Viorel ROMAN
(Neo)comunism, capitalism si tranzitia in România 1998-11-03
inapoi
(NEO)COMUNISM, CAPITALISM SI TRANZITIA LA ROMÂNI Presedintele Emil Constantinescu a convins in 1996 electoratul „sa cladim impreuna speranta“, apoi si-a indreptat privirile in sus, a spus „Tatal nostru“ la balconul Universitatii, a binecuvintat Tara in Sf. Sinod si tranzitia de la (neo)comunism la capitalism s-a urnit din loc. La 150 de ani de la aparitia „Manifestului Comunist“ este evidenta necesitatea unei coordonari globale a activitatii oamenilor, ca si aceeia de a proteja salariati si mediul ambiant impotriva capitalistilor fara scrupule si fara frontiere. Comunismul este, de fapt, un imn de slava birocratiei germano-prusace imperiale. Fondatorii si fidelii cred ca o administratie „de fier“, fara nici un dumnezeu, ii va inlatura pe capitalisti „minjiti cu singe si noroi din cap pina in picioare“ si proletarii, robii eliberati „vor munci dupa posibilitati si vor consuma dupa necesitati“. Un fel de rai pe pamint administrat fara gres de activisti idealisti cu etica si disciplina judaico-prusaca. Evreul german botezat Karl Marx a teoretizat si prevazut globalizarea capitalismului depasind ideologia imperialista din sec. 19, atit cea germano-birocratica, continentala si autoritara, cit si cea anglo-saxon-capitalista, maritima si democrata. Lenin a aplicat doctrina in Rusia, iar Stalin si in România. Ajunsi in impas Gorbaciov si Iliescu au renuntat la ea si au reinodat legaturile cu vestul, adaptindu-se astfel globalizarii. Occidentali s-au bucurat, dar n-au prevazut consecintele „schimbari“. Idealul nobil al „omului nou“, comunist si mai ales devalmasia si „aprobarile“ nu au reusit sa inlocuiasca dreptul roman, initiativa, contractul si responsabilitatea individuala cu rezultate palpabile. Salvarea umanitati din gratia Moscovei a esuat. Traditia Imperiului Roman, Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana, UE, USA au inlaturat iluzia birocratica intelectual-judaico-prusaca universala, poate prematur in „Lagarul“ bizantino-ortodox (nu ca in China). Capitalismul este in mod clar mai eficient, globalizarea a invins. La Bucuresti dictatura a fost instalata de rusi. Ei aveau nevoie de un bastion si o placa turnanta de incredere spre slavii de sud, in cordonul sanitar al Razboilui rece impotriva „revansarzilor“ din Vest. Mai mult de nevoie de cit de voie, ca si slavi de altfel, românii constrinsi de disciplina, rationalitatea si planificarea comunista - in spatele careia era pragmatismul roman, disciplina germana si religiositatea judaica - au fost ei insisi surprinsi de succesele socio-economice remarcabile inregistrate intr-un timp foarte scurt. Feudalismul si fanariotismul, din Rusia si România, se baza pe ucazuri si aprobari mai valoroase decit contractele si responsabilitatile individuale. Deosebirea dintre vechiul si noul regim consta in ateism, rationalitatea planificarii si disciplinei si in imperativul dezvoltarii social-economice autarhe. Se urmarea explicit de „a ajunge din urma si a depasi capitalismul occidental in putrefactie“. In ciuda tuturora dictatura de dezvoltare a reusit sa apropie cel putin din punct de vedere material, orientulul de occident. CC al PCR a eliberat „cu brat de fier“ masele largi populare de subnutritie, de mizerie, de somaj, de lipsa de locuinta, si asistenta medicala, de nestiinta de carte etc. si 5-6 milioane de tarani români au inlocuit in citeva decenii „orasul parazitar“ interbelic (cite un milion de români occidentalizati, maghiari, germani, evrei). Mai mult decit atit, ei s-au disciplinat, instruit singuri, s-au gospodarit si au achita datoriile externe. Depasirea subdezvoltarii „prin noi insine“ s-a incheiat prin inpuscarea lui Ceausescu. Ce s-a realizat inainte de ´89 nu mai are mare valoare. In cazul ca inca nu s-a distrus sau furat, totul va fi instrainat, mai ales „investitorilor strategici“ straini, iar prin integrarea in „structurile euro-atlantice“ costurile si responsabilitatea se vor dilua din nou. Probabil. Aceasta „speranta“ si lupta impotriva „mostenirii grele“ comuniste absoarbe energia noilor guvernantii: români, maghiari, tigani, evrei, armeni, iar circotasii lor vor fi pusi la stilpul infamiei cu „dosarul“ Securitatii de git, gratie „Legii Ticu Dumitrescu“. Rezultatul acestei psihoze: 70% din populatie supravietuieste cu citiva dolari pe zi, iar pensionarii sunt mai numerosi decit activii. Economia se degradeaza constant, coruptia, somajul, saracia, bolile sociale se extind. Pentru datoria externa (spre 10 miliarde $) s-au platit 5,8% din export in 1993, iar in anul trecut 25,6%. BSP/ cap ($) este 590 in Moldova, 1.600 in România si 23.640 in Uniunea Europeana/ „Europa“ occidentala. (Weltbankatlas 1998) A fost mai eficienta dictatura de dezvoltare, (neo)comunismul decit „speranta“ si „Contractul cu Tara“ a prof. Constantinescu, dupa reteta SUA? Este desigur o ironie a soartei, ca dusmani dictaturii de dezvoltare, dizidentii Doina Cornea si Mircea Dinescu, maghiarii Lazlo Tökes si Marko Bela, evreii Silviu Brucan si Petre Roman, armenii Arachelian & Vosgasian, tiganii Cioaba & Iulian etc. cu fiecare succes, indeparteaza societatea de occident, tot mai mult, de la Revolutiea din ´89. România nu avea datorii externe, curind nu mai va vea baza materiala de a le restituii. Industrializarea a fost inlocuita cu subdezvoltarea, Comitetul de Stat al Planificarii cu piata neagra, Securitatea cu mafia, dreptul la munca cu somajul, gratuitatea asistentei sanitare cu privatizarea medicamentelor, solidaritatea cu coruptia, Cortina de Fier cu Acordul Schengen etc. Lipsa pasaportului in trecut, il face astazi aproape fara valoare pauperizarea si umilintele obtinerii vizei de intrare in occident. „Speranta“ taranista, crestin si democratica, ca astfel se vor armoniza „valorile comune“ româno-ocidentale e tragi-comica. Asistam din ´89 la derularea filmului invers? Se tranziteaza de la emanciparea sociala si independenta economica, la reabilitarea fanariotismului valah a coruptiei generalizate, a saraciei cronice, a ploconelilor si plocoanelor la Inalta Poarta din vest? O rezistenta pasiva a majoritatii este evidenta. Românii vor o inbunatatire a nivelului de trai si o iesire in lume, demna, cum le predica radio „Europa Libera“, nu mizeria si izolarea. Pe de alta parte occidentali nu stiu cum sa-i trimita mai repede la Bucuresti pe romii, care incerca integrarea in structurile euro-atlantice pe cont propriu, iar noii imbogatiti din Tara isi asigura imunitatea si profita cit mai mai repede, pentru ca putini mai cred in „schimbarea“ in bine, promisa. Totusi, „Nu exista alternativa“ ne spun Ion Iliescu si Constantinescu pentru ca sistemul capitalist este o forma de cooperare si coordonare a activitatii economice generalizata. Succesul depinde de integrarea autentica in clubul OECD prin acelasi cod de comunicare, de norme si valori. Pina cind se va mondializa acest deziderat, lumea va fi impartita, in „lumea intiia“ (UE, USA), asociati ei, pe cale de a fi asociati, „lumea a doua“, „a treia“, populatii care mor de foame, bolii etc. Românilor fac parte numai din Europa geografica nu si din cea compatibila cu vestul si au refuzt pina astazi realitatea degradarii social-economice si perspectiva unei discutii sincere si deschise cu Roma privind „valorile comune“ de miine. Pentru a surmonta dilema, Biserica ortodoxa româna si Vaticanul au format o comisie comuna cu prilejul vizitei Papei la Bucuresti 1999. In centrul atentiei gazdelor si oaspetelui este strategia prin care vor fi eliberati românii din conul de umbra a subdezvoltarii, a datoriilor externe, a imaginii á la Dracula etc. si integrati in „Europa“/ EU. Acest eveniment este inceputul unei noii ere. Dictatura de dezvoltare a fost o forma brutala de apropiere a românilor de cultura materiala din vest, experiment la care s-a renuntat de buna voie in est, lumea ortodoxa, pentru ca-i lipsea dimensiunea spirituala, a valorilor comune. Care-i insa vina vestului? Pentru ca tranzitia sa nu degenereze din nou, ca atitea altele in trecut, este obligatorie atit reformularea relatiilor româno-occidentale, cit si reintegrarea ortodoxiei românesti in marele spatiu de civilizatie „europeana“, astazi „globalizat“. Vor avea patriarhul occidentului, Papa Ioan Paul II, patriarhul românilor, Preafericitul Teoctist, presedintele Constaninescu, prim ministrul Radu Vasile genialitatea de a depasi blocajul „tranzitiei“ si de a-i reintegra pe toti românii in „Europa“/ UE, in lume? Dialogul Bucuresti-Roma este deja un mare succes. Esecul lui insa ar demola „cladirea impreuna a sperantei“ taranesti, crestine si democratice, ar arunca societatea româneasca (rupta in doua state, cu teritorii cedate slavilor in 1997) la periferia civilizatiei dominante, cu tot cortegiul de umilinte si apoi de pseudostrategii de eliberare nationala si sociala, toate dependente insa de centrele spirituale orientale. Directia „tranzitiei“ nu s-a hotarit inca. România si Moldova au o mare sansa in anul 1999! Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania