Viorel ROMAN
Evreii conduc lumea? (2) 2010-03-08
inapoi
ROMÂNII INPOTRIVA HOLOCAUSTULUI

Ion Antonescu şi evreii ardeleni n-au aceptat Diktatul de la Viena (1940-1944). Antonescu l-a instiintat personal pe Adolf Hitler de refuz, iar evreii ajunsi de facto sub maghiari se considerau de iure cetateni al statului român. Pe aceasta baza s-a creat o alianta, care a dus la salvarea a zeci de mii de evreii, dar n-a ramas secreta intr-o Europa sub control german.

Iata ce transmitea în acest sens de la Budapesta la Berlin ambasadorul dr. Edmund Veesenmayer la 11 iulie 1944: “Adjunctul ministrului de externe mi-a expus dificultatea guvernului maghiar legata de abordarea diferita de catre noi a chestiunii evreesti în Ungaria, România şi Slovacia. în timp ce aici ce-rem o mîna forte impotriva evreilor, le permitem românilor şi slovacilor sa-i trateze pe evei cu clementa. Din România transporturile cu evrei spre Pale-stina au devenit deja rutina. Ambasadele maghiare din Bucuresti şi Bratislava comunica trecerea ilegala a granitei a unui numar consideral de evrei spre România şi Slavacia, und ei sunt mai mult sau mai putin tolerati de autoritatii. La românii se merge atit de departe, încît în transporturile cu evrei spre Pale-stina, mai nou se afla 20% evreii maghiari. Evident ca ei asta fac pentru a genera o imagine favorabila la dusmani nostrii. Astfel se creaza în afara im-presia ca românii şi slovacii au în chestiunea evreiasca un cu totul al punct de vedere decit maghiarii, inpotriva carora se canalizeaza astfel toata ura statelor inamice şi neutre. Pozitia statului maghiar este astfel subminata.” (Anexa)

Si aceasta depesa este un indiciu al miracolului: în România din 1944, fara teritoriile ocupate de maghiari, rusi şi bulgari, evreii erau mai numarosi decit în anul 1940. Asta în afara de evreii ardeleni, unguri, care fara protectia lui Ion Antonescu nu ar fi putut de fel “tranzita iliegal” spre Palestina. Cât le-a fost cu putinta sub Hitler, românii i-au sprijinit pe evrei, pentru ca aveau un interes comun în Transilvania ajunsa sub unguri, pentru a capta bunavointa Natiunilor Unite şi desigur, dintr-un umanism crestin traditional.

Daca în razboiul mondial românii şi evreii subminau în comun politica lui Hitler, azi, cu toate ca Germania a preluat în intregime reponsabilitate morala şi materiala a holocaustului, pozitiile lor difera. Româna se considera victima Diktatului, Pactului Stalin-Hitler, în vigoare în Basarabia, regimului de teroare marxist-leninista şi a statutului de cea mai saraca tara din Europa dupa 1989. Pe de alta parte evreii si-au sacralizat holocaustul şi îi obliga de pe poziti de forta sa faca la fel şi pe românii, în ciuda tuturor evidentelor.

Românii s-au modernizat în sec. XIX şi XX mai cu seama cu sprijinul capitali-stilor şi comunistilor evreii, pentru ca greco-catolicii românii din Trasilvania au fost boicotati de austo-ungari, dupa unire n-au trecut Carpatii şi în final au fost complet interzisi de Stalin, iar pentru moldo-valahi, supusi de un mileniu greco-pravoslavnicilor, lumea activa şi rationala apuseana, este straina şi azi.

Revolutia din ´89 nu a schimbat decit aparent orientarea tarii. Partidul orto-docsilor moldo-valahi – PMR, PCR, FSN, PDSR, PSD – e în fod acelasi, anti-occidental şi dependent de intermediarii, de un cap de pod evreiesc în vest. Asta-i valabil pentru apartenenta la Internationala Socialista, NATO, lumea financiara apuseana etc. Chiar şi fara ponderea evreiasca din miscarea so-cialista internationala, a grupul de presiune din jurul ideologul Pentagonului, Wolfowitz etc., moldo-valahii se asigura reciproc ca evreii conduc lumea şi ca nu exista o alternativa la Israel, und evreii români sunt desigur numerosi.

Aceasta idee absurda, teorie a conspiratiei rezolva totusi o seama de probleme importante la Bucuresti: elimina din start reorientarea autentic româneas-ca spre occident prin intermediul greco-catolicilor din Transilvania, a unitilor cu Roma; exclude orice diferente cu greco-pravoslavnicii, cu Moscova şi Constantinopolul; iar pentru esecul proiectelor moderizatoare atit cele capita-liste, din Vechiului Regat şi România Mare, cit şi a dictaturii de dezvoltare din R.P.R. şi R.S.R., desigur numai evreii pot fi de vina. în acest context e de inteles apelul rabinului de Cluj, Moshe Carmilly-Weinberger: “De ce s-a scris şi se vorbeste atât de putin despre actiunea româneasca de intrajutorare a evreilor? De ce istoria n-a fost scrisa, înca, asa cum arata ea?”

