Viorel ROMAN
Proiecte romano-germane si situatia românilor 2013-10-01
inapoi
Proiecte romano-germane si situatia românilor



Dupa prabusirea Imperiului Roman de vest si preluarea puterii de catre greci la Constantinopol au urmat asa zisele secolele intunecate, pina la renasterea Sfintului Imperiului Roman, numit cu timpul si de Natiune Germana. Refacerea Imperiului esuiaza ca urmare a Marii Schisme din nul 1054, care ii separa pe ortodocsi si azi de occident, si a Reformei, care a izolat nordul germanic de Roma. Crestinarea slavilor, rusilor de catre greco-bizantini si reforma lui Martin Luther au generat mari conflicte, pe care le-au infruntat si generatiile de germani si români, inca in viata.



Intru-cit baza deciziilor politice este de natura religioasa, atit germanii, cit si românii sunt supusi presiunilor generate de orientarea, de convulsiile religioase si a formelor lor laice, secularizate. In acest context, o suta de milioane din Germania, Austria, Elvetia, Benelux isi cauta identitatea nationala si o perspectiva. Asa numita chestiunea germana este urmarea Reformei, a degenararii Sfantului Imperiu Roman, al Sonderweg-ului concomitent cu expansiunea in intreaga lumea a tarilor euro-atlantice, Portugalia, Spania, Franta, Olanda, Anglia, USA si formidabilul succes al imperialismului occidental, astazi cunoscut mai mult sub genericul globalizarea.



Germanii protestanti, prusaci, dar si cei catolici, habsburgi, erau tratati de euro-atlantici ca o natiune „intîrziata“, la limesul cu imperiile despotice ruso-ortodox si cel turco-musulman. Pentru a depasi impasul, incepind cu Imparatul Iosif al II-lea, Viena a urmarit realizarea unui amplu proiect, care se baza pe acceptarea unei multitudini de culturi si religii sub coroana Sfintului Imperiu. La Berlin, protestantii incepind cu regele Friederich al II-lea voiau un popor, un imperiu, un conducator. Proiect infaptuit vremelnic de Bismarck in cel de al II-lea, si Adolf Hitler in cel de al III-lea Imperiu German. Un consens burghezo-democratic pentru chestiunea germana esuiaza la Revolutia din 1848, ca urmare a panslavismului in ascensiune, si la scurt timp Berlinul invinge cu forta armelor Viena. Astfel proiectul multicultural pierde si Viena devine mai degraba o "anexa" a Berlinului, fara ca totusi ideia imperiala romana, multiculturala sa piarda din atractivitate.



Incercarea imparatului Wilhelm al II-lea de a accepta globalizarea, de a realiza o axa Berlin-Paris si de a pune astfel bazele unei Uniunii continentale multiculturale, cum se realizeaza azi in UE, intra in conflict cu aversiunea Londrei si traditia militarista prusaca, care nu voia sa marsaluasca decit pentru un popor, un imperiu, un conducator. Iesirea tardiva, disperata, razboinica a germanilor protestanti in lumea deja globalizata, sub comanda prusaca si geniul anglo-mozaic a generat doua razboaie mondiale. In ambele, românii au fost tîriti mai mult de nevoie, decit de voie, si obligati sa-si adapteze din mers interesele nationale la modificarile generate de aplicarea in practica a celor doua mari proiecte germane si la interesele euro-atlantice.



Declansarea primului razboi mondial a demonstrat lumii ce forta dezorientata se afla in Centrul Europei. Ea cauta disperata refacerea institutiilor pierdute dupa Reforma si o reintegrare in Europa si lumea larga ocupata de Imperiile maritime, atlantice. Asa ca la Pacea de la Paris in loc sa i se ofere o solutie constructiva, s-a incercat numai umilirea si izolarea germanilor, de data asta in devalmasie, atit a protestantilor, cit si a romano-catolicilor. De aceea, la numai un deceniu, Hitler reunifica spatiul germanic si duce proiectul prusac un popor, un imperiu, un Führer la absurd. O globalizare cu forta, exclusiv germana, pentru ca o pace cu Londra si Moscova era imposibila. Ideia rasei superioare, o forma secularizata a protestantismului nordic a dus la sfarimarea structurilor prusace. Actiunile lui Hitler i-a prins pe românii din nou nepregatiti, astfel au pierdut un sfert din teritoriu si populatie, chiar inainte de declansarea razboi mondial II, ca apoi sa devina carne de tun, la inceput pentru nazisti si apoi pentru sovietici.



In calea tuturor imperiilor si religiilor, românii au iesit din izolare, din carantina greco-slava a Istambulului si Moscovei, folosindu-se de cadrul oferit de Roma si Viena, prin Unirea din 1700. Realizarea pentru doua decenii a României Mari este rezultatul unei politicii euro-atlantice antigermane si antiruse. Generozitate occidentala la reîntregirea nemului a fost insa trecuta cu vederea la Bucuresti, dupa cum s-a vazut la taraganarea Concordatului si refuzului de a urma Unirea din Transilvania. Moldo-valahii raspund globalizarii occidentale prin miscarea legionara si internationalismul comunist. Ambele erezii au ca maduva ortodoxia. De aceea, legionarii nu au fost sustinuti de Hitler, iar ortodoxo-comunistii erau obedienti spirituali Moscovei. Decizia de a tîri lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si moscovite s-a realizat ca o ironie a istoriei, prin cimentarea spiritul pravoslavnic, dominant si azi la Bucuresti, Chisinau.



