Viorel ROMAN
Tiganii si evreii (1) 2012-06-30
inapoi
Tiganii si evreii romani (2)

wwwi-vorel-roman.ro

Cuvant inainte Interesul national Scoala Ardeleana
Duplicitate moldo-valaha
Puncte de vedere contrare Capitalismul ca religie
Viitorul Misiunii Române Unite

Tiganii si evreii romani (2)

Tiganii. Apelul intelectualilor romani
Tiganizarea Romaniei
Mihai Viteazul si unirea cu Roma
Cuza si unirea si Roma Antisemitismul ortodox
Puncte de vedere contrare Evreii conduc lumea? 45
Introducere 45
Ion Antonescu si evreii între orient şi occident 46
Antisemitismul, Karl Marx şi Unirea cu Roma 48
Holocaustul sau Mahomed. Care-i adevărul? 49
München şi antisemitismul fără evrei 50
Benedict XVI şi Holocaustul 51
Secolul evreilor 52
Evreii şi românii 53
Fără evrei, n-ar fi terorişti? 55
Holocaustul în Germania şi România 56
Antisemitism ortodox 61
Holocaustul şi viitorul românilor 62
Noi despăgubiri de război evreilor? 63
Românii împotriva Holocaustului 66
Sacralizarea Holocaustului în România 67
Romanii, occidentalii si antisemitismul 70
Adolf Hitler 72
Monumentul holocaustului 73
Raoul Şorban 74
Industria Holocaustului 76
Al doilea front al conducătorilor români 77
Tranziţia prin evrei, francmasoni şi comunişti 80
Puncte de vedere contrare 83
Papa, germanii si evreii 85
Churchill, Hitler si antisemitismul 87
Ghinionul de a fi moldo-valah 88
al treilea cardinal 89
trei premize si sapte teze 91
intre evrei si unitii cu Roma 92
Punct de vedere contrar 94
Bremen – Bucuresti 2012
Cuvant inainte
Cand cam o treime din populatia activa a Romaniei a fugit spre vest trebuie analizate cauzele pentru ca legislativul, executivul si justitia nu functioneaza.
In ce masura democratia occidentala, tip Westminster este compatibila cu ortodoxia, dupa ce greco-ordodocsi sunt falimenti si asistati de FMI ramane sa vedem mai jos.
Aderarea la civilizatia crestinilor occidentali, la UE, FMI, NATO e incompatibila cu normele, valorile duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane.
Tara merge intr-o directie gresita si din nou sunt tapii ispasitori evreii si tiganii, cand este evident ca proiectul, modelul de guvernare moldo-valah a esuat.
Interesul de care s-a bucurat cartea mea Imperiul, evreii si romanii, Timisoara Helicon 1994, 271 p., ma indeamna sa continui discursul mai actual decat in trecut.
Intre timp fac o departajare mai clara intre modeul Scolii Ardelene, al Bisericii unite cu Roma si duplicitatea, antisemitismul moldo-valah orientat spre Moscova.
Abordarea ordinii lumii din perspectiva Ratiune (Marx, ateistii) sau a lui Dumnezeu (judeo-crestinii) permite definirea mai clara a interesului si a orientarii nationale.
Evreii si tiganii, antisemitismul si xenofobia nu determina mersul istoriei, dar ne ajuta indirect sa definim aspecte social-politice majore, care raman altfel confuze.
Am preluat si puncte de vedere contradictorii pentru a ilustra problematica tabuizata in trecut si suspectata azi de a nu fi politic corecta, ceea ce e cam acelasi lucru.
Bremen – Bucuresti, iunie 2012

INTERESUL NATIONAL 2012
www.ziarulnatiunea.ro/.../2012-si-interesul-natio..., www.rotarybvp.ro/viorel-roman-interesul-nation.., confluente.ro/Viorel_roman_interesul_national_..., noutati.intercer.net/...romanesti-internationale/vi.., www.clipa.com/a3314-INTERESUL-NATIONAL..., conexiunicrestine.ro/xx/xx/.../viorel_roman/vie.., www.observatorul.com/articles_main.asp?...,
Trei sau patru milioane de romanii ortodocsi voteaza cu picioarele si pleca in occident si nu numai ei resping intersul national actual formulat de greco-pravoslavnici, de masoni, de adeptii curentelor culturale occidentale de la Bucuresti si vor drepturile omului, asa cum sunt formulate de Roma eterna - Libertate (nu teoretica, ci si materiala!), Dreptate si Pace.
Romanii in calea imperiilor, culturilor, religiilor au avut in decursul timpului interese asa zise nationale dictate de altii, nu de rare ori care se bat cap in cap. Cu toate astea exista un interes national autentic, chiar daca-i mai greu de descifrat. Numai cei cu o unitate a limbii, scrisului si religiei - China, Israel, Vatican - au unul cat se poate de clar.
Transilvanenii se orienteaza spre Roma, moldo-valahii spre a doua si a treia Roma, Constantinopol / Moscova. Mai recent Bucurestiul se vrea a patra Roma. Aceste orientari duc la interese nationale diferit cu toate ca din toate timpurile si la toate neamurile interesul national cere unitate si emanciparea nationala, economica si sociala. O retrospectiva.
1600, in alianta cu Papa de la Roma, Mihai Viteazul face unitatea nationala, dar e ucis pentru ca el trateaza si cu greco-ortodocsii din Constantinopol, care il voiau Imparat al Bizantului, si cu a treia Roma, Moscova, care avea interese contrare papei de la Roma, initiatorul si conducatorul Ligii crestine.
1700, valahii ortodocsii din Transilvania se unesc cu Roma, dar nu sunt urmati de moldo-valahii obedienti Constantinopolului. Din contra, in loc sa se orienteze spre Roma, Cantemir Voda se aliaza cu a treia Roma, Moscova. Sultanul confruntat mereu cu rezistenta romanilor, da apoi tronurile moldo-valahe fanariotilor a caror interes era exclusiv imbogatirea personala.
1774, dupa pacea de la Kuciuc Kainargi, decaderea Imperiului Otoman si ascensiunea celui Rus duc la inlaturarea greco-fanariotilor la Bucuresti si Iasi si inlocuirea lor cu domnitori autohtoni, dar de atunci pana astazi, desigur in sens duhovnicesc si sobernicesc din partea Constantinopolului si foarte direct si concret din partea Moscovei (vezi ascensiunea agentilor rusi Anei Pauker si a lui Ion Iliescu la Bucuresti) din gratia Sultanului, Patriarhului grec si a Tarului moscovit.
1859, dupa victoria occidentului inpotriva Rusiei, in Razboiul Crimeii, Alexandru Ioan I Cuza aspira la refacerea unitatii cu Roma ca fratii lui din Transilvania, dar este tradat de cei care voiau o cooperare cu occidentul pe noi baze culturale, masonice si dinastice. Cam ca in zilele noastre. Dezastrul acestei politici duplicitare ne arata ca interesul national formulat de Cuza e cel autentic.
1918, dupa razboiul mondial, Romania Mare condusa de regele catolic Ferdinad I cu un mandat de la Alba Iulia urma sa devina o dioceza a Romei. Dar influenta nociva a celei de a doua si a treia Roma, a greco-pravoslavnicilor in alianta cu dinastia straina de neam si curentele culturale occidentale, masonice au deturnat, subminat insa interesul national formulta de Scoala Ardeleana si totul se destrama, ca in vremea lui Mihai Viteazul si Cuza. Linia nationala de urmat a devenit insa foarte clara. Moscova sau Roma?
1968-1989, Nicolae si Elena Ceausescu refuza orientarea spre cele trei Rome si vor refacerea Bizantului, a patra Roma la Bucuresti. Vezi Casa Poporului si in gradina ei constructia Catedralei Mantuirii Neamului. Lichidati de Craciun 1989, ei deschid calea presedintilor ortodocsi moldo-valahi Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Basescu, care renunta la linia greco-fanariota, dinastica si cauta sa-i urmeze pe Mihai Viteazul, Inocentiu Micu-Klein, Cuza, Ferdinand.
2012, Republica Moldova e in sfera de influenta rusa, Romania in cea ruso-ocidentala si ambele fac un echilibaru intre interesele marilor puteri, culturi si religii. Concurenta interesului national filoslav (Iliescu, Preafericitul Daniel), pro-occidental (Constantinescu, Preafericitul Lucian), maghiar (Tokes), tiganesc (Vanghelie), grecesc (Tariceanu), evreesc (Roman), armenesc (Vosganian) etc. creaza mari confuzii si au dus la un blocaj national.
In acesta dezorientare si blocaj duhovnicesc si sobornicesc interesul national al tuturor romanilor nu poate fi altul decat revenireala la origine, la refacerea unitatii religioase cu Roma. Dialogul inceput de Fericitul Ioan Paul II la Bucureti trebuie continuat. Mana intina a occidentului in anii 1600, 1700, 1859, 1918, 2007 trebuie onorata. De unirea a tuturor romanilor cu Roma depinde emanciparea nationala si sociala nu de paleativele practicate pana acum.
Aflați în calea imperiilor, culturilor, religiilor, românii au avut în decursul timpului interese așa-zis naționale dictate întotdeauna de alții care, nu de puține ori, s-au bătut în cap. Cu toate astea, există un interes național autentic, chiar dacă-i mai greu de descifrat. Numai cei cu o unitate a limbii, scrisului și religiei – China, Israel, Vatican – au unul cât se poate de clar.

SCOALA ARDELEANA SI CEA MOLDO-VALAHA
IDEEA, FAPTA SI ORIENTAREA NATIONALA
www.gandaculdecolorado.com/.../3645-scoala-a..., http://www.observatorul.com/, www.clipa.com/a3878-SCOALA-ARDELEANA..,
Romanii au doua curente religioase, culturale, politice: Biserica unita cu Roma, papa de la Roma, Preafericitul Lucian Muresan, al treilea cardinal roman, Scoala Ardeleana si Biserica ortodoxa moldo-valaha, presedintele tarii, Preafericitul patriarh Daniel, orientati spre Constantinopol si Moscova. Prima n-a reusit in trei sute de ani sa treaca Carpatii, iar cea de a doua a lichidat-o 1948 pe prima cu ajutorul Moscovei si incearca sa pastreze si azi situatia dominanta din perioada cand era protejata de Dictatura si Cortina de Fier ruseasca.
Cand rusii si americanii termina razboiul rece, romanii intra, cum e firesc 1944 si 1989, in sfera de influenta a greco-pravoslavnicilor, a Moscovei si Constantinopolului, care impun presedinti moldo-valahi. Refacerea Bisericii unite cu Roma si integrarea in UE/NATO confera duplicitatii de la Bucuresti inca o aparenta de credibilitate, dar trei, patru milioane de romani au fugint spre spre vest, foarte putini cauta salvarea in proiectul greco-pravoslav. De aicea necesitatea de a se folosi de paleative orientale mai mult sau mai putin sofisticate.
Incapacitatea, refuzul ortodoxie moldo-valahe de a dialoga, coopera cu vestul e depasita de bine de rau de curentele culturale proocidentale ale asa zisei societati civile, de masoni, de maghiari, germani, tigani romi, armeni, evrei, greci etc., care trag cu totii targa pe uscat. Toata lumea vede ca imparatul, presedintele moldo-valah de la Bucuresti este gol. Nimeni nu intervine si senzatia de neputinta e deja generala. Asta l-a facut pe acad. Florin Constantiniu sa remarce public ca acuma este mai rau decat sub Stalin si nimeni nu l-a contazis.
Ideea, proiectul emanciparii nationale si sociale apartine Scolii Ardelene (1791, 1848), fapta unitatii este a moldo-valahilor (1859, 1918), de aici pleaca confuzia. Moldo-valahi vor sa le apartina lor atat ideea cat si fapta. Ei vor sa fie modelul de urmat pentru toti romanii, ceea ce nu se poate raliza decat cu forta. Au desfiintat, marginalizat Biserica unita cu Roma si, concomitent, au degradat Scoala Ardeleana la nivelul iluminismului. Corifeii scolii Ardelene erau catolici, nu puteau fi masoni laici, fara a fi excomunicati.
Proiectul moldo-valah a fost sustinut masiv de Stalin si la Revolutia de Craciun 1989 mai mult decat 30.000 de agenti condusi de Moscova au asigurat continuarea cursului dorit de ea. Este inca incerta orientarea romanilor ortodocsi. Vor continua pe linia moldo-valaha dictata de Moscova si Constantinopol sau vor realiza o sinteza a ideii si faptei nationale?
Roma nu s-a construit intr-o zi, asa ca acest proces de emancipare nationala este de durata. Vizita Fericitului papa Ioan Paul II la Bucuresti in mai 1999, urmata de conducatorii Europei a deschis calea spre emanciparea in Europa occidentala. Ajunge asta?
Integrarea in UE, FMI, NATO este perceputa de moldo-valahi ca un paravan care permite continuarea cutumelor orientale, clientelare fanarioto-pravoslavnice, ca in perioada interbelica. Nu este pentru prima data cand Roma, punctul de plecare si aspiratie al tuturor, intinde o mana de ajutor romanilor, dupa care ei, de la Mihai Viteazul si Cuza la Nicolae Ceausescu, cand isi vad sacii in caruta, intorc spatele cu consecinte tragice pentru ei si pentru tot neamul lor.
Europa de astazi creeaza un cadru propice ca Presedintele tarii, Preafericitul Daniel si Preafericitul Lucian, cardinal Muresan sa inceapa un dialog intre ei privind ideea si fapta nationala spre binele tuturora si cu totii, impreuna, cu papa Benedict XVII, pentru ca stim mai bine ca toata lumea, pentru ca de acolo venim:
Toate drumurile duc la Roma!

DUPLICITATEA MOLDO-VALAHA
www.armoniiculturale.ro/index.php?...duplicitat..., busteni.crrt.ro/viorel-roman-duplicitate...,confluente.ro/articole/viorel_roman/doc, www.totpal.ro/tudor-gheorghe-revine-l...,wwwziarulploiesti.ro/nu-va-faceti-planuri-pentr..., www.stiriazi.ro/ziare/cuvinte/o/.../stiri...www.niuzer.ro/.../DUPLICITATEA-MOLDO-V..
In vremea ideologiei panortodoxe, in straie marxist-leniniste, era firesc ca dupa Cortina de Fier bisericile unite cu Roma si elita prooccidentala din Romania sa fi fortate spre Moscova cu baioneta. Dupa aceiasi logica, practica, ar fi acuma firesc ca bisericile si elita ortodoxa sa fie reoriente spre Roma, vest. Realitatea este cu totul alta cu consecinte usor de prevazut. Biserica Unita a Preafericitului Lucian cardinal Muresan e persecutata, curentul prooccident e numai de fatada in timp ce Bucurestiul se foloseste de tiganii si evrei, pentru a abate atentia de la orientarea sa greco-pravoslavnica, antioccidentala.
