Viorel ROMAN
Dimitrie Grama 2010 2010-03-18
inapoi
Draga Viorel,

Inca o serie de articole lucide care inca odata incearca sa demonstreze dilema Europei Comune intr-un context universal.
Cunosti bine de acum pozitia mea cu privire la "evolutia societatii umane" sub influenta unor dogme stravechi, care, din pacate in loc sa catalizeze stradania omenirii inspre intelegere si convietuire armonica, catalizeaza diferentele si discordia.

Din pacate trebuie sa constat ca religiile, cu tot "simbolismul" lor, cu toate "traditiile" care sunt vandute ca si cand ar reprezenta niste legi morale, stau la baza celor mai puternice pericole actuale de confrontare
razboinica ale omenirii.

Vezi si comentariul de mai sus, de unde reiese clar ca oamenii de o anumita religie, cu toate ca "inteleg" ce se petrece in relatiile intrastatale, nu sunt dispusi sa faca compromisuri religioase argumentand: "eu sunt ortodos
si Isus a fost ortodox is biserica noastra si traditiile noastre si si si...." Bine-nteles ca la fel simte musulmanul si catolicul, evreul si hindusul.

De obicei un dialog de conceptie filozofica universala nu este posibil intre oamenii "religiosi", pentru ca ei apara un sistem de gandire convenabil unei anumite structuri umnane si nu credinta in sine. Ei apara o apartenenta la "un partid religios" si nu apartenenta la o adevarata credinta!

Religiile actuale nu mai au nici un gram de responsabilitate, intretinand cu buna-vointa un conflict religios, care in timp va duce la un razboi religios. Marii prelati, in loc sa se straduiasca sa inlature orisice risc al unui conflict religios atat de periculos, se complac sa-si stimuleze
adeptii spre fundamentalism.

Se pare ca marea majoritate a fiintelor umane se complac in acest diabolic scenariu, bazat pe o filozofie depasita de mult timp. Rand de rand, istoria ne pune in evidenta coruptia si imoralitatea institutiilor religioase de pretutindeni, dar fiintele umane, transformate in adevarati "zoombies", nu
reactioneaza, decat cu acceptanta mizeriei aduse de conflictele religioase.

Nu mai vorbesc de acceptanta Imoralitatii, Inchizitiei, Tinerea in intuneric a umanitatii in numele lui Dumnezeu!
Credinta este un act de vointa personala si trebuie acceptata in forma ei privata, dar atunci cand credinta impune doar o anumita conduita, doar o anumita ideie universala, atunci credinta trebuie revizuita ca si forma general acceptata de guvernare a spiritului uman.

Omul este pe cale sa cucereasca cosmosul pentru a crea conditiile necesare de supravietuire a materialului biologic in timp, dar totodata acelasi om incearca cu disperare sa distruga tot ceeace a reusit sa creeze pana acum.

Condamn toate religiile actuale pentru fraptul ca contribuie constient la distugerea ordinii naturale, rezolvandu-si problemele de incopetenta filozofica prin razboaie de distrugere si cucerire.

Adevarata credinta trebuie sa fie ceva cu totul diferit de asta si nu are importanta daca se vorbeste de Europa, Balcani, Rusia, America sau Asia.

Lumea duce mare lipsa de adevarati dascali spirituali, care ar putea sa readuca omul in timpul actual din intunericul evului mediu si mai ales sa educa omenirea inspre o "emancipare morala".

Dimitrie Grama