Viorel ROMAN

Unirea cu Roma a Rom�nilor

2004-10-30

UNIREA CU ROMA A ROMÂNILOR _______________________________________________________ CONGRESUL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI, ALBA IULIA, 8-11 OCT. 2004 Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Vor dem Steintor 18, D-28203 Bremen roman@uni-bremen.de România este singura ţară din lume în a cărei nume se regăseşte cuvântul Roma. Ei îşi declară astfel atât originea, punctul de plecare cât şi aspiraţia naţională. Urmaşi ai lumii romane orientale, balcanice, în sfera de interese a Imperiului Bizantin / Otoman, Rus şi Austriac (-Ungar) / German, ei caută refacerea unităţii cu Imperiul latin / UE. Acesta este numai o contradicţie, pentru că după ocupaţia greco-slavă, ei nu mai au o legătura directă cu Roma. O altă barieră în drumul lor spre refacerea legăturilor cu occidentul este, după Revoluţia din decembrie 1989, ortodoxia. Cum s-a ajuns însă la ruptura dintre românii şi Europa şi care au fost încercările revenirii la Roma sub Alexandru Ioan Cuza, după unirea moldo-valahilor şi sub Ion Iliescu? Integrarea în Europa/ UE şi unirea cu Roma sub noul Preşedinte. I. ROMANAII, BARBARII ŞI MAGHIARI Împăratul Traian extinde civilizaţia romană până în Transilvania, dar barbarii rup legătura cu Roma, iar slavi izolează populaţia romanizată şi după alianţa greco-slavă îi marginalizează în munţi şi pe insule. Astfel pe lângă crearea unei stavile impenetrabile spre vest şi presiunea slavizării, a fost spartă unitatea civilizaţiei românilor şi după creştinizarea slavilor de către bizantini, apoi schisma 1054, români ajung sub ierarhia greco-slavă anti-latină (apologia lui Decebal, Zamolxes, tracilor, dacilor, greco-slavilor sunt forme de antioccidentalism). Apoi au năvălit maghiarii. Conducătorii lor erau miruiţi de greci, până au fost învinşi de viitorul Împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, după care ei pierd încrederea în harul bizantin şi trec în corpore la Roma. Spargerea unităţii slave de la Baltică la Adriatică a fost favorabilă românilor, în schimb decizia maghiarilor de a se catoliciza şi combate erezia ortodoxă, i-a luat pe români prin surprindere. Ei nu pot accepta că nu mai fac parte din civilizaţia romană, că maghiarii sunt mai „latini“ decât ei. Elita valahă din Transilvania trece însa la romano-catolicism iar ţăranii care opun rezistenţă sunt degradaţi la nivelul de toleraţi fără drepturi, sau trec Carpaţi. Astfel apăr sub presiunea catolică Ţara Românească şi Moldova, unde „tranziţia şi integrarea“ în Europa sunt perturbate de Ungaria. Faptul că maghiarii folosesc catolicismul în interesul lor etnic este un handicap pentru români. După ce latinii ocupa Constantinopolul 1204, ridicarea la sud de Dunăre a Asăneştilor pe tronul Imperiului româno-bulgar şi realizarea unei unirii efemere cu Roma a fost sabotată de maghiari. Totuşi bunăvoinţa Romei faţă de creştinii ortodocşi i-a obligat pe maghiari să conlucreze cu românii. II. UNITATEA CREŞTINA Conciliul de la Florenţa 1439 a pus pe picior de egalitate lumea creştină, dar nu a putu împiedica nici căderea Bizanţului şi nici pătrunderea musulmanilor în Europa. În această perioadă românii depun eforturi în alianţă cu occidentali de a face faţă turcilor. Conflictul dintre papă şi germanii a slăbit unitatea creştină şi cruciada s-a transformat în răscoala lui Doja, pentru ca maghiari, inspiraţi de germani, nu mai urmau Roma, ci Reforma. Rezultatul a fost dezastrul de la Mohaci, după care ei se salvează în Transilvania. Coroana trece însă la Habsburgi şi toţi românii ajung sub Sultan, unde supravieţuiesc sub privirile neîncrezătoare a reformaţilor maghiari, a greco-provoslavnicilor şi a turco-musulmanilor. Sultanul