Este normal ca greco-ortodocsii dupa cinci sute de ani de cea mai corupta si stupida administratie din lume, cea turco-fanariota, nu au cum avea un stat compatibil cu Europa occidentala. Promovarea prim-ministrilor evrei Roman si Ungureanu sau a tiganilor romi Iliescu, Nastase, Vanghelie, plus clanurile lor Butoane, Visinel, Camataru, Fane Spoitoru nu pot ascunde faptul ca nu ei sunt de vina ca statul si societatea moldo-valaha sunt in deriva.
Folosindu-se de invazia de tigani spre vest, statul intregeste acuma Casa lui Ceausescu cu cea a Manuirii Neamului, modelul de urmat al moldo-valahilor, nu a romanilor. Vor reusi valahii sa marginalizeze modelul Scoalii Ardeleane orientat spre Roma? Cei care n-au cunoscut niciodata o politica rationala, sunt numai individual competitivi in Europa, asta pentru ca presedintii moldo-valahi Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu, se pregateste Antonescu, secondati de fideli lor Patriarhi, Teoctist si Daniel, sunt in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei constantinopolitane si moscovite, dupa o expresie interbelica. Cand va trece Carpatii Biserica Unita? Cand adera romanii la UE?
Fericitului papa Ioan Paul II la Bucuresti in 1999 a inceput dialogul cu moldo-valahi. Dar imediat s-a revenit la Iliescu si orientarea sa moscovita. Duplicitate este veche. Mihai Viteazul realizeaza Unirea cu ajutorul papei de la Roma, dar dupicitatea greco-slava il ucide. Cuza opteaza pentru unirea cu Roma, dar fratii lui il exileaza. Dupa Marea Unire se refuza orientarea spre Roma si tara este dezmenbrata. Cand si cum va reactiona occidentul la duplicitatea actuala si care vor fi consecintele? Privind in trecut putem presupune ca vor fi negative.
Dupa 1989 Moscova si Belgradul renunta la provinciile neortodoxe din vest - Tarile Baltice, Slovenia, Croatia, Bosnia si Herzegovina -, in schimb moldo-valahi administreaza Transilvania si Banatul cu toate ca peste 10 la suta din populatia tarii a fugit in occident. Regionalizarea va obliga si Bucurestiul sa elibereze provinciile din vest sau se va uni cu Roma si va renunta la coruptia, clientelismul si blocajul administrativ greco-pravoslavnic?
Cand va adera Romania, nu numai duplicitar, la Europa occidentala, la UE?

Puncte de vedere contrare
1) "În vremea ideologiei panortodoxe, în straie marxist-leniniste..." e o contradictie in termeni. Marxism-leninismul este o ideologie atee, din care leninismul, zis de origine rasariteana, e doar partea de cucerire si pastrare a puterii prin exercitarea violentei revolutionare. Este stiut ca Lenin detesta ortodoxia si clerul ortodox, iar cate biserici s-au inchis si demolat in primii 30 de ani de soviete, nici nu se mai stie. Tara unde ideologia comunista a prins cel mai bine, avand 40% din voturi inainte de 1939 a fost Cehoslovacia, care numai ortodoxa nu e!
Viorel Roman: Au trecut doua decenii de cand ideologia marxista a eliberarii exploatarii omului de catre om a PC s-a dovedita, langa national-socialismul muncitorilor germani NSDAP, cea mai inumana forma de sclavie si exploatare.
Dupa Revolutiile din 1989, cand s-au vazut dimensiunile criminale ale minciunii in estul Europei, nimeni nu s-a bucurat. Entuziasmul de parada de la Balconul CC si la TVR avea rolul de a trece cat mai repede peste acest moment penibil pentru toti, dar mai ales pentru cei multi si obiditi, umiliti, siliti sa traiasca generatii de a randul ca robi, fara libertatea de expresie, miscare, fara dreptul la adevar, la justitie, la drepturile fundamentale ale omului.
Asta explica de ce PCR, FSN, PDSR, PSD - Ceausescu, Iliescu au ramas la putere in mod democratic cu aceiasi ideologie. Si in occident, marxismul era la moda, partial finantat de PC-urile din est, si s-a altoit chiar si pe credinta crestina dand nastere teologiei eliberarii, care la dezastrul din est a intrat si ea in criza.
Marxismul a fost o mare incercare de a salva intreaga lume, pe care pretindea a o analiza stiintific. Credinta era inlocuita de materialismul dialectic si stiintific, de cunostere stiintifica. Oricum nu se mai punea problema numai a cunosterii, cum fac din totdeauna filozofii, ci a transformarii intregii societati umane, chiar si a omului.
Rezultatul a fost scoaterea lui Dumnezeu - opium pentru popor - din societate, decuplarea muncii de remunerarea ei si a sexualitatii de procreere. Libertatea, telul suprem al miscarii, era conditionata de egalitatea tuturora. Asa ca inca de la inceput libertatea era sacrificata pe altarul egalitatii si era determinata pe deasupra de structura intregului.
Lupta se ducea pentru schimbarea structurii social-politice a intregii lumi. Unde duce o astfel de insiruire de minciuni? La un om nou, ne asigurau ideologii PC, pentru ca se vedea cu ochiul liber lipsa de libertate, dreptate, pentru care se pretindea ca se fac sacrificii cu minciuni pe toate drumurile si pentru mai multa siguranta, cu granite inchise.
Faptul ca atat ideologia lui Karl Marx, cat si teologia eliberarii s-au dovedit constructii intelectuale inumane, a generat, cum este poate si firesc, nihilismul si relativismul. Daca si aceste mari teorii eliberatoare, care voiau sa realizeze aspiratiile omul (nou!) spre adevar, libertate si progres, au esuat atat de lamentabil, atunci poate ca nu exista nici o teorie sau perspectiva, care sa valoreze mai mult.
Totu-i o apa si un pamant, totu-i relativ. Si daca oricum nu exista adevar, poate ca doctrina n-a fost inca cum trebuie intelesa si mai ales aplicata. In acest context n-ar fi de mirare daca fantoma comunista care a bantuit prin Europa apoi prin intreaga lume, marxismul, exilat in lumea civilizata in cimitirul ideilor, si-ar face din nou aparitia, desigur intr-un nou vesmant, la fel de demonic ca cel vechi.
2) Nu e deloc clar de ce "ar fi acuma firesc ca bisericile si elita ortodoxa sa fie reorientate spre Roma". Ce fac bisericile e treaba lor, iar modernizarea, daca de ea e vorba, nu se mai face demult pe criterii religioase. Parca nimeni nu a cerut arabilor sa treaca la catolicism, si chinezilor cu atat mai putin. Modelul Scolii Ardelene e depasit de mult. Studii in occident se pot face si fara popimea catolica, doar universitatile occidentale cauta clienti pentru "servicii educationale" iar daca, pe baza modelului chinez, am avea banii lor, ma tem ca s-ar converti occidentalii la ortodoxie (cu conditia sa se tina de teoria ta).
Reproduc mai jos discutia legata de ortodoxie-occident cu un coleg care are acelasi punct de vedere – ortodoxia, religia n-are nimic de a face cu realitatile de astazi - si un articol despre capitalism ca religie.
Silviu Cerna, Universitatea din Timisoara: Draga Viorel, consider ca descrierea pe care o faci starilor de lucruri este, in general, foarte corecta, insa nu cred ca aceste situatii sunt cauzate de ortodoxism sau in primul rand de acesta. Ele se intalnesc in forme asemanatoare in tarile foste comuniste neortodoxe romano-catolice Polonia, Cehia-Slovacia, protestanta RDG, precum si in lumea postcomunista necrestina, musulmana din fostele republici sovietice din Asia Centrala.
