Viorel ROMAN
Integrarea in UE de la Traian la Ioan Paul II 2004-09-18
inapoi
INTEGRAREA IN EUROPA / UE DE LA TRAIAN LA PAPA IOAN PAUL II România este singura ţară în a cărei nume se regăseşte Roma. Românii îşi declara astfel atât punctul de plecare cât şi aspiraţia naţionala. Moştenitori ai lumii romane în sfera de interese a Imperiului Bizantin / Otoman, Rus şi Austriac (-Ungar) / German, ei caută refacerea unităţii cu Imperiul / UE. Acesta este numai o contradicţia a lor, pentru că după ocupaţia slavă, ei nu mai au o legătura directă cu Roma. O altă barieră în drumul spre refacerea legăturilor cu apusul este, după 1989, ortodoxia. Cum s-a ajuns la ruptura dintre românii şi Roma, care au fost încercările de refacere a unităţii, a legăturii cu Europa şi ce se întreprinde în acest sens azi? I. ROMANAII ŞI BARBARII Roma a integrat în mai multe secole spaţiul dunărean. Împăratul Traian extinde civilizata până în Transilvania şi Nistru. Barbarii rup legătura cu Roma, iar slavi izolează populaţia romanizata şi după alianţa greco-slava îi marginalizează în munţi şi pe insule. Astfel pe lângă crearea unei stavile spre vest şi presiunea slavizării, a fost sparta unitatea românilor. După creştinizarea slavilor de către bizantini şi schisma din 1054, români ajung sub ierarhia anti-latină greco-slavă. Apologia adusa lui Decebal, tracilor, dacilor, grecilor şi slavilor sunt până în zilele noastre forme de antioccidentalism, iar teza că slavii au venit şi i-au decimat paşnic pe localnici la nord şi la sud de Dunăre şi că ei s-au supus greco-bizantinilor de bună voie, e a duşmanilor românilor. II. INTEGRAREA PRIN MAGHIARI Maghiarii s-au folosit de conflictul dintre grecii şi latini şi de neînţelegerile dintre germani, iar incursiunile lor de jaf in vest erau în misiune bizantină, conducătorii lor botezându-se în acest scop la Constantinopol, până au fost învinşi de Împăratul „Sfântului imperiu roman de naţiune germană“. Apoi ei pierd încrederea în bizantini şi trec la catolicism, la Roma. Spargerea blocului slav de la Baltica la Adriatică a fost favorabil românilor, în schimb decizia maghiarilor de a se integra în latinitate şi de a suprima tot ceea ce este greco-ortodox, i-a luat pe români prin surprindere, ei ne acceptând nici până azi, ca nu mai fac parte din civilizaţia, biserica romană, că maghiarii sunt mai „latini“ decât ei. Elita din Transilvania trece la catolicism, ţăranii care opun însa rezistenta „tranziţii“ spre occident, au fost degradaţi la nivelul de toleraţi fără drepturi, sau au trecut Carpaţii. Astfel a apărut sub presiunea catolică Muntenia şi Moldova, unde „tranziţia şi integrarea“ în Europa / UE sunt perturbate de Ungaria şi azi. Conflictul e religios, nu etnic. III. ROMÂNII DE LA SUD DE DUNARE Faptul că maghiarii foloseau catolicismul în interesul lor a fost un handicap pentru români. Chiar şi ridicarea familiei Asăneştilor, la sud de Dunăre, pe tronul imperiului româno-bulgar şi realizarea unei unirii efemere cu Roma, după ce latinii supuseră Constantinopolul 1204, a fost sabotată de regele maghiar. Roma vroia preluarea întocmai a normelor latine şi nu-i accepta pe ortodocşi numai în perioada de "tranziţie". Conciliul de la Lateran 1215 prevedea numai o ierarhie, cea latină. Dar după invazia mongolă 1241 s-au găsit forme de integrare mai generoase. IV. UNIREA CREŞTINĂTAŢII Toleranţa Romei faţă de ortodocşii i-a obligat pe maghiari să conlucreze cu românii. Iar de partea cealaltă a Carpaţilor, Ţările Române se fortifică în faţa presiuni maghiarilor, polonejilor. Spiritul de cruciadă reapare