Dupa cel de al II-lea razboi modial doua treimi din spatiul germanic (RFG, Austria) sunt integrate in lumea occidentala, Prusia este dizolvata in masa slava, iar zona de ocupatie rusa devine comunista. Statutul de natiune ocupata, suzerana se incheie cu Tratatul patru plus doi in 1991 si Germania reunificata, ca si Austria, sunt integrate in proiectul multicultural al Uniunii Europene. Sansa de a participa la reconstructia Imperiu Roman, in forma sa modernizata, actualizata UE/NATO, i-a prins pe români din nou nepregatiti, si a fost intirziata de incapacitatea sau refuzul elitei ortodoxo-comuniste de a dialoga constructiv cu Roma.



Dupa jumatate de secol de ocupatie, Berlinul si Viena cauta din nou, solutii la chestiune germana pentru ca bunastarea, sindicalismul postbelic sunt in criza.pe cand politca NATO to keep Americans in, the Russian out an the Germans down, adica de a-i tine, pe americani in Europa, pe rusi in afara ei si pe germani jos nu mai are mult adepti.



Românii sunt in cautarea portii de intrare in EU de facto, nu numai de jure si din nou derutati de unele forme actualizate ale proiectelor germane. Optiunea religiosa fundamentala cu care sunt confruntati toti românii, in lipsa unei Cortine de Fier protectoare, greco-musulmane sau slave, este pentru prima data, nemijlocita de intermediari maghiari, greci sau evrei. Astfel optiunea Roma sau Moscova? este din nou pe oridinea de zi, si ea nu poate fi aminata la calendele grecesti, cum doresc greco-pravoslavnicii. La aceasta evolutie spirituala si politica românii vor fi obligati sa actioneze, pentru ca detasamentul de avangarda occidental si al germaniei, Ungaria exercita presiuni in Transilvania.



O retrospectiva. De la moartea lui Iosif al II-lea proiectul Vienei in Transilvania si Banat a esuat, iar de la rascoala lui Horea maghiarii se orienteaza spre Berlin. Dupa Revolutia din 1848 urmeaza o scurta renastere româneasca, dar Dualismul austro-maghiar anihileze drepturile lor pina la primul razboi mondial, dupa care România Mare devine un bastion occidental, in razboi de partea germana, apoi de partea rusilor. Dezmembrarea României Mari a fost consecinta conceptiei proiectului berlinez instrumentalizat de maghiari.



Razboiul rece i-a reizolat pe români in Lagarul comunisto-ortodox al Moscovei. Dupa retragerea armatelor rusilor si anglo-americanilor din Berlin, reactia Bucurestiului a fost o Revolutie televizata cu actori si regizori profesionisti si o tranzitie spre vest mimata. Vizitele la Bucuresti a Fericitului Ioan Paul al II-lea, a presedintelui UE si a comisarului germen pentru extinderea UE, au repus România pe harta Europei. Daca dialogul cu Roma / UE va progresa si economia va creaste, integrarea este sigura. In caz contrar, reactia lenta, inadecvata a Bucurestiului la conflictul peren al proiectelor germane, europene si a virfului lor de lance maghiar cu o influenta directa in Transilvania si Banat si indirecta pina in Vechiul Regat, va fi pusa din nou la incercare, ca in anii de rascruce pentru români: 1784, 1848, 1867, 1916, 1940, 1989.



In afara aspectul material al chestiunii, intelegerea dintre protestanti si romano-catolicii de la Augsburg este deja o realitate. Ca si dialogul dintre Biserica Ortodoxa Româna si Fericitul Ioan Paul II inceput la 7 mai 1999, numai refacerea unitatii in diversitate a crestinismului creaza bazele integrarii europene si iesirii in lume. Daca insa consensul dintre catolici, protestanti si greco-pravoslavnici va intirzia peste asteptarile legitime, nu este exclus sa asistem din nou la nemultumiri, proteste sau chiar explozii etnico-religioase necontrolate, ca de exemplu razboiul religios als slavilor de sud din ultimul deceniu.



Renuntarea la Lagarul comunist – o forma laica a ortodocsiei moscovite - a dus la reunificarea si recîstigarea suveranitatii Germaniei, parte componenta a UE. Noua Republica de la Berlin se deosebeste fundamental de RDG+RFG. S-au schimbat si România - Basarabia. Aceaste modificari refac sansele unei cooperari româno-germane, occidentale de anvergura. Românii vor spre vest. Vor reusii?



UE / NATO, dupa interventia militar umanitara din Jugoslavia, sunt oarecum distante in Chestiunea Orientala, urmare a unei superioritati militare fara precedent in istorie. Aparentele inseala, apusenii stiu ca razboiul, mizeria sau bunastarea nu ii va tine in loc pe crestini, pe toti urmasii Imperiului Roman de Rasarit, celui Bizantin sau celui Otoman. Dorinta crestinilor de unitate îi va mobiliza din nou. In acest context relatiile românilor cu occidentul capata o noua calitate.



Daca in ciuda acestor sanse, românii nu se adapteze codului canonic romano-catolic modernizat si actualizat in UE, va invinge in rîndul moldo-valahilor spiritul antioccidental, despotia bizantina pseudo-democratica, paternalismul din perioada interbelica sau putinismul actual de la Kremlin? Proiectul actual romano-german este o Europa puternica, care nu se poate realiza atata timp cat moldo-valahii tarae dupa eu lanturile grele ale ortodoxiei constantinopolitane si moscovite si refuza dialogul cu Roma eterna.