Viorel Roman, Universitatea din Bremen: Marxismul, o religie prometeica, care voia sa realizeze raiul pe pamant, s-a implementat sub teroare. Forme de evlavie vechi au dat totusi un specific local. Se poate vedea usor deosebire intre comunismul catolic polonez, care a dat semnalul, prin papa Ioan Paul II si Solidaritatea, inchiderii spectacolului penibil de nedreptate si minciuna organizat de Moscova, cel musulman din Asia Centrala sau cel confucianist din China. Sau Pile, Cunostiinte si Relatii PCR la romani si bulgari. Sa ne reamintim ca in lupta pentru promovarea comunismului in Afganistan, sovieticii au constatat cu stupoare ca soldatii lor musulmanii nu trageu in fratii lor de credinta, asa ca au trebuuit sa aduca in linia intai numai crestini si sa termine repede nefericita excapada la islamici. Oricum Lagărul comunist era ab ovo condamnat pentru că l-a scos pe Dumnezeu din societate, salarul n-avea legătura cu munca si sexualitatea era decuplată de procreere.
S. C.: Daca exista totusi anumite deosebiri - si ele, desigur, exista -, acestea par a tine mei degraba de istoria mai veche si mai noua si mai ales de tipul de comunism aplicat, precum si de durata acestuia (de exemplu, in fostele republici jugoslave, indiferent ca sunt ortodoxe, catolice sau musulmane, pamanatul este integral lucrat, pe cand in Romania, nu; dupa mine, aceasta situatie, cu relevanta majora din punct de vedere economic si social-politic, se explica mai bine prin consecintele colectivizarii, nu prin credinta; dar, fara colectivizare, ceea ce a fost in Jugoslavia a fost cu adevarat comunism?).
V.R.: Istoria joaca un rol important. La impartirea sferelor de influenta Stalin a obtinut de la occidentali 90% de influenta in Romania, dar numai 50% in Jugoslavia und jumătate de populatie nu era ortodoxa. Asa ca aici s-a dus o lupta continua intre ortodoxie si occident, pana cand fara sprijinul Moscovei ca in razboaiele mondiale, catolicii si musulmanii s-au eliberat de teroarea ortodoxa in lupte grele. Razboiul a fost de fapt religios, nu etnic. Toti sunt slavi, dar de credinte diferite.
S. C.: In ceea ce ii priveste pe romani, toata experienta si toate lecturile mele arata ca, in mod preponderent, ei nu sunt atat de credinciosi incat comportamentele si diversele aspecte ale vietii lor sociale sa fie determinate in mod hotarator de valorile religioase. Ei sun mai degraba superstitiosi, dar aceasta este altceva. Aici este vorba despre interiorizarea valorilor si normelor etice derivate din credinta, ceea ce presupune un anumit grad de evolutie spirituala individuala si colectiva.
V.R.: Ortodoxia greaca este speculativa, cea slava mesianica (vezi panortodoxia si panslavismul), iar a noastra este pragmatica, permanent in lupta pe toate fronturile. Greco-slavii n-au incredere in romani pentru ca sunt latini, occidentalii, aliatii lor firesti, n-au incredere in ei pentru ca sunt ortodocs, duplicitari, ca Mihai Viteazu si Nicolae Ceusescu. In Sfantul Imperiu Roman romanii erau numai toleratii. Greco-slavii i-au decimat. La sud de Dunare sunt sub 10%, iar la nord au fost tinuti in mizerie fara orase sau dreptul de a se ruga, scrie in limba lor latina, ca le taia popa greco-slav limba. Si azi se vad urmele acestei nedreptati strigatoare la cer. Totusi a fost suficient ca ortodocsii din Transilvania sa se uneasca cu Roma si au si aparut Corifeii Scolii Ardelene, miscarea de emancipare nationala, Romania Mare.
S. C.: Precizez ca sunt cat se poate de constient de importanta convingerilor religioase si a implicatiilor lor morale pentru viata individului si a colectivitatilor umane, insa nu cred ca, dupa jumatate de secol de educatie ateista si intr-o lume secularizata, acestea sunt, la romani cel putin, principalul factor comportamental.
V.R.: Dupa jumătate de secol de minciuna si sclavie, nu-i de mirare ca societatea romaneasca este in deriva. Ateismul si relativismul fac ravagii si in occident. Faptul ca in Constitutia Europei crestinismul e trecut cu vederea, e un scandal. Sa ne reamintim ca la anul 1000, populatia globului, 200 de milioane, traia la cheremul tiranilor tribali, cu superstitii, bolii, foamete. Progesul generat de Europa, face ca azi 6 miliarde sa traiesca în conditii incomparabile. Crestinii au depasit superstitiile, credinta oarba în caracterul ciclic al timpului si a introdus notiunea lineara de progres. Imitatia Cre¬ato¬rului, Imago Dei, face ca omul, devenind el insusi creator, sa stapineasca el natura, nu invers, ca la pagani. Manastirile au salvat cultura latina de barbari, au propagat valorile muncii, au devenit si intreprinderi cu evidenta costurilor si a profitului, care era reinvestit. Catedralele sunt modelul vizibil al investitiilor mai multor generatii. Calugarii descopereau tehnologii productive. In evul mediu o treime din Europa era condusa direct de Biserica, în limba latina. Cadrul juridic al UE, e dreptul roman, acquisul comunitar, forma laică a codului canonic romano-catolic.
S. C.: Da-mi un singur exemplu de fapta individuala sau sociala care, in zilele noastre, la romani, sa fi fost in mod clar inspirata de o credinta sau de vreo convingere (de orice gen, nu numai religiosa) si sun gata sa-mi schimb parerea!
V.R.: Convertirea lui Ion Iliescu, comunist si fiu de ilegalist si a primului sau ministru Petre Roman, fiul lui Roman / Neulaender, evreu Kominternist, la ortodoxie. Ambi marxisti si ateisti isi faceau cruce la TVR dupa Revolutie si sarutau moastele Sf. Parascheva. Botezul familiei Putin si a KGB-ului nu stiu daca este o fapta individuala sau sociala. Clar este ca inlocuirea loctitorului politic din armata ortodoxa cu un popa e o fapta sociala. Uita-te la harta alegerilor, moldo-valahi voteaza intodeauna altfel decat unitii cu Roma din Transilvania si Banat. Orientare ortodoxa si occidentala in Romania.
S. C.: Adevarul este ca, la romani, nu cunoastem, in toata istoria lor, exemple de martiri si de kamicaze! Desi avem, din fericire, unele exemple - nu prea multe si din ce in ce mai rare - de oameni de caracter.
V.R.: Urmasii legiunilor pierdute la Dunarea de Jos, romanii sunt oameni pragmatici, nu au vocatia de kamicaze. Totusi ierarhii Bisericii Unite cu Roma au refuzat dictatul lui Stalin si s-au prapadit in puscariile ortodoxo-comuniste.
S. C.: Referitor la aranjamentele facute la nivelul conducatorilor celor doua mari biserici crestine si consecintele lor politice, consider ca aici suntem in domeniul speculatiei pure, ca si atunci cand vorbim despre alte „oculte”. Inter alia si pentru ca ii cunosc personal pe unii inalti ierarhi romani si nu cred ca au avengura necesara pentru un asemenea proiect - admitand ca acesta ar fi posibil.
