Viorel ROMAN
Statul la romāni (1) 2010-12-20
inapoi
Statul la români (1)

Problema este de mare interes. Primul articol (Anexa I *) a apărut în România Mare, romare.ro, în SUA în Clipa/clipa.com, în Germania în agero-stuttgart. De aceea, rememorez cîteva momente din istoria ideii şi faptului privind statul la români. Deci, în lipsa dialogului moldo-valahilor cu Roma, statul acestora s-a rebyzantinizat, colaborarea cu Vestul doar mimîndu-se.

Astăzi, 3 milioane de căpşunari şi 3 de salariaţi din economia de piaţă asigură supravieţuirea a 4 milioane de pensionari şi a 1 milion şi jumătate de bugetari. După mărirea pensiilor, salariilor, numărului funcţionarilor pe datorie şi curba de sacrificii (25% reduceri de salarii) Washingtonul/FMI asigură "că nu vor mai fi alte tăieri salariale". Statul e falimentar şi depinde de Occident.

Anexa I *: Iată cum vede evoluţia statului la români poetul George Astaloş: "Românul este un maratonist/ care a luat-o la fugă/ acum două mii de ani,/ a greşit traseul/ şi continuă să alerge/ pentru că nu găseşte sosirea." Realitatea se pare că-l confirmă, pentru că statele românilor - Transilvania, Moldova şi Ţara Românească - s-au adaptat, de-a lungul timpului, intereselor imperiale, greco-musulmane, ruso-pravoslavnice şi occidentale. Care-i situaţia, începînd cu perioada interbelică? Statul din România interbelică a fost o ficţiune, prin care "oraşul parazitar" (cîte 1 milion de autohtoni occidentalizaţi de evrei, de germani şi de maghiari) trăia pe seama a 16 milioane de ţărani. Mihail Manoilescu a propus o strategie de înlăturare a "creolilor" prin concentrarea deciziilor şi resurselor în mîinile unui stat naţional puternic. Românii urmau să înlocuiască, să înlăture 4 milioane de "creoli" parazitari şi să demareze modernizarea socio-economică prin ei înşişi. Comuniştii au aplicat acest program ca dictatură de dezvoltare. Legăturile de subordonare faţă de metropolele apusene au fost reduse. Din "oraşul parazitar" au rămas doar sechele, raportul dintre sat şi oraş, ţăran şi orăşean schimbîndu-se fundamental. Această politică de emancipare socială, de mare succes, a fost întreruptă în 1989 prin lichidarea lui Nicolae Ceauşescu de către "creoli". După Revoluţie, primul preşedinte, Ion Iliescu, pregătit la Moscova, şi prim-ministrul Petre Roman, nepotul rabinului de la Oradea, au început demontarea statului: "şi-au luat mîna de pe economie", au degradat aparatul productiv, importat din Apus, calificîndu-l "un morman de fiare vechi" şi "au făcut un pariu cu agricultura" catastrofal. Astfel, lichidarea libertăţii economice a românilor a fost pecetluită. Pentru că statul era singurul instrument care permitea menţinerea unui echilibru între interesele celor 10 milioane de salariaţi români veniţi de la ţară şi cele ale economiei mondiale. Între economia de piaţă, democraţie, integrarea în structurile euro-atlantice şi bunăstarea materială a fost pus un stupid şi iresponsabil semn de egalitate, cei care îndrăzneau să atragă atenţia asupra degradării statului şi a consecinţelor dezastruoase asupra românilor fiind imediat stigmatizaţi şi marginalizaţi ca neo, criptocomunişti, xenofobi, antisemiţi, nostalgici, securişti, extremişti ş.a.m.d. Prăbuşirea economiei şi transformarea majorităţii salariaţilor în "inutilizabili" nu au diminuat nici entuziasmul preşedinţilor Emil Constantinescu şi Traian Băsescu, nici pe cel al noii "clase politice", care a preluat din mers mesajul corupţiei, clientielismului, nepotismului "oraşului parazitar" interbelic şi nici elanul procapitalist al electoratului. Un mare succes propagandistic!
Rezultatul politicii de tranziţie spre o societate subdezvoltată, la periferia Europei, este degradarea statului în numele unor iluzii. Privatizarea mizeriei şi siguranţei materiale fiind înfăptuite, funcţiile statului în derivă sînt preluate de o economie subterană de peste 50%. Cetăţeanul, lăsat în voia sorţii, este nevoit să emigreze sau să activeze pe piaţa neagră, paralelă, informală ş.a., să practice, activ sau pasiv, corupţia, care a devenit singura formă de protest social. Fără un stat puternic, eficient, cu o politică economică coerentă, tranziţia, reforma, privatizarea, economia de piaţă, democraţia, fără a mai pomeni de bunăstare, sînt imposibil de realizat. Cînd şi cum îşi vor reface românii statul? Este întrebarea pe care şi-o pun, din nou, şi occidentalii, dezamăgiţi de degradarea Statului Român, de către o "clasă politică" coruptă, parazitară pentru ţară şi pentru Occident.
(va urma)
Prof. dr. Viorel Roman,
Consilier academic la Universitatea din Bremen