Viorel ROMAN
Ortodoxie &Occident / 3 2010-03-17
inapoi
Petru Clej, revista ACUM, Bucuresti: Nu stiu daca am vreo obiectie la publicarea articolului dv Frica de libertate, 1989-2009, dar am o uriasa obiectie la aparitia semnaturii dv. Nu numai datorita ambiguitatii pozitiilor fata de curente ca antisemitismul sau rasismul si in general contestarea democratiei de tip occidental, care pot fi discutate, dar mai mult in raport cu trecutele dv colaborari de presa si angajamente politice.

Viorel Roman, Universitatea din Bremen: Intamplarea a facut ca pe 16 dec.1989 sa aterizez la Timisoara si sa stau doua saptamani. M-am reintors in Germania cu trenul de la Bucuresti. Apoi articolele mele despre Revolutie au aparut din America pana in China. De atunci pun la dispozitie gratuit celor interesati contributiile mele. Asa se face ca 800 de articole au aparut in cele mai diverse publicatii, in unele de care nici nu auzisem. Majoritatea apar de trei pana la de zece ori. Ambiguitate? Nu a ideilor. Despre antisemitism, rolului evreiilor in relatiile ortodocsilor cu occidentul am scris si o carte „Imperiul, evreii si romanii”. Teza principala e legata de incapacitatea sau lipsa de interes a ortodocsilor de a dialoga cu occidentul si rolul de intermediari al evreiilor, mereu tapii ispasitori. Nu ei sunt vinovati de izolarea, mizeria materiala ortodoxa. Opinia ca un neevreu care vorbeste de evreii este automat antisemit e discutabila. Tot asa e si cu rasismul, cand e vorba de tiganii. Vezi „Tiganizarea Romaniei”. Succesul meu publicistic, de la Revolutie in fiecare saptamana apare un articol undeva, se datoreaza libertatii de expresia a tuturor romanilor si nu in ultimul rand, independentei mele materiale. Continutul e important, nu unde apare.

P.C.: Nu pot uita, d-le Viorel Roman, ca atunci cand colegul meu Stefan Maier si cu mine scriam la Romania Libera, in perioada 1990-1991, dv colaborati la infamul ziar AZI, cainele de atac al FSN si Ion Iliescu. Mai tarziu v-ati mutat la Romania Mare, ba char ati sustinut canditatura la presedentie a lui Vadim Tudor in anul 2000.

V.R.: Ii cunosc personal pe d-ul Ion Iliescu de la Timisoara si pe d-ul Corneliu Vadim Tudor inainte de infiitarea PRM-ului. M-am bucurat fireste cand primul il cultiva, vizita mereu pe papa Ioan Paul II si promitea implicit o deschidere spre vest, un dialog al ortodoxiei cu Roma. Angajamentul sau fata de Moscova e insa dominant si a esuat. Vadim a introdus in programul PRM-ului dialogul cu Roma. In ce masura ar fi fost el omul providential, care sa inceapa acest dialog si sa-i scoata pe moldo-valahi din groapa milenara greco-pravoslavnica, Dumnezeu stie. Eu regret sincer esecul lor.

P.C.: Din punctul meu de vedere, nu exista decat doua variante, ca explictii ale acestor colaborari: prostie sau rea vointa. Daca exista si o a treia varianta in conditiile in care NIMENI nu v-a obligat la aceste colaborari, as fi interesat sa o aflu.

V.R.: D-nii Iliescu si Vadim joaca un rol important in „Frica de libertate, 1989-2009” a moldo-valahilor. Ambii sunt constienti de fundamentului religios in deciziile politice, de reorientarea spre Roma in integrarea autentica, nu numai cea mimata, in lumea occidentala. Acum romanii sunt in Europa, dar se pare ca d-ul Traian Basescu nici nu se mai intreaba: Cum, cat timp va rezista o tara ortodoxa, care refuza dialogul, unirea cu Roma, in structurile euro-atlantice? Cata incredere mai poate avea occidentalii in duplicitatea moldo-valaha? Mihai Viteazul face Unirea, apoi uita de Liga Crestina. Dupa primul razboi mondial, Romania Mare uita aportul occidentalilor. Ceausescu la fel, promite marea si sare la Roma si la adica refuza deschiderea spre vest. Vezi „Unirea cu Roma de la Cuza la Băsescu”. Sunt eu naiv sau cum se mai zice, prost de bun, pentru ca de rea credinta nu cred poate fi vorba, cand pun la dispozitie tuturora, articolel? Publicarea lor in ziare cu orientari contrare a daunat autorului? Nu vad cu ce, iar faptul ca firul rosu conducator al mesajului meu - dialogul si unirea cu Roma - nu se bucura inca de sustinere in randul ortodocsilor moldo-valahi e regretabil, dar de inteles, ca si nivelele diferite de perceptie a unui astfel de discurs, strict interzis o jumatate de secol in Lagarul terorii ortodoxo-comuniste, protejat de o Cortina de Fier.

P.C.: Pe mine nu ma conving nici argumentele dv in legatura cu antisemitismul, rasismul si nici cele referitoare la necesitatea dialogul, unirii cu Roma.

V.R.: Lupta dintre ortodoxie si occident in Romania preocupa generatii de a randul, de la pasoptistii francmasoni. Un secol si jumatate de incercari, succese si esecuri, eroi si victime. Optiunea e simpla: Moscova sau Roma? Sunt convins insa ca trebuie sa ne implicam si de aceea va sunt recunoscator pentru interes si mai ales pentru sinceritate. Contrarul discutiei ar fi ca numai unul din noi sa aibe dreptatea si pe deasupra un aparat coercitiv – KGB, Securitate - care sa-l interogeze, disciplineze exemplar pe celalalt. Cunoastem scenariul adevarului absolut practicat de statul totalitar si suntem cred impreuna impotriva lui. Ceva cunoastem si combatem: lipsa de libertate si minciuna marxista. Nu-i putin lucru, mai ales ca fantoma comunismului mai bantuie, n-a murit. Sa fim optimisti si sa ne facem datoria, asa cum putem in cadrul democratiei de tip occidental, nu-i prfecta dar alta nu avem la dispozitie.