V.R.: Ierarhi romani au avengura necesara, dar au memorie lunga si stiu ce i-ar astepta daca revin hoardele pravoslavnice de la rasarit si nu i-ar regasii smeriti Moscovei. Milioane de romanii au votat cu picioarele, muncesc in Europa catolica, nu cea ortodoxa, directia emanciparii neamului e cat se poate de clara. Dar e inca frica.
S.C.: Cateva cuvinte despre alegerile prezidentiale recente, la care diaspora, milionele de romani plecati in occident la munca, s-a angajat ca niciodata.
V.R.: In Rusia PCUS s-a destramat, KGB-ul s-a afirmat. La Bucuresti invers, PCR, FSN, PDSR, PSD la putere, Securitatea s-a destramat. 2009 Partidul ortodoxo-comunist a pierdut pentru ca urmasii lui Iliescu, Geoana, Vaghelie nu mai au sprijinul marilor puteri si fostei Securitatii, care-l promovau pe Iliescu. Fara maleficul Partid societatea are acum un respiro suficient ca sa se afirme o generatie fara frica de rusi, nascuta in libertate. Va reusi ea sa integreze ortodoxia modo-valaha in occident?

Capitalismul ca religie
De la Revoluţia din 1989 la aderarea la Uniunea Europeana 2007, românii au trecut de la comunism la capitalism. Atât marxism-leninismul, care era o religie prometeică, anticreştină, ce urmarea realizarea raiului pe pământ, cât şi capitalismul din vest, satisfac aceleaşi necesitaţi umane, ca religia.
Interdependenţa dintre ortodoxie, comunism şi colectivismul slav, ca şi cea dintre protestantism, capitalism şi individualismul anglo-saxon au fost analizate când cele două „Blocuri” erau angajate în Războiul rece şi despărţite de Cortina de fier.
Capitalismul - dreptul roman, contractele, organizaţiile raţionale, expansiunea schimbului de mărfuri şi servicii, ştiinţei şi culturii occidentale - e în conflict cu normele, valorile, organizaţiile, culturile ortodoxo-comuniste din Europa de Est. Răsăritenii au interiorizat filozofia lui Platon, apusenii, pe cea a lui Aristotel.
Karl Marx a sesizat că mobilitatea, productivitatea, raţionalitatea “Capitalului” nu se împăcă cu religiile neoccidentale, iar pentru Max Weber, capitalismul era un produs al “Eticii protestante a muncii” de neînţeles pentru neoccidentali. Ambii nu au sesizat însa că premizele societăţii capitaliste au fost puse de romano-catolicism.
După Marea Schisma 1054 călugării occidentali - celibatari, latinizaţi, specializaţi, f. mobili, - au pus bazele “Teologiei muncii”: a urmat o legislaţie de sorginte romană; o birocraţie care rezolva conflictele raţional; instituţii permanente care realizează investiţii şi eforturi fizice, intelectuale coerente pe durata a mai multe generaţii. Indumnezeria omului şi obligaţiile faţă de creaţia divină cotidiană practicate raţional de occidentali sunt necunoscute de orientali. Ei preferă contemplaţia divina.
Ortodocşi refuză răceala concurenţei, care lezează iubirea fraţilor, specializarea, raţionalitatea şi rentabilitatea modului de producţie capitalist. Ei sunt fascinaţi de Iisus Cristos, se perfecţionează spiritual şi aşteptă să se nască din nou în Ceruri. Norodul îi urmează şi vede în occidentali “anticristul”, “duşmanul de clasa” sau “roboţei”.
De la Schisma până la Conciliul de la Vatican II, “Teologia muncii” din occident era exact la polul opus contemplării creaţiei divine şi “Odei repausului adânc” din orient. Aderarea ortodoxo-comuniştilor moldo-valahi la UE, o creaţie catolică, implică o schimbare de paradigme. Idealul bizantin e înlocuit de contractul roman!
Astăzi când ortodocşii sunt în UE este necesar un dialog religios dintre occidentali, cei care au pus bazele capitalismul, şi orientali. Pentru că ortodocşii urmăresc, pe buna dreptate, să contribuie cu performanţele spirituale ale contemplaţiei lor milenare la mântuirea lumii, în care a învins “Teologia muncii” – capitalismul ca religie.
Interdependenta intre constiinta credintei si ordinea lumii este dezvoltata de Andre Scrima in Functia critica a credintei. Bucuresti, Humanitas 2011, 304 p.
In ceea ce priveste Biserica Unita cu Roma:

Viitorul Misiunii Române Unite
din Germania şi aderarea României la UE la Jubileul Misiunii, München 28.04.2007
Ortodoxia şi Occidentul sunt incompatibile şi totuşi integrarea României în UE este o realitate. De o mie de ani se pune problema refacerii unităţii creştine şi apoi a codului canonic romano-catolic şi apoi are loc armonizarea normelor şi valorilor ortodoxo-occidentale, dialogul cu Roma. Bineînţeles că pentru refacerea unităţii creştine şi politice europene toate încercările sunt binevenite şi trebuie sprijinite, nu fără a lua însa în considerare şi vasta experienţă din ultimul mileniu. Cum s-a ajuns la decimarea şi izolarea românilor de Roma, cum au încercat înaintaşii să depăşească barierele de comunicare şi de cooperare cu apusul? De ce au eşuat mereu demersurile refacerii unităţii româno-occidentale? Care sunt şansele azi?
I. Prezentul - Sf. Augustinus, Confessiones XI 13,17 - este momentul în care trecutul se intersectează cu viitorul. Când ne referim la prezent, el e deja trecut, aşa că nu-i de mirare că-s dubii chiar cu privire la capacitatea omului de a percepe realitatea. Evident că atunci când trecutul şi viitorul sunt percepute simultan de conştiinţa umană avem de a face cu acum şi azi, şi bineînţeles că prezentul are diferite accente. Sunt vremuri în care primează în mod clar trecutul, în altele prezentul sau numai viitorul. Marile culturi spre sfârşit lor au în mod firesc nostalgia trecutului lor glorios. În Imperiul Roman târziu, când se părea că tot ce era uman s-a exersat şi exprimat, comunităţile creştine nu mai priveau spre trecut, nu-i interesa nici măcar prezentul, ci îşi puneau toată speranţa în revenirea Mântuitorului Iisus, în împărăţia Cerurilor, în viitor.
Prezentul – Papa Benedictus XVI, Introducere în Creştinism - este marcat de schimbări similare ca în trecut, dar a căror dinamică depăşeşte chiar invazia barbarilor. Suntem cu toţii fascinaţi de dezvoltarea tehnico-ştiinţifică dramatică din vremea Războiului Rece şi a globalizării.
1968 Revolta studenţilor inspirată de Marx plănuia raiul pe pământ, iar Teologia eliberării, răspândită mai ales în America de sud, părea că va schimba însăşi imaginea Bisericii romano-catolice, în sensul dorit desigur de ortodoxo-comunişti.
În anul 1989 Lagărul comunist s-a autodizolvat paşnic pentru că marxist-leniniştii decuplaseră pe Dumnezeu de societate, munca de remunerarea ei, sexualitatea de procreare. Dar în mod surprinzător terminarea Războiului Rece şi aşa zisa tranziţie n-au declanşat entuziasmul eliberator aşteptat, pentru că refacerea unităţii creştine – est-vest -se lasă încă aşteptată. Oameni de astăzi în apus sau răsărit cred în progres, dezvoltare, secularizare nu în tradiţie, ei speră, nu cred, ei vor un Imperiu al oamenilor raţionali, liberi, progresişti, nu Împărăţia Cerurilor.