s-a folosit, ca în trecut maghiarii, de disensiunile vesteuropene şi ajunge la Viena. Până 1683 orientarea românilor spre Roma era imposibil de realizat pentru că barajul spiritual greco-slav era asigurat şi de Sultan. Dar când se părea ca nu se poate străpunge Cortina de Fier greco-slavo-musulmano-maghiară, se ridică Mihai Viteazul şi realizează cu sprijinul “Sfintei Ligi� unirea Transilvaniei, Moldovei cu Valahia. Pentru a-l integra în Europa, Papa îi îndeamnă să revină la Roma, dar Mihai înclină spre greco-slavi şi e lichidat. După 1600 devine limpede că unirea, emanciparea românilor se face cu sprijinul Romei, dar refuzul „integrării în Europa“ duce la recăderea în stare de toleraţi. Mihai ca şi urmaşii lui n-au reuşit sa taine nordul gordian: Roma sau Moscova / Constantinopolul? După eşecul turcilor la Viena, elanul „Ligii Creştine� condusă de Papă nu trece Carpaţii, dar creează cadrul Unirii ortodocşilor cu Roma. Aşa începe reorientarea românilor spre vest. Maghiarii, germanii, secuii nu vedeau cu ochi buni eliberarea ortodocşilor, insa greco-catolicii se reîntorc de la Roma ca aparţinători ai bisericii universale şi ca descendenţi ai romanilor. Episcopul Micu Klein începe lupta de emancipare, dar învins, moare în exil. Horea, Cloşca şi Crişan sunt traşi pe roată. Totuşi ideile „Şcolii Ardelene“ ajung şi la moldo-valahi unde se confrunta cu influenţa greco-fanariotă la curtea domnitorilor, cea franceză şi ruso-pravoslavnică în mediile boiereşti. Cererile românilor pentru egalitate în „Imperiu Roman� de la Viena sunt trecute cu vederea din cauza maghiarilor. După Revoluţia şi Marea Adunare de la Blaj 1848 românii ardeleni obţin o mitropolie greco-catolică, unită la Blaj şi a una ortodoxă la Sibiu. Emancipare românilor sub austrieci eşuiază definitiv când prin Dualism 1867 Transilvania şi Banatul sunt integrate în Ungaria Habsburgilor. Budapesta forţează apoi maghiarizarea, dar după Primul război mondial ungurii sunt obligaţi să se retragă învinşi în Panonia. Astfel a eşuat unirea cu Roma şi „tranziţia“ spre occident a românilor din Transilvania şi Banat prin austrieci şi austro-ungari. III. ROMA ŞI ROMÂNIA Eşecul ardelenilor a avut loc simultan cu unirea moldo-valahilor 1859. Încercarea lui Cuza de unire cu Roma e boicotata de elita moldo-valahă, care a optat pentru legături culturale cu Franţa şi dinastice cu Germania. Şi din nou la Paris în 1920 li se oferă românilor şansa de a depăşi toate barierele. Crearea statului unitar presupunea alianţa cu apusul. Ea a funcţionat în război. Apoi s-a continuat la nivel cultural. Unirea cu Roma nu a ajuns în Regat, unde şi concordatul a fost sabotat. Astfel a fost pecetluită soarta Românie Mari, care prin Titulescu celebra occidentalizarea, iar acasă se perpetuau cutume orientale. Integrarea în "Europa" în perioada interbelică era mimetică şi cancelariile vestice au dezmembrat România Mare. Statul amputat supravieţuieşte sub Antonescu, iar când ruşii ajung din nou în Basarabia, clasa politică încearcă a reveni sub occidentali, dar eşuiază pentru că Anglia şi USA au renunţat 90% la influenta în România în favoarea lui Stalin, care reface Cortină slavă de Fier, de la Baltica la Adriatică, împotriva influenţelor apusene. Recăderea românilor în sfera de influenţă a pravoslavnicilor comunişti a dus la lichidarea Bisericii unite şi la reintegrarea în lumea comunisto-ortodoxă. Dar după retragerea Armatei Roşii dictatura de dezvoltare continuată de Ceauşescu reface legăturile cu vestul. Punctul de plecare era refuzul de a participa la invazia din Cehoslovacia 1968. Occidentul privea cu simpatie emanciparea faţă de „fratele“ ortodoxo-comunist şi l-a ajutat pe Ceauşescu să iese din carantină. Situaţia