SACRALIZAREA HOLOCAUSTULUI în ROMÂNIA

Holocaustul Auschwitzul, Yad Vashemul, Muzeele Holocaustului au devenit locuri sacre unde se comemoreaza uciderea evreilor de catre germani. Acesta religie nu cunoaste mîntuirea crestina şi are un canon de sorgine judoico-protestanta, neindurator. în acest cadru nu exista scapare nici pentru victime, nici pentru faptasi, iar pentru acestia din urma şi pentru urmasi lor nu va exista iertare. Pentru a intelege acest fenomen sunt necesare studiile lui Mircea Eliade şi Claude Lévi-Stauss privind regulile dupa care se construieste religia şi autonomia ei în raport cu societatea. Holocaustul, ca toate cultele, lupta pentru a cistiga aderenti, nu tolereaza eretici, inovatii, critici şi lumea interioara, sensibilitatea fidelilor nu poate fi inteleasa în mod autentic decit de cei uniti în Holocaust pe veci, evreii, germanii şi azi românii.

1940-1945 România sub Ion Antonescu a fost singura tara, care redusa ca suprafata şi populatie, şi la statutul de satelit al Axei, nu numai ca nu a participat la exterminarea evreiilor (holocaust), ci le-a oferit celor fugiti din Ungaria azil şi sansa de a ajunge prin portul Constanta în Palestina. Singurii evreii românii exterminatii a fost cei ajunsi sub ocupatie maghiara, în nordvestul Transilvaniei şi cei sub administratie militara germana din Bucovina şi Basarabia. Miscarea antisemita Arhangelul Mihail a incercat sa ia puterea dar a fost oprimata de Antonescu şi legionarii au fugit în Germania lui Hitler.

1945-1989 Dupa razboi Armata Rosie a lichidat în România crestinismul orientat spre Roma (greco-catolic), l-a marginalizat pe cel obedient Moscovei (ortodox) şi a introdus cultul marxist, pagîn al proletariatului. La instaurarea dictaturii şi la izolarea în Lagarul stalinist un rol important l-au jucat evreii Ana Pauker, Josif Chisinevschi, Leonte Rautu, Valter Roman, Silviu Brucan etc. Pregatiti în acest scop la Moscova actiunea lor era facilitata de existenta în România a sute de mii de everii, care au supravietuit gratie lui Antonescu. Invinsi în razboi, românii care nu aderau la religia marxista erau condamnati la un regim de reeducare în puscarii sau la exterminare la Canal, în delta etc.

1989-2002 Revolutia, care a inlaturat dictatura comunista, a avut loc dupa ce Rusia s-a inteles cu USA în demontarea Cortinei de Fier, desfiintarea Lagarului. Asa ca şi România a înlaturat marxismul, interdictia crestinilor uniti cu Roma, totusi evreii Silviu Brucan şi Petre Roman revin în fruntea statului. Roman (fiul lui Valter) este botezat dar n-a rezistat şi pentru ca evreii au emigrat în masa. Totusi 2002 Bucurestiul i-a decizia de a-i condamna la puscarie pe cei care nu cred în holocaustul lui Antonescu. Adevarul istoric nu are desigur nici o relevanta la sacralizarea cultului holocaustului. Cine nu-i botezat şi nu crede în Isus Cristos nu e inculpat, asa ca dupa dogma neopagîna marxist-leninista, holocaustul a devenit religiea de stat a României. Dictatura comunista au implematat-o rusii şi evreii români. Sacralizarea holocaustului o fac românii la presiunea evreilor din USA. România a fost invinsa în 1945 şi în 1989, apoi conducatorii statului Ion Antonescu şi Nicolae şi Elena Ceausescu au fost prinsi şi inpuscati. Cu învinsii se poate face apoi orice – Vae victis!

Evreii din România Dupa inlaturarea fanariotilor, evreii au reorientat economia moldo-valahia spre vest. La Congresul de la Berlin chestiunea evreeasca a devenit piatra de incercare la obtinerea independetei. în perioada interbelica un milion de evreii si-au continuat opera de modernizare şi orientare a tarii spre vest. în al doilea razboi mondial desfiintarea statului ca şi lichidarea evreimii din România au atirnat de acelasi fir de par german. 1945 evreii din România (fara Transilvania de Nord, Bucovina şi Basarabia sub administratie ungara şi germana) au fost mai numerosi decit în 1940.

Dupa Revolutia din ´89, incearcarea rabinul Moses Rosen de a acredita holocaustul la Bucuresti a esuat. Era greu sa-i convinga pe români ca ei au avut suvernatitatea, mentalitatea şi energia criminala de a extermina evrei, cind ei insisi au fost victimele razboiului pe ambele fronturi, din care au iesit cu granitele ciuntite şi apoi robi la rusi. Românii stiu ca Antonescu i-a protejat pe evrei, cred în mintuirea crestina şi se mindresc cu Nicolae Steinhard, evreu decedat ca monah româno-ortodox . Este necesar practicarea acestui cult în relatiile româno-occidentale? Cultul Holocaustului ii va apropia pe evrei de ortodocsi şi catolicii, România de Roma, sau va duce mai degraba la vrajba, la refacerea dominatii ortodoxo-protestante sub patronajul Moscovei? Se va reveni la despotia bizantina cu intermediari evreii? Este posibila integrarea în UE / NATO numai prin sacralizarea holocaustului? în fata atitor intrebari nu-i surprinzator ca multi româno-ortodocsi cred ca evreii conduc lumea.