Viitorul va fi al Împărăţiei oamenilor - egali, fraţi şi liberi -, cum voia Revoluţia Franceză sau al Bisericii, care e garanţia demnităţii, libertăţii omului şi care îl pregăteşte pentru Împărăţia Cerurilor? Care-i viitorul românilor în Europa, a Bisericii Române Unite cu Roma, a Misiunii Române Unite din Germania?
II. Creştinismul Europei se subînţelege, el nici nu a fost menţionat în Constituţia UE, în care s-a integrat România scăpata de izolarea ortodoxo-comunistă, dar el este în răsărit în simfonie cu statul. Ortodocşii susţin stilul cezaro-papal al Împăratului ca monarh absolut şi viceregent al lui Dumnezeu. Catolicii îl văd pe Papă ca vicarul lui Iisus şi pe Împărat în Biserică. La greci Sfântul Duh purcede de la Tatăl, la latini de la Tatăl şi Fiul.
O reprezentare grafică a ortodoxiei este cercul, în centrul căruia Împăratul şi vicarul lui Dumnezeu sunt una, pe când în apus este elipsa cu două focare, Papa şi Împăratul. Prima generează Despoţia orientală, a doua Societatea civilă de neînţeles la ortodocşi.
Entuziasmul pentru Societatea civilă mimată, economia de piaţă şi democraţie e la moldo-valahi de sorginte mistică, orientală, îi lipseşte realismul pragmatismul occidental. După demontarea Cortinei de Fier au venit milioane de „căpşuari” românii la muncă în occident. Cum văd ortodocşii integrare europeană?
„Am primit cu multă speranţă intrarea României în UE. Am socotit că dacă pe vremea Mântuitorului exista un Imperiu atunci şi Europa / UE este organizată acum într-un Imperiu. Iar Mântuitorul nu s-a impus Imperiului, ba din contra el s-a supus legilor lui. Acum trăim tot o revenire la Imperiu dar sub o altă formă de asociere a statelor în UE. Dorinţa pe care vrem noi, ca Biserica, să o exprimam cu privire la UE este următoarea: dacă această Uniune va fi doar economică şi politică, ea nu va rezista; dacă nu va avea suflet nu va avea nici viaţă. Căci, iată, Imperiul comunist s-a destrămat tocmai datorită faptului că nu a avut suflet. Aşa că şi UE credem că va rezista doar dacă va avea suflet creştin.” (PS dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscop al Tomisului, www.rom2.de, 8 martie 2007)
III. Unire vor toţi şi sunt chiar obligaţi în refacerea unităţii creştine, a Imperiului Roman, dar UE este continuatoarea tradiţiilor Imperiului de Apus, a Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Cadrul juridic e dreptul roman, acquisul comunitar, 80.000 p. încă netraduse, de neînţeles la români, mai ales în est.
Românii aparţin din anul 395 Imperiului Roman de Răsărit, Sultanului turc, Ţarului rus. Drama lor începe după ce grecii preiau puterea la Constantinopol şi împreună cu slavii îi consideră de atunci indezirabili. Românii reamintesc de autenticul Imperiu Roman, nu de cel de imitaţie, greco-slav.
Azi, la sud de Dunăre mai sunt 10% români, la nord, au supravieţuit, dar li s-a impus o ierarhie străină, greco-pravoslavnică şi sunt astfel în tabăra antioccidentală. Ei aspiră însă la statutul de urmaşi ai Romei. Originea, limba e latină, dar sistemul de valori s-a adaptat duhovniciei şi soborniciei greco-slave. Aderarea la UE va sparge cercul vicios? Ce vor face moldo-valahi în UE?
Ortodocşii şi occidentalii încearcă neîncetat depăşirea Schismei din anul 1054. Cruciaţii refac Unitatea creştină după cucerirea Bizanţului 1204, dar la scurt timp eşuiază. Conciliul de la Florenţa 1439 reface Unirea, dar Constantinopolul cade 1453 sub turci.
Ardelenii fac Unirea 1700, dar greco-slavii o lichidează în 1948. Apoi pe ruinele războaielor religioase, a două războaie mondiale se reface Imperiul Roman pe consensul acquisului UE. Europa este o categorie cultural-religioasă şi apoi una geografică. În acest sens să ne reamintim de câteva momente cruciale din istoria românilor, a Bisericii şi Misiunii Române.
IV. Sa urmărim relaţiile românilor cu occidentul, cu civilizaţia lor latină, să vedem punctele de vedere încă divergente, tabuizate, generate de perspectiva încă inconciliabilă dintre Roma şi “a doua, treia Romă”, Moscova, Constantinopol.
Romanizarea Balcanilor, ocuparea Daciei de către Împăratul Traian a fost prima integrare în Europa. Apologia dacilor, grecilor şi slavilor sunt forme disimulate ale antioccidentalismului, pentru că din sec. 8 slavii ajunşi obedienţi bizantinilor decimează romanitatea balcanică. Românii se refugiază în munţi, pe coasta dalmată, insule, la nord de Dunăre şi astfel se frânge atât legătura dintre români între ei, cât şi mai ales a acestora cu Roma lor. Teza ca grecii sunt prietenii latinilor, ca slavii i-au exterminat paşnic pe români, sau că aceştia s-au închinat de bună voie ierarhiei lor este punctul de vedere greco-slav, nu al românilor.
După diluarea elementului roman, greco-pravoslavnicii se extind şi la nord de Dunăre şi ridică în sufletul românilor ortodocşi, o stavilă sufletească în calea aspiraţiilor lor spre Roma. Orientarea românească spre occident este taxată şi azi incompatibilă cu ortodoxia greco-slavă. Maghiarii din Panonia sparg însă marele blocul slav de la Baltică la Adriatică şi îi eliberează astfel pe români de primejdia slavizării totale şi încep ei prigoana împotriva schismaticilor ortodocşi valahi.
Români nu acceptă nici până azi, că nu mai fac parte din civilizaţia Romei, ca maghiarii sunt mai latini decât ei sau că ungurii au venit în misiune apostolică romano-catolică să-i recivilizeze, să-i readucă cu forţa la Roma.
De la unirea sub Mihai Viteazul 1600, la Unirea din 1700, la unirea lui Cuza 1859, la reîntregirea neamului din 1920, la vizita Papei Ioan Paul II la Bucureşti 1999 şi integrarea în UE 2007, de fiecare dată Roma dă romanităţii orientale o mână de ajutor, după care moldo-valahii întorc spatele şi se folosesc de curente culturale occidentale laice, francmasone etc. şi totul se năruie ca în legenda meşterului Manole şi ei rămân în continuare toleraţi la periferia Europei.
V. Expansiunea romano-catolica spre răsărit integrează Transilvania în Sfântul Imperiul Roman. Sub această presiune i-au fiinţa la sud Ţara Românească şi Moldova, cu mitropolii ortodoxe, pe picior de luptă cu romano-catolicii unguri şi polonezi. Apoi turcii şi grecii îi izolează complet pe români de occident. Dar cu sprijinul Papei şi al Împăratului Roman, Mihai Viteazul uneşte Principatele, dar n-are tăria să le şi pună pe harta Europei romano-catolice. Viziunea ierarhiei greco-ortodoxa învinge. Mihai e ucis, dar unirea sa rămâne un ideal luminos.