moldo-valahilor din era comunistă se aseamănă cu cea din perioada izolării greco-musulmane. Şi atunci Roma îi spijinea pe români mai ales că luptau cu speranţa îndreptata spre apus. Pe de alta parte efortul de modernizare a structurilor social-economice printr-o consecventă dictatură de dezvoltare creau condiţiile materiale unei integrări viitoare în Europa. De aceea la depăşirea izolării impuse de Moscova, românii se aşteptau la o apropiere de occident autentică la nivel material, dar şi spiritual. După 1989, cooperararea ruso-occidentală implica renunţarea şi la Cortina de Fier slavă. Ceauşescu şi mentalitatea „tracă“ au fost lichidate şi Iliescu se reorientează spre UE/NATO, continuatoarea tradiţiilor Imperiului Roman de Apus, Sfântului Imperiu Roman. Cadrul juridic e dreptul roman, acquisul, forma laică a codului canonic romano-catolic. Din 395 românii sunt însă sub Imperiului Roman de Răsărit, Sultan, Ţar. Ei aspiră însă constant la statutul de „urmaşi ai Romei�. Originea lor e latină, dar valorile s-a adaptat duhovniciei şi soborniciei greso-slave. Integrare în Europa, armonizarea ortodoxiei cu occidentul a început cu vizita Papei Ioan Paul II la Bucureşti, care i-a repus pe toţi românii pe harta Europei, ca la începutul mileniului creştin, Împăratul Traian. IV. CUZA ŞI ILIESCU Aşa cum Războiul Crimei e primul război mondial neîmplinit, tot aşa şi Războiul Rece e al treilea război mondial. Români s-au folosit de aceste oportunităţi sub Cuza şi Iliescu pentru revenirea la civilizaţia lor latina. Pentru ca de fiecare data ruşii se retrag şi se modernizează pentru a face faţă islamului. Ei păstrează totuşi un cap de pod pe Prut / Nistru şi influenţă la români, ca placă turnantă ortodoxă, un culoar de legătura cu fraţii lor, slavii de sud. Apuseni i-au scăpat 1856 pe moldo-valahi de protectoratul ruso-turc şi Cuza reorienteaza numai Principatul de la Istambul / Moscova spre occident, mitropolia rămâne sub greco-slavi. Pentru ruşi, greci, turci, austrieci, maghiari şi sârbi e inacceptabilă revenirea la Roma a românilor. Biserica moldo-valahilor, anatemizată de greci după secularizarea averilor mănăstireşti închinate lor, ca eretică şi schismatică, obţine autocefalia sub regele Carol I. După detronarea şi exilarea lui Cuza, politica revenirii la Roma a fost înlocuita de francmasoni cu o ideologie mimetică „ortodoxă laică“, cu limba, cultura franceză şi dinastia occidentală. în ciuda tuturora, Cuza e un erou pentru români. Anturajul sau era „bizantin“. „Toţi am fost cuprinşi de cea mai dureroasa nelinişte - îl denunţă Nicolae Rosetti Raznoveanu pe Cuza la Moscova - văzând stăruinţele, deja de patru ani, de a smulge ţării noastre credinţa, care până acum a păzit şi mângâiat pe părinţii noştri; toţi am tremurat, văzând că apărătorii fireşti ai credinţei noastre, oameni, care stau în fruntea ţării noastre, se unesc deschis cu aceste sforţări care ne împing prin toate mijloacele la schismă şi erezie, supunându-ne jugului papal� În acelaşi timp, organele oficiale ale guvernului au început, la orice ocazie, sa deştepte în noi ură şi dispreţ faţă de coregionalii noştri din Rusia şi de biserica greacă de la Constantinopol, mama noastră obştească� N-a fost destul că a lipsit de putere pe călugării greci, trebuia să-i şi gonească� Cu toate acestea generaţia de acum� a rămas legată în adâncul inimii sale de vechia lor credinţă ortodoxă, astfel că râvna guvernului nu a putut culege multe jertfe. Dar viitoarea generaţie va fi mai accesibilă pentru iubirea papală. Pentru aceasta au început să scoată din seminariile naţionale limba părinţilor greci şi să o înlocuiască cu studierea limbilor franceza şi latina� au introdus profesori greci-uniţi. In fruntea Universităţi