Viorel ROMAN
Al doilea front a lui Antonescu, Ceausescu, Iliescu 2001-11-02
inapoi
AL DOILEA FRONT A LUI ANTONESCU, CEAUSESCU, ILIESCU Germanii si slavii nu au facut parte din Imperiu Roman decit la periferie. Apoi Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana a fost subminat de ruperea de Roma a protestantului german Martin Luther, iar dupa botezul cneazul rus Vladimir, translatarea Imperiului Roman de rasarit la Moscova, dupa caderea Constantinopolului, s-a facut fara Roma. Catastrofele recente ale acestei evolutii de periferie sunt comunismul, national-socialismul si cele doua razboaie mondiale. Occidentalii erau in perioada interbelica atit inpotriva aberatiilor "rasiste" national-socialiste germane cit si a comunismului slav, asa ca sperau ca aceste erezi pseudo-crestine vor dispare de la sine sau se vor anihila si distruge reciproc. Dar sucesul razboiul fulger al germanilor inpotriva Frantei, Belgiei, Oladei etc. si mai ales izbinzile reputate in URSS-ului i-a impins pe apuseni, nolens, volens in tabara slava, antinazista. Conducatorii occidentrali Churchill, Roosevelt si Stalin, si chiar o parte din generalii germani conservatori erau impotriva lui Hitler, a national-socialismului. Bineintels ca generali germani si toti apusenii erau circumspecti cu dictatorul Stalin si in nici un caz nu voiau sa deschida drumul spre inima Europa pravoslavnicilor in manie rosie, marxist-leninista. Valentin Falin, ambasadorul URSS-lui in RFG, analizeaza exhausiv in Al doilea front. Conflictul de interese in coalitia anti-hilterista (rusa, germana, 555 p.) cum i-a prins asiaticul Stalin in cursa la inceput pe micburghezii germani, apoi pe anglo-americanii Churchill si Roosevelt, cum a ajuns el primul la Berlin si cum a creat apoi un imens Imperiu rosu din Europa Centrala pina la Marea Japoniei. Pe toata perioada razboiului mondial chestiunea fundamentala era cel de al doilea front, o asa zisa garantie ca occidentalii nu vor permite slavilor, comunistilor ortodocsi sa distruga civilizatia europeana, latina. Daca si generali germani favorizau in taina acest al doilea front occidental - unde s-ar fi putut incheia o pace onorabila, sau in cel mai rau caz scapa de un prizonierat in Siberia -, cu atit mai mult urmarea acelasi scop generalul Ion Antonescu, conducatorul statului român din timpul razboiului. Antonescu Urmasii legiunilor romane de la Dunare, românii ajung la inceput robi sub barbarii germani, slavi etc. ca apoi la cumpana mileniilor sa devina sub Constantinopolul bizantinilor si obedienti ierharhie greco-pravoslavnica dusmana Romei. La 1700 românii refac la Viena, cu ajutorul Sfintului Parinte si al Sfintului Imperiu Roman unirea cu Roma. Dar dupa 1920, România Mare nu numai ca nu depaseste traditia greco-pravoslavnica antioccidentului, ci refuza mina intinsa, asa ca numai dupa doua decenii, i se ea, dupa dictatele de la Viena, doua treimi din teritoriu si populatie. In aceste conditii de razboi Antonescu vine la comanda, ca aliat al Imperiului German impotriva lui Stalin, care ocupase deja Basarabia si Bucovina cu ajutorul lui Hitler. Ajuns intre germani si slavi intr-un conflict ideologic pe viata si moarte – Berlinul lupta pentru "rasa", Moscova pentru "clasa" superioara - Antonescu s-a straduit sa slaveze existenta statului român si pe evreii pentru a putea iesi la liman din nou cu ajutorul occidentalilor, ca in razboiul Crimeii, in cel de Independenta si in primul razboi mondial. Dar tratativele secrete dintre românilor si anglo-americani din timpul celui de al doilea razboi mondial, in ciuda faptului ca evreii nu au fost livrati nazistilor, caz singular in alianta hitlerist, n-au avut nici un succes. In 1944 Antonescu este arestat si lichidat apoi de agentii lui Stalin. Conducatorul Antonescu n-a inteles ca al doilea front era o garantie occidentala, exclusiv pentru occidentali si in nici un caz pentru orientalii ortodocsi români, care numai dupa doua decenii de la Marea Unire realizata cu sprijin occidental, au intors spatele Romei. Era de notorietate, ca dupa unirea din 1920 Bucurestiul a dus o politica cit se poate de balcanica si duplicitara, formal orientata spre occident, dar spiritual s-a ancorat de Constantinopol printr-un Patriarhat ortodox autocefal, complet rupt de Roma. Fara indoiala un mare patriot, maresalul Ion Antonescu n-a avut nici o sansa nici in est, nici in vest si a fost omorit nevinovat, pe nedrept. Iar faptul ca nu este reabilitat, creaza impresia, ca aceiasi agentii greco-pravoslavnici nu-i iarta ca a indraznit