Celebrarea Unirii la 1 dec. – Ziua Naţionala - la Alba Iulia la statuia lui Mihai Viteazul incubă glorificarea refuzului de reorientare a Principatelor dunărene unite spre Roma. Confuzia între eşecul unirii valahilor lui Mihai 1600 şi cea reală din anul 1918, a ardelenilorgreco-catolici uniţi cu Roma, bate la ochi.
VI. Liga Creştină, după învingerea turcilor la Viena 1683, crează în Transilvania condiţiile unirii valahilor cu Roma. Egalitatea cu latinii a uniţilor cu Roma nu a fost însă acceptată de maghiari, ei rămân astfel toleraţi. Sârbii, ruşii, grecii, turcii subminau şi ei unirea cu Roma. Dar greco-catolicii vin legal la studii în occident, descoperă latinitatea lor la Roma şi ideile lor ajung şi la Bucureşti, Iaşi unde se confruntă cu ideile greco-slave şi cele culturale laice iluministe franceze.
După Adunarea de la Blaj din 1848, emanaţie a Şcolii Ardelene, emanciparea devine reală, dar la scurt timp Viena acceptă dualismul austro-ungar şi românii sunt supuşi din nou maghiarizării, mai ales că ierarhi ai Bisericii Unite au trecut pe nesimţite pe linia sau chiar în tabăra maghiară.În lupta de ideii dintre uniţi şi curentul cultural iluminist francez, care provin din surse diferite, dar sunt ambele prooccidentale, moldo-valahii refuza Unirea cu Roma, optează pentru cel laic.
"Constituirea acestui stat român – scrie I.C. Brătianu lui Napoleon III - ar fi cea mai mare frumoasă cucerire, ce Franţa a făcut-o vreodată afară din teritoriul sau. Armata statului român ar fi armata Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi antrepozitele comerţului francez, şi din cauza abundenţei lemnelor noastre de construcţie, aceste porturi ar fi tot odată şantierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantagiu fabricile Franţei, care ar găsi în schimb un mare debit în aceste ţări. În fine, Franţa ar avea toate avantajele unei colonii, fără a avea cheltuielile ce aceasta ocazionează." O strategie de apărare sau de trădare naţională, o încercare de a abate atenţia de la fondul problemei, revenirea la Roma?
VII. România devine intr-adevăr o colonie franco-germană până când în disperare de cauză a optat de la Carol II la Nicolae Ceauşescu la dictatura de dezvoltare. Totuşi, dacă până 1944 moldo-valahii se orientau cel puţin cultural spre vest, sub ortodoxo-comunişti s-a impus un antioccidalismul brutal. Au fost scoşi din viaţa publică Titu Maiorescu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Liviu Rebreanu, Mihai Manoilescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Emil Cioran, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Ştefan Zeletin, Vintilă Horea, Gheorghe Brătianu, Constantin Noica etc. 8.000 de publicaţii interzise, 2.000 Bisericile unite cu Romei trecute cu baioneta la religia Moscovei, zeci de mii de preoţii, intelectuali prooccidentali supuşi unui program de exterminare.
A urmat închiderea graniţelor şi îndobitocirea cu larg caracter de masa: "Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupare de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab... la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi să se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă." (KGB. Istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov". Buc. 1994)
VIII. După 1989, desfiinţarea Lagărului ortodoxo-comunist, Preşedintele Ion Iliescu – omul Moscovei - favorizează masiv curentele culturale laice prooccidentale şi pravoslavnice cunoscute şi amână reorientarea spre Roma. Asta dăunează atât legăturilor materiale cât şi cele spirituale cu Europa, pentru că proiectul cultural laic nu poate reface dezastrul socio-economic sau înlocui legăturile spirituale cu Roma.
Prin reabilitarea curentului francmason laic şi mobilizarea ex-regelui Mihai I pentru a ajuta integrarea în Europa se revine de facto la vechiul statut subaltern. Va redeveni Romania o colonie occidentala si Republiva Moldova o colonie moscovită? Va facilita sau submina aderare la UE Unirea cu Roma?
Papa Ioan Paul II vine la Bucureşti sub Preşedintele Emil Constantinescu 1999. După un mileniu de izolare fizică şi spirituală, pentru toţi români, poate mai mult decât pentru alte neamuri, toate drumurile duc acum la Roma. Dar şi în noile condiţiile create de Sfântul Scaun, politică moldo-valahă, care a dus deja la prăbuşirea României Mari, domină. Reorientarea de la Moscova spre Roma, ca şi retrocedarea Bisericilor e subminată. Duplicitatea şi diversiunea laică prooccidentală moldo-valahă de astăzi este însă un alibi mai transparent decât în perioada interbelică, când:
"O ţară adusă la sapă de lemn - Mihai Ralea în anul 1928 -, batjocorită şi umilită. Un stat unde minorităţile protestează mereu, fiindcă li se calcă drepturile... o ţară care şi-a pierdut busola morală şi dreptatea şi care se zbate în expediente de aventură de la o zi la alta, între protestarea internă şi dispreţul străinătăţii. Căci nu este o ocazie în care ţara noastră să nu primească reproşul, ori umilinţa străinătăţii."
Deosebirea dintre 1928 şi 2007 e integrarea şi speranţa în UE.
IX. Antioccidentalismul românesc, oscilând între greco-pravoslavnici şi proiectul cultural laic occidental, se adaptează din mers. Dacă grecii au păcălit UE, nimic nu-i împiedică şi pe moldo-valahi să facă la fel. Şi astfel se justifică amânarea refacerea unităţii în diversitate cu Roma a moldo-valahilor. Se trece cu vederea că Grecia trebuia apărată de comunişti ruşi şi turco-musulmani. Aceste condiţii ale Războiului Rece au dispărut şi nu au fost şi nici nu sunt valabile pentru toţi.
După această confuzie şi în chestiunea maghiară, incompatibilitatea dintre ortodocşii şi unguri a revenit la ordinea zilei. Conflictul din Ardeal este religios, nu rasial, maghiarii consideră însă religia şi etnia lor vesteuropeană, superioară ortodocşilor. Românii se apără. Aşa se amalgamează antioccidentalismul moldo-valah tradiţional cu antimaghiarismul şi mai nou, în era modernă şi cu antisemitismul. Evreii sunt prin tradiţie în tabăra maghiară, a occidentului.
De aceia nu-i de mirare că integrarea României în Europa prin Ungaria şi-a găsit aderenţi şi la Budapesta, care şi-a luat obligaţia de a sprijini Bucureştiul. UDMR luptă pentru emanciparea românilor, dar vrea autonomie. Toleraţi de o mie de ani, moldo-valahi sunt complexaţi şi vizibil incapabili să se reprezinte singuri in vest? Biserica Unită e periferizată. Ortodocşi caută alţi intermediari credibili în dialogul lot cu Europa? Rezultatul demersurilor e previzibil, penibil.
Moldo-valahi cu sau fără intermediari unguri, evrei, de bună sau mai puţin bună credinţă, recunosc implicit că sunt incompatibili cu occidentalii. Aşa ca eşecul integrării românilor în UE de facto este la fel de probabil ca antimaghiarismul, antisemitismul sau antioccidentalismul, care apar de la sine şi vor fi alimentate şi de tabăra greco-pravoslavnica, evreiască interesată în a-i controla pe valahi.
X. Altă formă de a ocoli fondul problemei este teoria conspiraţiei. Evreii conduc finanţele lumii şi chiar destinele ei. Aşa că dacă şi occidentul e la mâna ocultei, francmasoneriei iudaice, ce sens mai are o reorientare spirituală, dialogul cu Roma? Nu-i mai eficientă ploconirea în faţa evreilor, stăpâni lumii, pe care o conduc din culise? Aici antisemitismul şi antioccidentalismul merg deja mână în mână, după cum s-a văzut recent. Wiesel şi Tismăneanu, evreii din SUA, au condamnat la rugămintea Preşedintilor Iliescu şi Traian Băsescu antisemitismul şi ortodoxo-comunismul.