Evreii şi crestinii Deosebirile dintre catolicism şi protestantism sunt greu de perceput în UE, mai ales ca ea se bazeaza pe achizitiile comunitare (80.000 p.) garantate de Papa. Este o chestiune de timp pina cind Luther şi holocaustul vor devenii istorie. O problema pentru evreii. Este holocaustul o piatra de incercare pe drumul care-i va readuce pe evreii şi pe crestinii la Roma? Comunismul şi holocaustul sunt încercari pe acest drum? Vor venii şi evreii?

Miscarea Evreii pentru Isus pledeza pentru recunoasterea Mîntuitorului Isus şi de catre izraeliti, realizarii unitatii dintre vechiul şi noul Testament şi în cultul mozaic sub patronajul Romei. Pe de alta parte organizatiile evreesti traditionale simt ca ritualizarea holocaustul are tendinta de a fi integrat în constiinta europeana, ca monumentele lor sacre vor devenii numai o atractie turistica. Va avea cistig de cauza miscarea iudaica Evreii pentru Isus?

Perspective Germania reancorata în structurile crestine decise la Roma în 1956 priveste holocaustul cu detasare. DM a diparut ca şi granitele, în UE. Erezia pagîna national-socialista şi comunista i-a ajutat pe germani sa inteleaga ca acestea au fost cai necrestine, ca nu exista alt drum decit integrarea lor în UE, Sfîntul Imperiu Roman de azi. Asa ca ei comemoreaza nazismul, comunismul şi holocaustul ca parte a trecutului. La românii comunismul a fost impus dictatorial şi ei si-au protejat evreii, cit au putut, în perioda hitlerista. De aceea românii nu cred în holocaust, dar spera ca sacralizarea lui îi va ajuta în eludarea dreptul roman, a celui canonic romano-catolic actualizat în achizitiile comunitare UE. Germanii si-au regasit locul în lume. La români nu sacralizarea holocaustului va decide iesirea din mizeria şi izolarea stramoseasca şi apartenenta lor la civilizatia occidentala, la UE şi NATO ci unirea tuturor românilor cu Roma. Pe cind o miscare dupa modelul evreesc – Români pentru Roma?

ROMANII, OCCIDENTALII, ANTISEMITISMUL: MODELUL EVREESC 1996

La Revolutia din 1989 se pune problema „cine este în masura sa refaca legatura romanilor cu Occidentul?“, pentru ca prabusirea dictaturii de dezvoltare ortodoxo-comunista s-a datorat faptului ca era indreptata impotriva capitalistilor, a culturii creştinilor occidentali. Conflict religios mascat de incompabilitate ideologica est-vest.

In 1989 raspunsul nu-l puteau da ortodocsii (prim ministrii Dascalescu sau Verdet, generalii Vlad sau Gusa etc.), asa ca s-au impus profesori evreii Silviu Brucan, Petre Roman. Imediat noul guvern si-a „luat mina de pe economie“, a declarat industria romaneasca „un morman de fiare vechi“, a inceput spirala datoriilor externe etc., nu inainte de a reface vechiile structuri orientale din agricultura: „omul şi pogonul“.

Pe scurt, deschiderea spre Occident dupa „modelul evreesc“, ocolind Roma, a fost cel al subdezvoltarii. Un fiasco, care a facut ca minierii sa inlature guvernul Roman-Severin în 1991, fara a oferi fireste o alta platforma politica. Urmatorii prim ministrii Stolojan şi Vacaroiu continua asadar „model evreesc“, cu o corectie national-ortodoxa, de supravituire în izolare şi mizerie.

Chestiunea fundamentala a romanilor, a dialogul deschis, constructiv, de fapt singurul autentic şi eliberator intre ortodocsi şi Roma este ocolit în continuare cu mare grija, din nestiinta sau pentru a nu deranja suspiciunile greco-slavone (Moscova şi Constantinopol), care-i indruma pe romanii sa intre în legatura cu apusenii, cu Roma, numai pe o filiera neutra, evreeasca, masonica, liber cugetatoare etc.

Esecul acestei politici este usor previzibil: vinovatii fiind, din nou… evreii. Aceasta duplicitate ortodoxa duce în mod necesar la antisemitism. Opinii legate de „stapinirea lumii de finanta, oculta evreeasca sau/si masonica“ sunt la ordinea zilei.

Antisemitismul romanesc, nu se deosebeste de cel ortodox pe pretutindeni. Evreii sunt „vinovati“ ca fac casa buna cu occidentalii şi ca sunt cu arme şi bagaje în slujba lor. şi pentru ca la Bucuresti, Moscova, Belgrad nu ii da nimanui astazi mana sa mai fie antioccidental, cum era inca uzul pe vremea blocurilor ideologice, toata agresivitatea mascata antioccidentala se indreapta inpotriva… evreilor. „Ei conduc lumea, ei sunt vinovati!“

Probabil ca izolarea intelectuala şi mizeria cronica din spatiul ortodox ii impiedica pe oamenii sa vada realitatiile la dimensiuni universale în care evreeii sunt în slujba Occidentului, care intr-adevar hotareste destinele lumii, şi nici intr-un caz, invers.