din Iaşi au pus pe un unit� In şcolile de fete au adus surori de caritate catolice... In oraşele de judeţ, ca în Botoşani, se vede ca sunt destul de mulţi simpli preoţi catolici de parohie, au instituit episcopate catolice. A pregătit introducerea calendarului greco-unit� In sfârşit, ca să se dea ultima lovitură, s-a înfiinţat seminarul catolic din Iaşi ca să inunde satele noastre cu propagandişti romano-catolici şi să le predea ca jertfă prozelitismul bisericii papale. Guvernul nostru nu pierde nici-o împrejurare ca să arate o vădita bunăvoinţă faţă de episcopul catolic şi propagandei lui, pe când în locurile cele mai înalte se discută public despre superstiţiile credinţei ortodoxe� Pe lângă aceasta trebuie să Vă spun, ca guvernul nostru, numai pentru a termina despoticele sale planuri� trebuie să se încredinţeze de ajutorul � fireşte nu fără folos personal � politicei străine, trebuie să-i dea � zic � o asigurare: această asigurare este dărâmarea religiei noastre naţionale şi înlocuirea ei cu religia catolică. Nu am nevoie să arat aci legătura lăuntrică, care uneşte propaganda catolică din ţara noastră cu propaganda pe care o săvârşeşte în aceiaşi vreme clerul polon, însufleţit de aceiaşi politică în ţinuturile apusene al Imperiului (rus). Astfel a trebuit să se termine marele plan, care nu a avut alt scop afară de a ataca Imperiul rus ortodox în acelaşi timp din două parţi opuse, creându-i la Vistula şi pe Dunăre duşmani de credinţă şi de politică. Augustul Împărat, care conduce în prezent soarta Imperiului, numai să voiască, şi va stropşi cu o singură lovitură revoluţia şi erezia� Eu nu vorbesc despre marile interese politice, care trebuie sa împiedice Rusia în lupta contra distrugerii ortodoxiei la Dunăre; numele ei atunci va fi urât, influenţa ei va fi pierdută, influenţa duşmană însa va fi stăpână lângă porţile ei. Eu chem gânduri nelumeşti. Eu mă adresez ortodoxiei tuturor fraţilor noştri din Rusia� Ceea ce aţi făcut pentru ţinuturile apusene ale imperiului, unde ca şi la noi, credinţa naţională a fost o ţintă pentru fanatica propagandă a partidului polon, faceţi acelaşi lucru şi pentru noi�“ (Ştefan Berechet, Un nou document privitor la reformele bisericeşti ale lui Al. I. Cuza, în Biserica Ortodoxă Română, 1925, p.75) Avem aici toate prejudecăţile legate de Roma, după Unire 1859 şi Revoluţie 1989: (re)orientarea moldo-valahilor de la Ţarul rus şi Patriarhul grec spre Europa (UE), spre Roma e trădare; prezenţa occidentală la Dunăre (NATO), este şi din punct de religios inacceptabilă pentru ortodocşi conduşi de Moscova; prezenţa catolicilor şi uniţilor cu Roma din Ardeal în învăţământ, instituţiile de caritate este numai un cal troian al prozelitismului occidental; chiar şi cultura laică franceză, limba latina sunt oarecum subversive. Acest codex s-a propagat cu lozinca - „Nu ne vindem tara!“ La Revoluţia din 1989, Iliescu, fidel celei de a „treia Roma“ / Moscova, preia puterea după lichidarea lui Ceauşescu. Totuşi românii sunt pentru UE şi depăşirea statutului de sclavi la periferia Imperiului occidental. Aşa a reapărut dilema politico-religioasă din vremea lui Cuza: pentru integrarea româno-ortodocşilor în UE, e necesar dialogul, unirea religioasă cu Roma. In acest scop Iliescu a fost de mai multe ori la Roma, şi când Emil Constantinescu, un subaltern de-a lui pe linie de PCR, era preşedinte, papa Ioan Paul II a venit în România şi a redeschis, unicului neam ortodox de origine latina, porţile „Europei“. Au venit apoi şi conducători apuseni laici, care sprijină şi ei integrarea în 2007. In Războiul Rece ruşii au lichidat tot ce facilita românilor orientarea lor spre vest. Două mii de biserici unite cu Roma au fost trecute la ortodoxia