Uniţii, episcopul Iuliu Hossu, romano-catolicul Raoul Şorban au salvat de la moarte evrei prigoniţi de maghiari şi nemţi. Suferinţele exilului, a Misiunii Române, de ce sunt trecute cu vederea? Kominterniştii evrei, tatăl lui Tismineţki, erau agenţii Moscovei, nu victime. Nu era oare mai legitimă Biserica Unită, Misiunea Română în exil să condamne şi să ierte pe cel rău?
În eludarea unirii religioase şi NATO e un alibi, ca şi când adaptarea unor regulamente militare este similară cu armonizarea valorilor divergente dintre ortodoxie şi occidentali. Se trece cu vederea ca românii au luptat alături de cruciaţi contra păgânilor din Asia. Cooperarea şi coordonarea militară nu poate înlocui însă nici pe departe lipsa de coeziune spirituală. Aşa că sub Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Antonescu, Ion Iliescu şi Băsescu, ostaşii români sunt alături de cei occidentali / NATO, dar în afara civilizaţiei lor.
Conduşi de ruşi, maghiari, evreii, turci, greci, armeni, ţigani şi nepregătiţi să iese în lum e prin ei însuşi, de aceia duplicitari, la moldo-valahi, antimaghiarismul şi antisemitismul au menirea a abată atenţia de la presiunea, dominaţia reală a occidentului şi de la necesitatea reorientării spirituale. Obedienţa românilor în faţa maghiarilor, evreilor etc. creează confuzi.
Intermediari îi încurcă în fond şi pe occidentali şi pe ortodocşi. După această duplicitate paralizantă în politica externă şi marile privatizări exclusiv în favoarea investitorilor strategici străini au dus la prabuşirea nivelului de trai. Românii, cei mai săraci din UE, au o pondere sub nivelul neamurilor de origine latină.
Cu o cultură de anonimat, ei ies în lume, adică în occident, numai individul cu muzica (George Enescu), ştiinţa (Mircea Eliade), filozofia (Emil Cioran), arta plastică (Constantin Brâncuşi), literatura (Eugen Ionescu), tehnica (Henri Coanda), sport (Nadia Comanici). Aderarea la UE va emancipa întreaga românitate?
Un ajutor apusean, la care speră românii de la Revoluţia făcută cu actori şi regizori profesionişti, este în afara unui consens al normelor şi valorilor, al dialogului cu Roma, un nonsens sau chiar contraproductiv. Pentru că, dacă s-ar acorda azi un sprijin substanţial, real, ca ţărilor catolice din fostul Lagăr, la moldo-valahi s-ar perpetua duplicitatea, credinţa în curentul cultural laic şi ar justifica minciunile: vestul poate fi dus de nas franţuzeşte; păcălit greceşte; lumea-i condusă de evrei; intermediarii vor scoate castanele din foc.
XI. În ciuda tuturora, integrarea românilor în civilizaţia creştinilor occidentali este inevitabilă. Biserica Unită are în acest efort un rol de avangardă, iar Misiunea din München a fost şi va fi o placă turnantă a eforturilor de ai scoate pe moldo-valahi din groapa balcanică. Misiunea e un simbol al sprijinului necondiţionat pe care-l oferă Roma românilor mai ales în vremuri de restrişte. În cea mai neagră perioadă din istoria recentă a românilor, Misiunea e un focar de cultură, un far călăuzitor pentru exil şi o speranţa şi pentru cei înrobiţi în ţară.
Pr. Zăpârţan, Pr. Florin Lupuleasa, Mons. dr.dr. Octavian Bârlea erau prezenţi în toate acţiunile de sprijinirea a exilului, a mişcărilor culturale, ale scriitorilor şi oamenilor de ştiinţă. Mons. Bârlea pune bazele Societăţii Academice Române, Academiei Româno-Americane, vorbeşte la Radio Vatican şi publică lucrări fundamentale despre istoria românilor şi mai ales prin periodicul Perspective.
Misiunea Română este expresia emancipări românilor prin Unirea lor cu Roma. Prima Unire din 1698 înlătură statutul toleraţilor valahi din Transilvania. În a Doua Unire de după 1700 maghiarii obţin de la Viena ca drumul valahilor spre Europa să treacă pe la ei. De atunci românii ori merg pe calea Primei Uniri, ca Inocenţiu Micu Klein, Samuil Micu Klain, Gheorghe Şincai, Petru Maior sau Octavian Bârlea - ultimul Corifeu al Şcolii Ardelene -, ori preferă a Doua Unire, mai comodă, cu ungurii, ca episcopii Ioan Bob, Ioan Lemeny sau chiar unii contemporanii. UDMR-ul e cea mai vizibilă expresie a acestui compromis.
Păcatul Bisericii Unite este că că n-a ajuns la moldo-valahi, că a aşteptat până ei se coc, după o expresie interbelică. Să nu uitam însă că ei au stat jumătate de mileniu sub Sultanul turco-musulman şi Patriarhul grec din Fanar şi stau şi astăzi, la vest de Prut, sub Preşedintele Rus şi Patriarhul din Moscova.
Moldo-valahii nu înţeleg Şcoala Ardeleană. Ea se bazează pe teologia Romei, dar la Bucureşti şi Iaşi au ajuns numai istoria şi filologia, nu teologia Corifeilor, de aceia ei sunt văzuţi ca iluminiştii. Este absurd a-i confunda pe teologii greco-catolicii insufleţiţi de Roma cu ateiştii francmasoni ai Luminilor, dar intelectualii moldo-valahi se orientează după Voltaire, Hegel, Marx şi cred că ajung astfel, ajutaţi de UDMR, în Europa / UE. Greşit, argumenta Bârlea, în vremea când pentru astfel de ideii se ajungea în ţară la puşcărie, la Canalul morţii.
XII. Vizita Papei Ioan Paul II la Bucureşti, prima vizită la ortodocşi a Patriarhului Occidentului, în a cărui suita se afla şi Mons. Bârlea, a deschis tuturor românilor perspectiva UE. „Spre Înălţimi” şi-a intitulat el sinteza operei sale de o viaţă: „avem desigur înalta datorie de a realiza unirea religioasă pretutindeni, atât în sferele înalte ale poporului român, cât şi în întreg poporul. Unirea religioasă trebuie să devină norma de viaţă pentru întreg poporul român. Ea trebuie vestită acolo unde porţile ne sunt deschise, sau pe cale de a ni se deschide.”
„Unde ne sunt moştenitorii?“ se întreaba Mons. Bârlea tot în Perspectivele sale şi cerea Preşedintelui şi Guvernului de la Bucureşti „să poarte grijă să nu fim pe calea desfiinţării (cum plănuia pentru poporul german Henry Morgenthau), cum se pare că mergeau lucrurile sub regimul comunist, ci spre folosul comunităţii româneşti şi a celor din jurul nostru.“ Viitorul Bisericii Unite cu Roma le-a găsit clar formult în felicitarea de Crăciun primită de la spiritul rector al Misiunii Române Unite din Germania în ultimul său an de viaţă: „Va urez şi eu mulţi ani fericiţi împărţind daruri la cei din jur şi orientându-i spre Împărăţia Cerurilor.”
PER ASPERA AD ASTRA