la asediul Constantinopolului. Conciliul de la Florenţa 1439, care a pus pe picior de egalitate lume creştină nu a putu împiedica nici căderea Bizanţului şi nici pătrunderea musulmanilor în Europa. În această perioadă românii depun eforturi în alianţa cu occidentali de a face faţă turcilor. Conflictul dintre papă şi principii germanii, care puneau la îndoială capul bisericii, s-a resimţit în timpul cruciadei, care s-a transformat în răscoala lui Doja. Maghiari, inspiraţi de germani, nu mai urmau calea catolică, ci a reformei. Rezultatul a fost dezastrul de la Mohaci 1526, când maghiari s-au salvat în Transilvania. Coroana lor trece la Habsburgi, iar Ţările Româneşti ajunse sub Sultan supravieţuiesc la cel mai jos nivel, în afara influenţelor Romei, sub privirile neîncrezătoare a reformaţilor maghiari, a greco-provoslavnicilor şi a turco-musulmanilor. V. UNIREA SUB MIHAI VITEAZUL Suliman Magnificul s-a folosit ca maghiarii de disensiunile din apus şi a ajuns la Viena. Integrarea românilor în occident în această perioadă, care a durat până în 1683, era greu de realizat pentru că barajul spiritual greco-slavon era asigurat şi militar de sultan. Dar când se părea ca românii nu mai pot străpunge Cortina de Fier greco-slavo-musulmană şi maghiară, se ridică Mihai Viteazul şi realizează cu sprijinul “Sfintei Ligi” unirea Transilvaniei, Moldovei cu Valahia. Papa îi îndeamnă să revină la Roma pentru a-l integra "Europa", dar Mihai înclină spre greci şi e lichidat. Anul 1600 ilustrează că ridicarea, unirea românilor se face cu sprijinul occidentalilor, apoi neonorarea avansul de încredere, refuzul „integrării în Europa“ duce la recăderea românilor în vechia lor stare de toleraţi marginalizaţi. Mihai ca şi urmaşii lui nu realizează ca trebuie să se decidă: Roma sau Constantinopolul? VI. UNIRII CU ROMA După retragerea turcilor din faţa Vienei, românii voiau depăşirea a statutului de toleraţii cu ajutorul Habsburgilor. Elanul „Ligii Creştine” condusă de Papă nu trece Carpaţi, dar creează cadrul Unirii ardelenilor cu Roma 1698 pe baza Conciliul de la Florenţa 1439, începutul reintegrării în occident fără a trece prin furcile caudine maghiare. Maghiarii, germanii, secuii nu vedeau cu ochi buni emanciparea valahilor, insa greco-catolicii ajunţi la Roma se reîntorc cu conştiinţa apartenenţei latine, ca descendenţi ai romanilor şi ca aparţinători ai bisericii Romei. Episcopul Inoceţiu Micu Klein se lupta pentru emancipare, dar maghiarii sunt mai puternici şi el moare în exil. Horea, Cloşca şi Crişan sunt traşi pe roată. Totuşi „Şcoala Ardeleană“ ajunge şi la moldo-valahi unde se confrunta cu influenţa greco-fanariotă la curtea domnitorilor, cea ruso-pravoslavnică şi cea franceză în mediile boiereşti. Cererile românilor pentru egalitate în Imperiu Roman sunt trecute cu vederea de maghiari până după Revoluţia şi Marea Adunare de la Blaj 1848, când românii obţin o mitropolie greco-catolica, unita la Blaj şi a una ortodoxa la Sibiu. Emancipare sub austrieci eşuiază când prin Dualism 1867 Transilvania şi Banatul sunt integrate în Ungaria Habsburgilor. Maghiarii forţează maghiarizarea, dar sunt obligaţi să se retragă în Panonia după Primul război mondial. Astfel a eşuat şi „tranziţia“ spre occident a românilor prin austrieci şi apoi prin austro-maghiari. VII. ROMÂNIA MARE Eşecul ardelenilor după Dualism a avut loc aproape simultan cu unirea moldo-valahilor cu ajutorul apusenilor 1859. Încercarea lui Cuza de unire cu Roma nu reuşeşte, pentru ca elita moldo-valahă a optat pentru legături culturale cu Franţa şi dinastice cu