Dar sa urmarim evolutia relatiilor romanilor cu Roma, cu Occidentul. Perioada romana pe teritoriul de astazi al României a fost scurta, totusi a imprimat acestor locuri sigiliul Romei. A urmat rebarbarizarea locuitorilor, care au supravietuit invaziilor printr-un creştinism primitiv, fara ierarhie legata de Roma, iar invazia slavilor era cit pe aici sa inabuse spiritul latin, daca nu veneau magharii în misiune apostolica romano-catolica.

Nelichidarea romanilor de catre maghiari s-a datorat invaziei mongole, care a influentat pozitiv conlucrarea romano-maghiara şi fondarea Tarii Romanesti şi a Moldovei sub ascultarea Constantinopolului, dusman al Romei.

In secolul XIX institutiile orientale sunt inlocuite cu cele apusene şi apare din nou dilema: „cine sa faca legatura intre romani şi Roma, Occident?“ Ortodocsii moldo-valahi nu erau nici pregatiti şi nici lasati, asa ca evreii preiau misiunea.

Actiunile romanilor de a se ridica din groapa izolarii şi mizeriei milenare erau mereu inabusite. Tudor Vladimirescu este ucis de greci, Nicolae Balcescu şi Alexandru Ioan Cuza mor în exil. Dinastia germana de Hohenzollern venita la Bucuresti în misiune de occidentalizare se foloseste intens în legaturile economice cu occidentalii de serviciile evreilor.

Monstruoasa coalitie dintre greco-ortodocsi, monarhia germana şi „modelul evreesc“, a blocat dialogul cu Roma, a cimentat subdezvoltarea, ducind astfel tara direct spre catastrofa. în anul 1938, 16 milioane de tarani romani, 80% din populatia tarii munceau ca semianalfabeti cu o durata medie de viata putin peste 40 de ani etc. pe o „plantatie“ pentru „orasul parazitar“ (4 milioane, cite unul de romani occidentalizati, maghiari, germani şi evrei) în slujba Occidentului.

A urmat dictatura de dezvoltare (1938-1989), care a sfarimat brutal, intr-n timp record, structurile subdezvoltarii. Astazi traiesc 50% din romani la orase spre disperarea mai ales a maghiarilor, care cer „autonomie locala“, evreii şi germanii emigrind în masa în perioada dictaturii de dezvoltare, ingroziti de avalansa mizeriei ortodoxe asunsa la oras.

Succesele lui Ceausescu s-au datorat cooperari cu apusenii în anii 70, tot asa cum dezastrul din anii 80 s-a datorat ruperii dialogului. Din aceasta scurta trecere în revista reiese ca relatiile romano-occidentale au fost mai tot timpul incredintate volens, nolens unor mandatari: în Ardeal maghiarii, germanii şi evreii, iar la Bucuresti grecii şi evreii.

Incercari de refacere a legaturii spirituale a romanilor cu Roma au initiat mari conducatori nationali ca Ionita Asan, Stefan cel Mare, Cuza etc. iar în Ardeal corifeii Scolii promovate de greco-catolici, de ortodocsii romanii uniti cu Roma, dar au esuat, nu fara a lasa urme pe care se va pasi mai departe.

Si presedintii Romaniei urmaresc în cea mai buna traditie nationala, aceasta constanta. Dar dupa toate aparentele, nici în aceasta epoca integrarea economica în Uniunea Europeana şi cea militara în NATO prin eludarea orientarii spirituale şi a concordiei cu Roma este sortita esecului.

Acest defect de constructie fundamental al politicii actuale de apropiere şi cooperare cu apusenii este inca salvat de ochii lumii din nou de vechiul şi singularul „model evreesc“.
Rezultatul acestor relatii romano-ocidentale duplicitare, în haine de imprumut, il cunoastem deja. Este cit se poate de evident ca nici astazi evreii din România nu pot realiza – nici prin numar (citeva zeci de mi) şi nici prin asa presupusa influenta în soarta lumi – ceea ce romanii ortodocsi nu vad, nu vor, sau nu li se permite inca sa aspire, o legatura directa cu Roma, cu Occidentul.

Asa ca esecul „modelului evreesc“ tehnocrat, chiar şi cu micile corectii de supravietuire ortodoxa în mizeria şi izolarea traditionala contemplativa este la fel de previzibil ca şi cel din anul 1938 sau 1991 şi ca si, de altfel, renasterea antisemitismului.

HITLER

Dacă google e barometrul interesului pe Internet, atunci Adolf Hitler (1889-1945) are o cotă de 40 de milioane. Care ar fi fost soarta Germaniei, dacă ar fi murit în 1939? Pentru că ce a realizat el după 1933 a depăşit cu mult ceea ce a obţinut pe plan extern Bismarck.

Pe plan intern, el lichidează şomajul şi face ziua de 1 mai sărbătoare. Economia, cultura, ştiinţa şi tehnica se înviorează după ce el reface demnitatea naţională călcată în picioare la Pacea de la Versailles 1919.

Austriac, de origine modestă, tatăl vameş, Hitler cade la examenul de admitere la Arte Plastice. Dar la Viena îşi formează, marginalizat fiind, un program revoluţionar contra marxiştilor, evreilor şi burgheziei. Pleacă la München, este voluntar în armata germană, victimă a gazelor de luptă, obţine Crucea de Fier II.

