Viorel ROMAN
Statul la romāni (4) 2010-12-20
inapoi
Statul la români (4)
Regii germani

După exilarea lui Cuza, romano-catolicul Karl von Hohenzollern-Sigmaringen vine cu misiunea de a realiza cooperarea cu Vestul, fără a mai pune la îndoială obedienţa duhovnicească şi sobornicească a Constantinopolului şi Moscovei. Lipsa de perspectivă reală a proiectului moldo-valah, mascat de strălucirea curentului cultural francez laic, era legitimată acum şi de o dinastie germană.

Iată ce remarca Mihai Eminescu: "Astăzi avem cele mai liberale instituţii, suveranitatea poporului, coduri de legi franţuzeşti, consilii comunale etc. Ne merge de aceea mai bine? Nu, de 10 ori mai rău, pentru că noile instituţii nu se potrivesc cu nivelul nostru cultural. Nu se potrivesc cu forţele productive de care dispunem, nu se potrivesc cu puterea noastră economică. Noi trebuie să ne ostenim acum mai mult pentru întreţinerea acestui aparat de stat, modern, scump şi inutil." Regatul nu a depăşit niciodată statutul de periferie furnizoare de grîu, petrol şi lemn spre Vest.
1918. Crearea statului român unitar a presupus alianţa cu Apusul din timpul războiului şi prăbuşirea imperiilor de la graniţe. Dar şi după Marea Unire, a învins, din nou, curentul cultural, laic, mason, mult sub aşteptările momentului istoric. Crearea unei mari Dioceze unite cu Roma, reintegrarea autentică a întregii suflări româneşti în civilizaţia occidentală au eşuat şi în România Mare. Greco-pravoslavnicii, neliniştiţi de legăturile strînse ale românilor ortodocşi cu Apusul, chiar şi în mantia laică, fără a pomeni de primejdia unei eventuale uniri cu Roma, au ridicat imediat rangul mitropolitului valah la cel de Patriarh. Spre deosebire de toţi patriarhii greco-ortodocşi, cel de la Bucureşti este îmbrăcat în alb, ca Papa. Apoi, concordatul şi unirea religioasă sînt boicotate.
Astfel a fost ab ovo pecetluită soarta ţării, care, prin Nicolae Titulescu, la Geneva, celebra tranziţia societăţii moldo-valahe spre Vest, într-o franceză fără cusur, iar la Bucureşti se perpetuau cutume greco-fanariote antioccidentale şi linia politică trasată de Byzanţ şi liberalii masoni ai lui Brătianu. "Oraşul parazitar" (cîte un milion de maghiari, germani, evrei şi români occidentalizaţi) a blocat emanciparea celor 16 milioane de români. Totuşi, copiii de ţărani s-au îndreptat spre oraşe şi şcoli, unde s-au izbit de adversitatea oraşului xenocrat, care nu-i accepta. Conflictul a generat Legiunea "Arhanghelului Mihail", cu ortodoxia ca măduva ideologică şi fascismul apusean ca model. Decalajul economic dintre Regat şi Transilvania, faţă de Occident, n-a fost depăşit, aşa că regele Carol al II-lea renunţă la faţada democratică, ţara fiind dezmembrată, şi fuge. Politica de supravieţuire a 2/3 din Stat a reuşit sub Mareşalul Ion Antonescu. Însă cînd ruşii ajung din nou în Basarabia, elita interbelică încearcă revenirea sub patronaj apusean, dar eşuează, pentru că ei au renunţat la 90% din influenţa în România în favoarea lui Stalin, care reface, de la Baltică la Adriatică, Cortina pravoslavnică, ortodoxo-comunistă, împotriva tuturor influenţelor occidentale, religioase sau culturale. Regatul regilor germani, 1878-1945, "a fost o mare ficţiune, prin care oraşul xenocrat trăia pe seama satului românesc" (Mihail Manoilescu) şi era o construcţie şubredă, pentru că în loc să continue politica de Unire cu Roma promovată de Biserica unită, de Cuza şi dorită de toţi ardelenii după primul război mondial, dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen s-a lăsat coruptă şi a urmat linia greco-fanariotă şi pe cea culturală, laică, pro-occidentală liberală, pînă la dezastru.
(va urma)
Prof. dr. Viorel Roman,
Consilier academic la Universitatea din Bremen