Germania. Şi din nou la Paris în 1920 li se oferă românilor şansa de a depăşi toate barierele dintr-o data. Crearea statului unitar după prăbuşirea imperiilor de la graniţe şi a eforturilor mişcării naţionale presupunea alianţa cu apusul. Ea a funcţionat în războiul mondial. În timp de pace s-a continuat insa numai la nivel „franţuzesc“, cunoscută din timpul dominaţiei greco-musulmane. O integrare, ca cea din Transilvania, a uniţilor nu a cuprins şi Vechiul Regat unde unirea cu Roma, concordatul au fost sabotate. Astfel a fost pecetluita soarta Regatului Mare, care prin Titulescu celebra integrarea în vest la nivel diplomatic şi cultural, iar acasă se perpetuau cutume ortodoxo-orientale antioccidentale. Aşa că integrarea in perioada interbelică a românilor în "Europa" s-a realizat la nivelul de colonie, iar disensiunile din cancelariile vestice au dus repede la dezmembrarea ţării. VIII. ION ANTONESCU Supravieţuirea statului amputat reuşeşte sub generalul Ion Antonescu, iar când ruşii ajung din nou în Basarabia, clasa politică încearcă a reveni sub patronaj occidental la sfârşitul războiului, dar eşuiază pentru că Anglia şi USA au renunţat 90% la influenta în România în favoarea lui Stalin, care reface vechia Cortină de Fier slavă, de la Baltica la Adriatică, împotriva tuturor influenţelor apusene. IX. DICTATURA DE DEZVOLTARE Recăderea românilor în sfera de influenta a pravoslavnicilor comunişti a dus la lichidarea Bisericii unite, la distrugerea legăturilor cu "Europa" şi la reintegrarea în lumea comunisto-ortodoxă orentală. Dar după retragerea Armatei Roşii 1958 dictatura de dezvoltare continuată de Ceauşescu reface legăturile cu vestul. Punctul de plecare a fost refuzul de a participa la invazia dinn Cehoslovacia. Occidentul privea cu simpatie emanciparea faţă de „marele frate de la răsărit“ şi l-a ajutat pe Ceauşescu să iese în "Europa" fără control sovietic. Situaţia românilor din era comunisto-otodoxă se aseamăna cu cea din perioada izolării greco-musulmane. Şi atunci Roma aveau simpatii pentru valahi mai ales că luptau cu speranţa îndreptata spre apus. Pe de alta parte efortul de emancipare, modernizare fără precedent a structurilor social-economice a societăţii printr-o consecventă dictatură de dezvoltare creau condiţiile materiale unei integrări viitoare în lume. De aceea la depăşirea izolării ideologice impuse de Moscova, românii se aşteptau la o apropiere occidentală, autentică la nivel material şi spiritual. X. SCHIMBAREA LA FAŢA Cooperararea ruso-occidentală implica şi renunţarea URSS-ului la Lagăr şi Cortina de Fier. Ceauşescu şi mentalitatea de fortăreaţa „tracă“ au fost lichidate 1989 şi Iliescu se reorientează spre UE, continuatoarea tradiţiilor Imperiului Roman de Apus, a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Cadrul juridic e dreptul roman, acquisul comunitar, forma laică a codului canonic romano-catolic. Din 395 românii aparţin insa Imperiului de Răsărit, Sultanului, Ţarului, Lagarului rus / CSI. Ei aspiră însa la statutul de „urmaşi ai Romei” şi aderă în 2007 la UE. Originea lor e latină, dar sistemul de valori s-a adaptat duhovniciei şi soborniciei pravoslavnice. Armonizarea ortodoxiei cu occidentul, integrare durabilă a românilor în UE a început cu vizita Papei Ioan Paul II la Bucureşti, care i-a repus cu acest prilej pe harta "Europei" / UE, ca la începutul mileniului creştin, Împăratul Traian. _____________ DIAS NATALIS TRAIANI, ROMÂNIA, DEVA, 18 SEP. 2004 Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Vor dem Steintor 18, D-28203 Bremen roman@uni-bremen.de