo-americana sau rusesca si mai ales nu are nici cea mai mica ambitie belicoasa. Dar chiar si in sanul ei sunt deosebiri de vederi. Englezii pragmatici vor economie de piata si democratie tip Wesminster peste tot si au oroare de o administratie continentala. Francezii cartezieni cred ca un guvern supranational, unde ei ar conduce Clubul mediteranian, ar salva ceva din modelul lor de savoir-vivre. Germanii sunt in mod traditional mai aproape de modelul anglo-mozaic decat de cel francez, dar sunt obligati sa faca mereu compromisuri, ca orice protectorat cu suveranitate limitata. Grecii refuza disciplina financiara, impozitarea occidental etc.

Grecii, bulgarii si moldo-valahii, prizonieri 500 de ani a celei mai stupide administratii, cea turco-fanariota, au fost eliberati in sec. XIX, dar de fapt au tranzitat de la periferia otomana la cea occidentala. Iata cum vede tranzitia I.C. Bratianu intr-un memoriu adresat imparatului Napoleon III.: "Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasa cucerire, ce Franta a facut-o vreodata afara din teritoriul sau. Armata statului român ar fi armata Frantei in Orient, porturile sale dela Marea Neagra si de pe Dunare ar fi antrepozitele comertului francez, si din cauza abondentei lemnelor noastre de constructie, aceste porturi ar fi tot odata santierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute tari ar alimenta cu avantagiu fabricele Frantei, care ar gasi in schimb un mare debit in aceleasi tari. In fine, Franta va avea toate avantajele unei colonii, fara a avea cheltuielile ce aceasta ocazioneaza."

Statul roman e pe linia celui francez si in zilele noastre, presedintii ortodocsi moldo-valahi spera intr-o Inalta Poarta supranationala, ori unde s-ar afla ea, dar care sa le rezolve lor problemele socio-economice, de coruptie, clientelims, fanariotism etc. Modelul german, demascat recent de Armata Ortodocsa din Ucraina ca fascist, este perceput ca un corp strain in est. Confuzia intre institutiile UE, mai ales decalajul de democratie, faptul ca Parlamentul European nu are atributii similare cu cel national (pana nu va exista o natiune europeana) sunt a tot prezente. Greu de spus, cat este o forma subtila de rezistenta in fata necunscutului, a eternului hegemon din est si vest si cat e propaganda antioccidentala motivata relgios.

In ciuda tuturora, Romania a facut in anii de apartenenta la Europa un salt inainte remarcabil. Moldova merge pe aceiasi cale. O reunificare intr-o Europa Unita, care depaseste Marea Schisma din anul 1054, este mai mult decat oricand realizabila. Sfatul si Marele Sinod Panortodox, care va avea loc in curand in Fanarul din Constantinopol / Istanbul va pleda pentru refacerea unitatii tuturor crestinilor, va clarifica si ameliora situatia ortodocsilor, mai cu seama a celor din Europa si va contribuii ca ortodocsi de jure in UE, sa se simta acasa si de facto.

Chestiunea fundamentala a Romaniei si Moldovei e Statul si Biserica. Pentru cei interesati in aprofundarea tematicii recomand modesta mea contributie mai ales in:
1. Statul la romani. In : http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Statul%20la%20romani%202%20de%20Roman.htm, http://www.gandaculdecolorado.com/dosar/6-dosar/1427-statul-la-romani, http://www.clipa.com/print_a1820-Statul-la-romani.aspx

2. Statul si Biserica 2014. In : http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/article-caietul-nr-8-al-grupului---corneliu-leu-123058385.html, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/, http://www.clipa.com/a6208-STATUL-SI-BISERICA-2014-%E2%80%93-UN-DIALOG-CU-ION-OLTEANU-2.aspx

3. Sfatul si Marele Sinod Panortodox 2016. In : http://www.observatorul.com, http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Sfantul-si-marele-Sinod-2016-VR.htm, http://www.ziarulromaniamare.ro/sfintul-si-marele-sinod-panortodox-2016-1/, http://www.clipa.com

In final, cateva observatii, idei ale lui Mihail Eminescu publicate in ziarul TIMPUL, in legatura cu problemele statului ortodox moldo-valah sub presiunea modernizarii vesteuropene de la sfarsitul sec. XIX. Ele nu numai ca nu si-au pierdut actualitatea, ne pot inspira si motiva in abordarea acestei chestiuni fundamentale si in zilele noastre, cand statul este integrat formal, de jure, in lumea occidenala, in UE/NATO si e din nou sub o dubla presiune de modernizare, vesteuropeana, a acquis communautaire, si cea a globalizarii, dar de fapt, de facto, este la fel de oriental, corupt si ineficient ca in trecut. Vezi:
1. Actualitatea lui Mihail Eminescu. In : www.viorel-roman.ro