După război transformă Partidul Muncitoresc German într-o „Mişcare” naţional-socialistă a muncitorilor germani. Combate democraţia. Puciul său eşuiază şi ajunge în puşcărie unde dictează Mein Kampf, o ofertă politică de o surprinzătoare sinceritate.

Eliberat înainte de termen ajunge la putere totuşi pe cale democratică cu ajutorul burgheziei, care-l folosea împotriva comuniştilor. Consecvent, cei de stânga, marxiştii, evreii sunt persecutaţi şi internaţi în lagăre.

Burghezia, nobilimea devine naţional-socialistă, asfel că Hitler era ori slab, ori corupt de cei de dreapta. Exterminarea „paraziţilor” îi privea numai pe handicapaţii „arieni”.
1/3 din evreii emigrează. Holocaustul nu poartă direct semnătura lui Hitler. Elita naţional-socialistă era antisemită, nu mai avea nevoie de aşa ceva. Oricum Lagăre de exterminare n-au existat în Germania, ci numai în est.

În războiul cu „iudeo-bolşevicii” ruşi poziţia anglo-saxonilor era hotărâtoare. Premiza că „verişorii” anglo-saxoni vor fi de partea „arienilor” germani şi nu de partea slavilor „inferiori” a fost falsă. Stalin se aliază şi „cu rasa superioară” şi cu anglo-americanii anti-comunişti şi ocupă astfel jumătate din Europa.

În Berlinul înconjurat de Armata Roşie, Hitler face un bilanţ în faţa fruntaşilor Mişcării sale. Pe cei de stânga, marxişti, evreii i-a lichidat, dar pe burghezi, pe nobili i-a uitat, un păcat de neiertat: cei de dreapta, erau oameni de ieri, fără elan revoluţionar sau chiar trădători. Stalin nu s-a lăsat orbit de aparenţe şi a învins.

La sfârşitul vieţii Hitler îşi exprimă regretul că în România s-a bazat pe regele depăşit de vreme, pe anturajul sau corupt şi reacţionar, care l-au arestat pe conducătorul armatei şi predat la comunişti (!), în loc să promoveze forţele revoluţionare tinere.

E o ironie a istoriei că în România, reacţionarii şi corupţii, cei de dreapta, liberalii, conservatorii, ex-regele, trădătorii de ieri, sunt şi astăzi la putere sau reîmproprietăriţi, în timp ce 90% din tineret vor să părăsească ţara.

Succesele lui Hitler s-au pulverizat în război: 50 de milioane de morţi; germanii la pământ. La întrebarea ce-ar fi fost dacă Hitler murea în 1939, nu există un răspuns.
În ceea ce priveşte România, după 1989, s-a revenit la cutumele balcanice, care l-au corupt şi pe Hitler.

MONUMENTUL HOLOCAUSTULUI

Cladirea paralamentului francez este o imitatie a unui templu pagân, a celui englez a unei catedrale medievale, mausoleul lui Lenin şi Stalin a unei piramide etc. în aceata traditie monumentul holocaustului din Berlin are elemente religioase judaico-crestine.

Sub padurea de lespezi a arhictectului Eisenman se construieste la Berlin şi un Centru de informare în care nu va patrunde lumina zilei.
In prima incapere numita a “tacerii”, vizitatoriii vor afla “putin aplecati”, urmare a constructiei tavanului şi prezentarii, informatii despre exterminarea evreiimi europene în timpul celui de al doilea razboi mondial.

In cea de a doua, în incaperea “destinelor” din tavan atirna un fel de stalacnide, prelungire a lespezilor de la suprafata, printre care se vor strecura vizitatorii, unul cite unul, şi vor avea ocazia sa vada fotografii şi texte despre familii evreesti.

Dupa experienta tacerii şi a ingustimii, în “sala numelor” vor avea loc conferinte şi vor fi pronuntate numele celor disparuti în toate tarile europene. Se preconizeaza şi instalarea unor computere la care cei interesati pot afla detalii despre cei disparuti.

A patra incapere, a “localitatiilor” este rezervata exclusiv proiectilor cinematografice dedicate ororilor national-socialistilor din lagarele de exterminare a celui de al treilei Imperiu german.

Intreg complex are un puternic caracter religios. Coborirea în subteranul fara lumina zilei, aminteste de coborirea în cripta primilor crestini, iar în salile tacerii şi numelor, intr-o pozitie usor inclinata, vizitatorii sunt confruntati cu ceva în afara cuvintelor.

Pe masura ce martori Holocaustului dispar, elemetele de cult în pomenirea celor disparuti sunt din ce în ce mai evidente. La ultima comemorarea a victimelor de la Auschwitz procesiunea cu luminari nu a mai surprins.

Noul centru al Holocaustului, din capitala celui de al patrulea imperiu german va fi mai mult unul al unei “trairii” religioase, decit al “informatiilor” secularizate. Aceasta este şi intentia comisiei condusa de Thirse, presedintele Bundestag-ului.

RAOUL ŞORBAN, Cetăţean de onoare al Israelului

Nobilimea română din Transilvania a trecut la romano-catolicism şi s-a maghiarizat, nu în întregime. Familia Şorban a rezistat sute de ani, a rămas fidelă neamului şi nu e greu de imaginat că Raoul, o mare personalitate, profesor de istoria artelor, care ne-a părăsit în iunie, a ajuns în conflict cu forţele politice din vremea sa.

