Viorel ROMAN
Ghinionul de a fi moldo-valah, statul si biserica 2012-03-01
inapoi
Ghinionul de a fi moldo-valah, statul si biserica

Presedintele Traian Basescu, Preafericitul Daniel de la Bucuresti si papa Benedict XVI cu noul sau cardinal in inaltul Senat al Succesorului Sf. Petru, Preafericitul Lucian de la Blaj, Mica Roma, au viziuni foarte diferite privind statul si biserica.

Cine-i patronul statului roman Sf. Petru sau Sf. Andrei? Episcopia de la Constantinopol a fost justificata prin prezenta sediului Imparatului, ceea ce n-a fost acceptat de Roma unde Sf. Petru este venerat ca vicar a lui Isus si primul episcop al Romei. Incercarea Bizantului de a crea o genealogie similara cu Sf. Andrei este discutabila.

Sunt aceste viziuni din est si vest compatibile? Respira plamanii crestini, cel oriental si cel occidental, armonios? Bat aceste doua aripi sincron si au ele puterea de a-i scoate pe moldo-valahi din gropa istorica in care sunt prizonieri de o mie de ani, sau lipsa de dialog, de comuniune, blocheaza emanciparea romanilor ajunsi formal in Europa, UE?

In conceptia ortodoxa statul este condus de un rege si preot (Geneza 14,18) in simfonie cu Biserica. In occident statul si sfera politica sunt autonome, biserica e separata de stat. Papa si imparatul impart puterea. Stat neutru din punct de vedre religios sau teologic, cum se afirma in discursul societatii civile, pentru a justifica aportul liberer cugetatorului ateu Ion Iliescu si a prim-ministrilor evreii Petre Roman si Mihai Razvan Ungureanu, este o fictiune, pentru ca el are la baza o falsa constiinta, generata de escamontarea valorilor, judecatilor religioase pe care le-a facut in prealabil.

Intr-o reprezentare grafica, in lumea ortodoxa statul si biserica, regele si patriarhul, sunt in centru si formeaza un cerc. In occident avem o elipsa cu doau centre de putere, papa si imparatul, biserica si statul care trebuie sa se corecteaze mereu reciproc, pentru ca somnul religiei produce monstrii, conducand la dominatia unui totalitarism ateu.

O alta deosebire marcanta intre est si vest este nationalizarea, implicarea ortodoxiei in problema nationala, sacralizarea ei. In vest, nationalismul a fost lipsit de dimensiunea sacrala inca de la Revolutia Franceza. In occidentul activ mantuirea nu este posibila in afara bisericii, in orient ea este posibila doar contemplativ, in pustie. Vestul sarbatoreste mai ales indumnezeirea omului, craciunul, ortodoxul pastele, urcarea la cer.

Idealul monastic, Athosul ortodox, nu ofera un model institutional de tip apusean, pentru ca este prin definitie antiinstitutional, deopotriva anarhic in privinta statului si cu o mare doza de neincredere chiar in ierarhia proprie, bisericeasca. Modernitatea este astfel nu de rare ori vazuta ca o incercare a satanei. Lumea moderna cu institutiile ei este un produs genuin romano-catolic si a protestant. Etica ortodoxa nici nu si-a pus problema unui comportament laic contractual, cetatenesc si respinge modernitatea individualist-liberala. Vezi discutia dintre sindicatul preotilor ortodocsi olteni Pastor cel Bun si BOR.

Institutiile, regulile formale si informale, statul si biserica, influenteaza comportamentul in asa masura ca de ele depinde succesul economii nationale. Dupa esecul Imperiului Habsburgic au aparut state nou, care au facut parte din imperiul occidental si din cel trus sau otoman. Studiul Life in transition a demonstrat ca cetatenii din partea catolica a Balcanilor, Romaniei cred mai mult in institutiile statului, decat ortodocsi, care n-au cunoscut logica occidentala. Asta explica dece la Praga sau Varsovia economie de piata, democratie functioneaza pe cand la Bucuresti, Chisinau, Kiev, Moscova, nu.

www.viorel-roman