Moscovei de Armata Roşie. Zeci de mi de preoţii şi intelectuali prooccidentali au fost exterminaţi şi exilaţi. Au fost interzise mii de publicaţii. A urmat degradarea intelectuală cu larg caracter de masa: „35. Din şcolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie să fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupare de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab... la facultăţi sa ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi sa se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar sa obţină o diploma." (KGB. Istoria secreta a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov. Londra 1990, Buc.1994, p.488) La acest nivel nu-i de mirare ca Iliescu linişteşte norodul cu duhul sobornicei şi se confrunta şi cu vrăjmaşi cunoscuţi deja sub Cuza. Ruşii, grecii, maghiarii şi sârbii nu sunt pentru emancipare şi Unirea cu Roma. După o generaţie în catacombe, Uniţii cu Roma din Transilvania n-au ajuns la cadenţa impusa de dinamismul papei Ioan Paul II. Români care mai pledează pentru obedienţa greco-slavă pe faţă sunt puţini, totuşi exista urmaşii ai boierului Raznoveanu şi ai KGB-ului, mai ales în Moldova. Ei se închină în continuare la Moscova / Constantinopol şi vad în occident vrăşmăşie şi prozelitism. In lipsa alternativei occidentale autentice, reapar paleativele secolului 1848-1948. Astfel curentul cultural francez, prooccidental, francmasonii, evreii, dinastia germană joacă din nou rolul de intermediari între ortodocşi şi apus. Sub Iliescu avem o situaţie similara cu cea sub Cuza, dar exact pe dos. Dacă profitând de Războiul Crimei, Cuza, în taină şi fără sprijinul eficient al intermediarilor cu Roma, a fost un mare deschizător de drumuri, Iliescu cu tot sprijinul generos al papei Ioan Paul II, al NATO-ului şi al UE, inclusiv dorinţa majorităţii moldo-valahe, nu a fost la înălţimea momentului istoric prilejuit de sfârşitul Războiului Rece. Azi nu mai e un secret pentru nimeni ca „toate drumurile duc la Roma“, ca Papa nu cere convertirea ortodocşilor la romano-catolicism. Nici Unirea transilvănenilor cu Roma din 1700 mai nu de actualitate, iar extinderea NATO/UE spre răsărit nu e împotriva ruşilor, care cooperează cu occidentalii pe frontul creştin antiterorist. Occidentul nu respinge valorile ortodoxe, ci prin dialog urmăreşte o îmbogăţire şi înnobilare reciprocă. Majoritatea vad că România şi Moldova merg într-o direcţie greşită. Curând va fi ales un nou Preşedinte, semnul lui Dumnezeu pe pământ pentru ortodocşi români, singura funcţie demnă de luat în seamă în cultura politică orientală, celelalte sunt derivate, delegate. V. NOUL PREŞEDINTE Pentru început să trecem în revistă directivele lui Stalin pentru statul bizantino-moscovit din România ortodoxo-comunistă şi rezultatele tranziţiei. KGB. Istoria.., Buc. 1994, p.488: „5. Unificarea tuturor partidelor într-unul singur, având grijă ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni care aparţin serviciilor noastre secrete. 6. De la conductorii de organizaţii locale de tineret în sus, în poziţiile de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale. 9. Se va urmari ca funcţionarii (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibe retribuţii mici. Aceasta se va referi îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere. 12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pământului. 13. Politica faţă de mica gospodarie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodaria particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împarţirea mijloacelor de producţie, repartizarea lor. Concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit din import. 14. Trebuie făcut totul ca hotătârile şi ordinile - fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric � să fie nepunctuale. 