După o mie de ani de dominaţie în Ardeal, maghiarii romano-catolici sau protestanţi nu acceptau un valah fără complexele de inferioritate generate de prăpastia dintre stăpânii unguri, creştinii occidentali, şi subalterni valahi ortodocşi „toleraţi”. Mai ales că frecventa medii maghiare şi le cunoştea limba, arta şi cultura ca nimeni altul.

Evreii, pe care i-a ajutat să fugă din Transilvania ocupată de unguri în România lui Antonescu şi astfel să-i scape de lagărele naţional-socialiste, l-au făcut Cetăţean de onoare al Israelului 1987. Dar după Revoluţiile din 1989, când Budapesta a ajuns din nou un punct de sprijin al evreilor în Europa Centrala şi Bucureştiul sub presiunea recuperatoare a Israelului, meritele îi sunt răstălmăcite chiar de cei pe care i-a scapăt de la moarte fără nici un folos material. La înmormântarea lui n-a fost nici un evreu.

Moldo-valahii, pe care nu i-a părăsit niciodată, nu l-au înţeles, l-au marginalizat şi chiar bătut, în cel mai bun caz l-au folosit. Un patriot român, catolic? Generozitatea sa, umanismul sau profund românesc, au fost mai tot timpul în contratimp cu doctrinele barbare, naţional-socialiste şi comuniste ale vremii.

La aniversarea a 250 de ani de Şcoală românească la Blaj – „Mica Romă” – a fost la slujba de la Catedrala greco-catolică, unită cu Roma, a participat la dezvelirea statuii „episcopului românilor” Inocenţiu Micu-Klein din faţa Catedralei şi nu s-a mirat de loc că n-au venit preşedintele ţării şi prim-ministrul. Motivul, cusut cu aţă albă, era ceaţa care n-ar fi permis aterizarea navelor aeriene. În realitatea, tot aşa cum n-au reuşit greco-catolicii, uniţii, să treacă Carpaţi în trecut, tot aşa ortodoxo-(neo)comunişti nu voiau să iese din ceaţa tranziţiei dâmboviţene şi să accepte valoarea Unirii cu Roma, a alfabetului şi culturii latine pentru emanciparea românilor de pretutindeni.

Spre sfârşitul vieţii constata surprins că se simte mai bine în mediile moldo-valahe, decât în Arealul lui traumatizat, paralizat, şi că literatura clasică a ruşilor se potriveşte mai bine la moldo-valahi, ca cea franceză sau engleză.

Unirea cu Roma a românilor şi intrarea lor în Uniunea Europeana cu fruntea sus i se părea un vis prea frumos pentru a fi realizat curând. Nu s-a resemnat însă niciodată. Testamentul său – „Invazia de stafii. Însemnări şi mărturisirii despre o altă parte a vieţii”, Ed. Meridiane, Buc. 2003, 631 p. – e o lectură obligatorie pentru românii, de ambele părţi ale Carpaţilor.
Coperta cărţii reproduce afişul în trei limbi a expoziţiei pictorilor din Cluj din perioada interbelică a convieţuirii idilice a românilor, maghiarilor, germanilor şi evreilor. în prefaţa „Obligaţia de-a mărturisi” Adrian Păunescu sesizează caracterul „politic incorect” ale cărţii: drama valahilor, evreilor şi ţiganilor din Ardealul ocupat în cel de al doilea război mondial de Regentul Horthy.

„Despre teroarea ungurească din Transilvania 1918/19 nu ne prea vorbeşte istoria” (p.48). Masacrele „ilegale” de la Ip şi Trăznea sau „legale”, tineri români carne de tun pe front de est 1940/44, nu-s subiecte pentru istorici. Pe evreii ajunşi sub unguri în Transilvania, Antonescu îi trata ca pe cetăţeni românii şi i-a ajutat. Şorban făcea parte din organizaţia care salva evreii fără foloase materiale şi e Cetăţean de onoare al Israelului (1987).

Tot aşa cum masacrele maghiarilor sunt uitate, pentru că UDMR e la guvernare, tot aşa salvarea evreilor de către Antonescu, episcopul Iuliu Hossu, Şorban etc. sunt azi contraproductive pentru că evreii conduşi de Wiesel vor să dovedească cu orice preţ ca moldo-valahi lui Antonescu, nu ungurii lui Horthy au ucis evrei.

In ciuda tuturora Şorban constată: 400.000 de români expulzaţi din casele lor de armata maghiară; 100.000 români morţi sau dispăruţi pe frontul sovietic; zeci de mii de români morţi în detaşamentele de muncă forţată; din 80.000 de muncitori români împrumutaţi de unguri în străinătate numai 10% s-au întors; din aproape 200.000 de evrei – 30.000 sau salvat prin Constanţa – majoritatea au fost deportaţi, ca mulţi ţigani, în lagărele morţii.

În Transilvania ocupată de unguri a dispărut în numai 4 ani 50% din populaţie! Sub ocupaţie sovietică, horthyştii se reciclează în comunişti şi după 1989 în democraţi. Ei sunt stăpâni, iar valahul ortodox e mereu fără drepturi, desconsiderat chiar şi de cei pe care i-a salvat. şi totuşi Şorban, fiul compozitorului care a compus „Mai am un sigur dor” şi a fost otrăvit din motive politice, nu se lasă intimidat, chiar după ce a fost bătut de legionari, închis sub Stalin, maginalizat de (post)comuniştii lui Ion Iliescu şi mai nou chiar şi de evreii.