www.viorel-roman.ro
viorel-roman-bremen.over-blog.de/
Bremen la 5 iulie 2014

Statul ortodox moldo-valah in viziunea lui Eminescu
„Statul a devenit, din partea unei societăţi de esploatare, obiectul unei spoliaţiuni continue şi aceşti oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă şi merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câştigate prin frustarea statului cu sume însemnate. Aceşti dezmoşteniţi, departe de-a-şi câştiga o moştenire proprie pe Pămînt pe singura cale a muncii onorabile, fură moştenirea altora, alterează mersul natural al societăţii, se substituie, prin vicleşug şi apucături, meritului adevărat al muncii adevărate, sunt o reeditare în formă politică, a hoţilor de codru, instituind codri guvernamentali şi parlamentari.” (ziarul „Timpul” 17 aug 1882)
“Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie.” („Timpul” 27 aprilie 1879) „Trădătorii devin oameni mari şi respectaţi, bârfitorii de cafenele – literatori, ignoranţii şi proştii – administratori ai statului român.” (15 mai 1879) „Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.” („Timpul” din 18 aprilie 1879) „Oameni care au comis crime grave rămân somităţi, se plimbă pe stradă, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie.” (3 mai 1879)
„Istoria îşi are logica ei proprie: nici un neam nu e condamnat de a suporta, în veci, un regim vitreg, corupt şi mincinos. Ne temem că aproape e ziua în care simţul conservării fizice, revoltat de maltratările administrative şi fiscale şi de exploatarea excesivă din partea străinilor, va preface poporul nostru într-o unealtă lesne de mînuit în contra chiar a existenţei statului.” (ziarul „Timpul” 5 dec 1882)
„Sentimentul istoric al naturii intrinseci a statului sau o mână de fier, din nefericire, lipsesc; aşa încât, departe de-a vedea existenţa statului asigurată prin cârma puternică şi prevăzătoare a tot ce poate produce naţia mai viguros, mai onest şi mai inteligent, suntem, din contră, avizaţi de-a aştepta siguranţa acestei existenţe de la mila sorţii, de la pomana împrejurărilor externe care să postuleze fiinţa statului român ca pe un fel de necesitate internaţională.” (ziarul „Timpul” 31 aug 1878)
„Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna.” („Timpul” 9 dec 1882)
„Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta pentru existenţa zilnică, din momentul în care mii de interese private sunt legate de finanţe sau de căderea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatîrnarea politică a diferitelor grupuri care-şi dispută puterea statului. Din momentul în care interesul material de-a ajunge la putere precumpăneşte, o spunem cu părere de rău: lupta egală în ţară şi Parlament, nu mai e decît manipulul unor ambiţii personale, al unor apetituri, pe cât de nesăţioase, pe atât de vrednice de condamnat.” (ziarul „Timpul” 19 sept 1880)
„Un sistem reprezentativ, întins ca o reţea asupra întregii ţări, influenţat însă, întotdeauna, în mod absolut, de guvernul central, şi-a format în fiecare părticică organele sale, sub formă de consilii judeţene, consilii comunale, consilii de instrucţiune, consilii de sus şi de jos, care nici nu ştiu ce să consilieze, nici nu au ce reprezenta decât pe persoanele din care sunt compuse.” („Timpul” 27 mai 1879)
„Elemente străine, îmbătrînite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joacă comedia patriotismului şi a naţionalismului. Neavând tradiţii, patrie hotărâtă ori naţionalitate hotărâtă, au pus totuşi, mâna pe statul român. Conştiinţa că ele sunt deosebite de neamul românesc nu le-a dispărut încă – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ţară vrăjmaşe. De-aceea nu-i de mirare că întreaga noastră dezvoltare mai nouă, n-a avut în vedere conservarea naţionalităţii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite.” (ziarul „Timpul” 14 nov 1880)
„Toate numirile în funcţiuni nu se fac după merit, ci după cum ordonă deputaţii, care, la rîndul lor, atîrnă de comitetele de politicieni de profesie, formate în fiece centru de judeţ. Aceste comitete îşi împart toate în familie. Ele creează, din banii judeţelor, burse pentru copiii „patrioţilor” trimişi în străinătate să numere pietrele de pe bulevarde, ele decid a se face drumuri judeţene pe unde „patrioţii” au câte un petec de moşie, încât toată munca publică, fie sub forma de contribuţie, fie sub cea de prestaţiune, se scurge, direct ori indirect, în buzunarul unui „patriot”. (20 aprilie 1881)
„Poporul a pierdut de mult încrederea că lucrurile se pot schimba în bine şi, cu acel fatalism al raselor nefericite, duce nepăsător greul unei vieţi fără bucurie şi fără tihnă.” (ziarul „Timpul” 31 aug 1878)