sa se ridice impotriva Moscovei. Ceausescu Dupa razboiul mondial, Armata Rosie a ocupat Europa Centrala si a tras o Cortina de fier inpenetrabila de la Baltica la Adriatica. Românii dezmembrati in doua state si la vest de Prut ocupati de Armata Rosie pina in 1958, nu s-au resemnat, ci au sperat tot timpul ca latinii, occidentalii vor face o bresa in Cortina de fier slavo-sovietice, care apara Lagarul moscovit. Mai ales americanii prin "Europa Libera", "Vocea Americii" etc. nu pridipeanu sa-i asigure si pe românii ajunsi in robie ca vor deschide un al doilea front, prin care se va restabili o legatura directa cu lumea libera a occidentului, astfel ca drepturile omului sa nu mai fie calcate in picioare de ideologia ortodoxo-comunista. In 1968, refuzul lui Ceausescu de a participa la invazia din Cehoslovacia a trupelor conduse de Moscova a fost momentul in care s-a realizat in ciuda Cortinei de fier o bresa in asa zisa unitate de monolit ruso-proletara. Astfel românii au iesit din nou in lume. Bineintels ca fara sprijinul occidental, sovieticii i-ar fi trecut, ca de atitea ori in istorie, prin foc si spada pe români. Au urmat anii de bunastare, investitiile occidentale si speranta ca acest al doilea front occidental in lumea comunista se va realizaz in România lui Ceausescu. Vizitele cuplului prezidential la Roma, in capitalele apusene erau garantia ca români, daca nu ar fi legati de miini si de picioare in lagarul sovietic, ar fi de mult in tabara occidentala. Ascensiunea lui Mihail Sergeevici Gorbaciov, arhitectul unei noi colaborarii ruso-occidentale, a pus la incercare credibilitatea românilor. Rezultatul a fost mai mult decit jalnic. Duplicitatea burghezo-mosiereasca din perioada interbelica a Bucurestiului a fost in anii 80 depasita de comunisti. In loc sa fie urmat pe Gorbaciov in pelerinajul sau istoric la Roma, Nicolae si Elena Ceausescu s-au opus din rasputeri mersului istoriei, asa ca furia maselor populare, dezlantuite de asa zisul avintul revolutionar din ´89 i-a condamnat la moarte, i-a pus la zid in Tirgoviste si i-a impuscat in ziua de Craciun. Si pentru ca s-au ridicat inpotriva Moscovei? Iliescu Dupa terminarea pasnica a razboiului rece sau a celui de al "treilea razboi mondial" (V. Falin) si demontarea Cortinei de Fier, al "doilea front" occidental, perceput ca o mare sansa de colaborare pe toate planurile, s-a instalat chiar in mijlocul românilor. Eliberati de supravegherea directa a Moscovei, toti românii din cele doua state despartite de Prut, sperau ca vor fi integrati in lumea libera. Noul conducator Ion Iliescu s-a dus imediat de doua ori la Roma, iar dupa aproape un deceniu Papa Ioan Paul II a venit la Bucuresti si a repus tara pe harta Europei. Telul tuturor românilor, guvernelor si partidelor politice este integrarea in NATO, Uniunea Europeana, in structurile euro-atlantice. Dar dupa secole de obedienta greco-pravoslavnica si cincizeci de ani de izolare, deformare ateista, iluziile procesul de transformare, reforma economica si reorentarea spirituala s-au dovedit mult mai greu de realizat decit Revolutia televizata in ´89 cu poeti, actori si regizori profesionisti. Destrugerea bazei materiale realizata in perioada dictaturii de dezvoltare dublata de blocajul spiritual - o reorientarea a Bisericii Ortodoxe Române spre Roma este inca de domeniul idealului – au facut ca românii sa ajunga la cel mai scazut nivel de trai din Europa, similar cu a populatiilor necrestine din Africa, Asia. Majoritatea studentilor nu mai cred ca România va folosi al "doilea front" si bunavoita apuseana, asa ca vor sa paraseasca tara orientata spiritual spre Moscova. Basarabia este din nou sub comunisti Toti conducatorii românilor - maresalul Antonescu, comunistul Ceausescu si socialdemocratul Iliescu – urmaresc fara indoiala relizarea unei cooperari multilaterale, militare, economice, spirituale cu occientalii dar se izbesc de Cortina de fier spirituala greco-pravoslavnica in diefritele ei forme. Primi doi nici nu au inteles si nici nu au avut mari sanse in a realiza o deschidere spre Roma, spre occident. Iliescu, are insa alaturi de sine pe Preafericitul Teoctist, intelege necesitatea dialogului cu Roma mai ales dupa vizita papei Ioan Paul II la Bucuresti si are inca un mandat pentru refacerea unitatii spirituale româno-occidentale, baza emanciparii neamului. MEMORIALUL RADU FLORA – EDITIA A V-A SIMPOZION INTERNATIONAL, ZRENIANIN, 4-5.9.2001 Prof.dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania _____________________________________________