Nu chiar de toţi, de decenii întreabă fostul rabin şef din Cluj, Moshe Carmilly: „De ce s-a scris şi se vorbeşte atât de puţin despre acţiunea românească de întrajutorare a evreilor?” (p.333) Raoul Şorban, care ne-a părăsit în luna iunie 2006, ducîndu-se la cele vesnice, credea în adevăr şi depunea mărturie pentru umanismul românesc. O carte document de excepţie scrisă de un martor implicat direct în vremea Diktatului de la Viena în lupta contra atrocităţilor maghiare.

INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI

Prin holocaust se defineste incercarea lui Adolf Hitler, a Partidului National Socialist al Muncitorilor Germani de a extermina evreimea europeana. In perioada de ocupatie a Germaniei, 1945-1991, holocaustul a devenit apoi o „religie“ fara mântuire, fara sansa iertarii acestui pacat, cu fideli, „preoti“, locuri sacre, martiri, dizidenti, prozeliti.

Bineinteles ca şi aceasta „religie“ are nevoie de mijoace materiale. Asa ca Germania invinsa a preluat în intregime responsabilitatea, despagubeste pe cei vatamati şi sustine Israelul.
Tocmai cind s-a obtinut un oarecare consens în dreptul evreilor de a cere despagubiri de la germani, austrieci, elvetieni, IBM etc. iata ca prof. dr. Norman Finkelstein din New York, descendent a doua victime, denunta vehement perpetuarea plingerilor şi platilor, pentru ca aceasta spirala va alimenta antisemitismul existent.

Teza sa este simpla. Incercarea de exterminare s-a transformat intr-o afacere lucrativa mai mult pentru organizatiile evreesti, decit pentru victime. De exemplul mama sa, nu primeste nimic din banii colectati cu atata rivna.

Nimeni nu-l suspecteza pe autor de antisemitism, ci de faptul ca pune la indoiala Holocaustul, adica ceea ce-i uneste pe evreii americani în primul rind. Nu este primul care se ridica inpotriva unei identitati evreesti bazata pe incercarea de exterminare a lor.

In mod straniu evreei americani se identifica mai mult cu Holocaustul decit cu Israelul, asa ca rabinii, conducatorii lor, au acceptat nolens, volens aceast moment. Vox populi…
Cartea este şi o contributie la conflictul din Orientul Apropiat. în jurul Israelului sunt masati de la expulzarea lor din Palestina, astazi deja cinci milioane de palestinieni refugiati, pe care lumea islamica refuza de decenii sa-i integreze şi care ne avind spatiu vital lupta pe viata şi moarte sa se reintoarca la vetrele lor.

Finkelstein nu este antisionist, dar simte ca strategia evreiasca dupa ´45 s-a perimat. Occidentul trebuie sa recunoasca Israelul ca enclava lor în lumea islamica şi sa nu mai intretina artificial „Industria Holocaustului“.

AL DOILEA FRONT A LUI ANTONESCU, CEAUŞESCU, ILIESCU, BĂSESCU

Germanii şi slavii nu au făcut parte din Imperiu Roman. Apoi Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germana a fost subminat de ruperea de Roma a protestanţilor, iar după botezul cneazul rus Vladimir, translatarea Imperiului Roman de răsărit la Moscova, după căderea Bizanţului, s-a făcut fără, împotriva Romei. Catastrofele recente ale acestei evoluţii sunt comunismul, nazismul, războaiele mondiale şi cel rece.

Occidentalii erau împotriva aberaţiilor “rasiste” naţional-socialiste şi comuniste şi sperau ca aceste erezi pseudo-creştine se vor distruge reciproc. Succesul războiul fulger al germanilor împotriva Franţei şi URSS i-a împins pe apuseni în tabăra slava. Churchill, Roosevelt şi Stalin, şi chiar o parte din generalii germani erau impotriva lui Hitler. Bine înţeles ca germani şi apusenii erau circumspecţi cu Stalin. în nici un caz nu voiau sa deschidă drumul spre Europa pravoslavnicilor în manie roşie, marxist-leninista.

Valentin Falin, ambasadorul URSS-lui în RFG, analizeaza în cartea sa „Al doilea front” conflictul de interese din coaliţia anti-hilterista, cum i-a prins Stalin în cursa la început pe mici burghezii germani, apoi pe anglo-americani, cum a ajuns el primul la Berlin şi cum a creat apoi un imens Imperiu roşu din Europa Centrala pana la Marea Japoniei.

Pe toata perioada războiului chestiunea fundamentala era cel de al doilea front, o asa zisa garanţie ca occidentalii nu vor permite comuniştilor slavi sa distrugă civilizaţia latina. Daca şi generali germani favorizau în taina acest al doilea front occidental – unde s-ar fi putut încheia o pace onorabila, sau în cel mai rau caz scapa de un prizonierat în Siberia -, cu atit mai mult urmarea acelaşi scop Antonescu, conducatorul statului român.