15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibe drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte. 24-26. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de problemele actuale legate legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlatura cauzele fenomenului în discuţie. 27. Luarile de poziţie ale conducatorilor baştinaşi pot avea coloratură naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitate naţională. 32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic. 38 �40. ... campania de acuzare a naţionalismului şi sovinismului. Trebuie ca reprezentanţi opoziţiei să fie închişi sau lichidaţi ... 44. Se va cauta ca acei care lucreaza în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbati şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregatire profesionala, necalificati.� Dacă după război aceste Directive ruso-pravoslavnice erau implementate cu forţa, după 1990 inerţia ortodoxă a trazitie are acelaşi rezultat. Să comparam ce voia Moscova cu realitatea românească, folosid punctajul KGB de mai sus: (5.-6.) La conducere sunt activişti pregătiţi de Moscova, eşalonul doi sub Ceauşescu. Fără ca ei a fi desemnaţi de ruşi, sau ca firul roşu Cotroceni-Cremlin să aibe importanţă, reactivarea a celor cu studii în URSS e evidentă. (9.) Funcţionarii de stat, din sistemul sanitar, cultură au salarii mici. Excluşi de la această practică sunt cei din Servciile speciale. (12.) Legea privatizarii a fost schimbata de zece ori. (13.) Nerentabilizarea gospodăriri ţărănesti e în curs cu metode indentice, de la distrugerea bazei materiale, la importul de produse agro-alimetare. (14.-15.) Hotărârile şi ordinele cu caracter juridic, economic sau organizatoric sunt haotice. La sistemul de impozitare a agenţilor economici au fost aduse sute de modificări. Ordonanţe de urgenţă modifică legi abia adoptate. (24.-27.) Dispariţia flotei, degradarea transporturilor, ca şi popularizarea criticilor trecutului e la ordinea zilei, dar nu se înlătură cauzele fenomenelor în discuţie. Critica corupţiei, a blocajului financiar e notorie. (32.) Extinderea birocraţiei. România este considerată, în mediile de afaceri, ca cea cu cel mai ridicat risc de instabilitate legislativă. La înregistrarea firmei sunt necesare zeci de aprobari şi şpagă. (38.) Cu “nationalism şi sovinism� e discreditat şi astăzi interesul national. (44.-45.) Învatamântul superior particular pe bani, ca şi selecţionarea şi promovarea cadrelor, generează în rândul tineretului sentimentul neputinţei şi inutilităţii. Majoritate nu-i mai interesată în nici o manifestatie politică. Două treimi din studenţi vor să fugă în vest. In “Planul de 25 de ani de dezvoltare durabilă a României�, Iliescu a făcut un bilanţ mai ales a tranziţiei: dezindustrializare şi dezurbanizare, destramarea structurilor agriculturii de tip industrial, revenirea la subzistenţa strămoşească, slăbirea solidarităţii sociale şi naţionale, degradarea sistemului de învăţământul şi de asistenţă sanitară, scaderea dramatică a puterii de cumparare, a natalităţii şi a speranţei de viaţă. Acest dezastru, din perspectiva occidentala, poate fi receptat şi ca o involuţie aparentă, ca o strategie de conservare a normelor si valorilor ortodoxe în faţa agresiunii globalizării. Totuşi asta va face ca România să ajungă la nivelul UE după anul 2050. În ciuda tuturora noul Preşedinte va avea posibilitatea sa redefinească interesul naţional după modelul lui Vladimir Putin şi înpreună cu occidentalii să realizeze atât integrarea formală, de jure în UE / Europa în anul 2007, cât şi cea autentică, de facto � unirea religioasă cu Roma. ____________________________________