Viorel ROMAN
Mein Kampf 2011 2011-07-27
inapoi
Andreas Behring Breivik, după ce a aruncat în aer faţada clădirii primului-ministru din Oslo şi a tras, fără alegere, în 600 de tineri social-democraţi (din care 10% musulmani) dintr-o tabără de vară, declară: „voi fi perceput ca cel mai mare monstru de la al II-lea război mondial“. Fără îndoială, o aluzie la Adolf Hitler. Justificarea întregii sale acţiuni o găsim în „Declaraţia de independenţă europeană“, 1518 p., care este o reeditare sui generis a ideilor din „Mein Kampf“ a lui Hitler. Ambii se consideră salvatori ai Europei, sînt antisemiţi şi văd, ca atare, în marxism, chiar şi în forma sa inofensivă social-democrată, un pericol de moarte pentru civilizaţia europeană.

Hitler detesta masonii, creştinii şi pe Winston Churchill. Breivik e mason, îl admiră pe Churchill şi se consideră „100% creştin“. Totuşi, Biserica, aceea care l-a botezat, şi-a pierdut, după el, complet autoritatea: „majoritatea protestanţilor, inclusiv eu, nu mai au nici un respect pentru biserica evanghelică“. Biserica luterană norvegiană (85% din populaţie) este la cheremul perversei cenzuri „politic corect“ şi trebuie distrusă. Credincioşii urmînd să fie convertiţi la romano-catolicism, aşa refăcîndu-se unitatea creştină europeană. Breivik: „Eu cred într-o Biserică ce crede în capacitatea ei de a se apăra şi este hotarîtă să lupte pentru valorile şi principiile ei“.

În lupta cu marxismul fără nici un Dumnezeu, care trădează civilizaţia europeană şi facilitează invazia islamică, „cruciatul“ Breivik se bazează pe creştinism, aşa fiind considerat iniţial de poliţie ca „terorist fundamentalist creştin“. Dar marile teme ale fundamentalismului creştin, precum infailibilitatea Bibliei, învierea morţilor, jertfa mîntuitoare a lui Christos, nu-l preocupă prea mult pe autorul „Declaraţiei...“. El vede în Creştinism, Dumnezeu, Biserică nu atît mîntuirea religioasă şi viaţă eternă, cît mai ales un set de valori culturale în stare să reziste atacului, cîntecului de sirenă al marxismului, cenzurii „politic corect“ şi invaziei islamului în Europa.

Prăbuşirea lagărului moscovit, renunţarea la marxism în Est şi la teologia eliberării (creştină în formă şi marxistă în fond) în Vest a luat prin surprindere lumea. A fost un moment de luciditate şi de mare curaj, ratat în Europa. Războiul rece dintre creştinii occidentali (capitalişti) şi cei orientali (ortodoxo-comunişti) s-a încheiat paşnic, nu precum, cele două războaie modiale, dar fără refacerea unităţii creştine, dureros resimţită atît în Est, cît şi Vest, entuziasmul din 1989 fiind numai un foc de paie. Şi dacă somnul raţiunii generează monştri, pentru a parafraza un citat celebru, atunci nu-i deloc de mirare că lumea care refuză raţiunea, refuză adevărul, se trezeşte cu acţiuni criminale. Cei care uită imperativul refacerii unităţii creştine sînt treziţi, periodic, din somn de monştrii care cred că sînt cruciaţi mesianici chemaţi să refacă unitatea creştină, trecînd chiar peste cadavre.

Breivik a imaginat în „Declaraţia...“, un fel de Mein Kampf 2011, un proiect de salvare a Europei de marxişti şi invazia semită, care se bazează pe un fundament religioso-fantasmagoric, un amalgam indigest de idei şi noţiuni disparate. Totuşi, acest Weltanschauung a generat un regim responsabil de moartea a milioane de oameni în cel de al II-lea război mondial şi în zilele noastre a 100 de victime în Norvegia social-democrată, paşnică şi poate cea mai bogată ţară europeană.

Prof. dr. Viorel Roman,

Akademischer Rat a.D.