Maresalul Antonescu

Urmaşii legiunilor romane de la Dunărea de Jos, ai Imperiului Roman de Rasarit, românii ajung la cumpăna mileniilor sub Constantinopolul bizantinilor obedienti ierarhie greco-pravoslavnica duşmana Romei. Dupa mai multe incercari, la anul 1700 românii din Ardeal refac la Viena, cu ajutorul Sfântului Părinte şi al Sfântului Imperiu Roman unirea cu Roma. După întregirea neamului, România Mare nu depăşeşte tradiţia greco-pravoslavnica antioccidentala, refuza mana întinsa a Romei, aşa ca după doua decenii e dezmembrata, pierde fără lupta doua treimi din teritoriu şi populaţie.

In vreme de război Antonescu vine la comanda, ca aliat al Imperiului German III împotriva lui Stalin, care ocupase deja Basarabia şi Bucovina cu ajutorul lui Hitler. Ajuns intre germani şi slavi intr-un conflict ideologic pe viata şi moarte – Berlinul lupta pentru “rasa”, Moscova pentru “clasa” superioara – romanii s-a străduit sa salveze existenta statului şi pe evreii romani pentru a putea ieşi la liman cu ajutorul occidentalilor, ca în războiul Crimei, 1853-1856, în cel de Independenta, 1877-1878, şi în primul război mondial, 1914-1918.

Dar tratativele secrete dintre românilor şi anglo-americani din timpul celui de al doilea razboi mondial, în ciuda faptului ca evreii nu au fost predaţi naziştilor, caz singular în alianţa hitlerista, n-au avut nici un succes. în 1944 Antonescu este arestat şi lichidat apoi de agenţii lui Stalin.

Antonescu n-a înţeles ca al doilea front nu mai era o garanţie pentru orientalii ortodocşi moldo-valahi, care imediat după Unirea realizata cu sprijin occidental, au întors spatele Romei şi s-au folosit în relaţiile cu occidentalii exclusiv de un curent cultural filo-occidental şi mai ales de aproape un milion de evrei din domeniul economico-financiar. După 1920 Bucurestiul a dus o politica duplicitara, formal, cultural orientata spre occident, dar duhovniceste şi soborniceste spre orient generatoare de forme fără fond.

Fără îndoiala un mare patriot, Ion Antonescu n-a avut nici o şansa nici în est, nici în vest. A salvat totuşi existenta statului şi pe evreilor moldo-valahi. Un mare merit, dar insuficient pentru refacerea relaţiilor romano-occidentale privilegiate compromise în perioada interbelica. Iar faptul ca nu este reabilitat, acreditează impresia, ca aceiaşi agenţii greco-pravoslavnici nu-i iartă ca a îndrăznit sa se ridice împotriva Moscovei.

In timpul războiului, moldo-valahii şi evrei aveau acelaşi interes, sa supravietuiasca. Astăzi evreii il demonizează pe Antonescu, pentru că vor sa construiască un Muzeu al Holocaustului şi la Bucureşti şi cer despăgubiri după cum au procedat la Berlin.

Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu

După război Armata Roşie a ocupat Europa Centrală şi a tras o Cortina de fier de la Baltica la Adriatică. Românii dezmembraţi în doua state şi la vest de Prut ocupaţi de Armata Roşie pâna în 1958, nu s-au resemnat, ci au sperat tot timpul ca occidentalii vor face o breşa în Cortina slavo-sovietica, care apara Lagarul moscovit.

“Europa Libera”, “Vocea Americii” îi asigurau şi pe românii ajunşi în robie ca vor deschide un al doilea front, prin care se va restabili o legătura cu lumea libera, astfel ca drepturile omului sa nu mai fie călcate în picioare. în 1968, refuzul lui Ceauşescu de a invada Cehoslovacia a fost momentul în care s-a realizat o breşa în unitatea de monolit ruso-proletara. Românii au ieşit din nou în lume cu sprijin occidental, Fara el rusii i-ar fi trecut prin foc şi spada pe români.

Au urmat anii de bunăstare şi speranţa ca acest al doilea front occidental în lumea comunista se va realiza sub Ceausescu. Vizitele la Roma, în capitalele apusene erau garanţia ca români, daca nu ar fi legaţi de mâni şi de picioare în lagărul sovietic, ar fi în tabăra occidentala. Ascensiunea lui Mihail S. Gorbaciov, arhitectul unei noi colaborarii ruso-occidentale, a pus la încercare credibilitatea românilor. Rezultatul a fost jalnic. Duplicitatea din perioada interbelica a fost depăşita. în loc sa-l fie urmat pe Gorbaciov în pelerinajul sau istoric la Roma, Ceausescu s-au opus şi a fost lichidat.

După terminarea celui de al “treilea război mondial” (V. Falin), al “doilea front” occidental, perceput ca o şansa de colaborare pe toate planurile, s-a instalat chiar în mijlocul românilor. Noul conducător Ion Iliescu s-a dus de trei ori la Roma, iar sub Emil Constantinescu, Papa Ioan Paul II a venit la Bucureşti şi a repus tara pe harta Europei. Telul tuturor românilor, guvernelor şi partidelor politice s-a realizat: integrarea în NATO, Uniunea Europeana, în structurile euro-atlantice.

Dar după secole de obedienta greco-pravoslavnica şi izolare, deformare ateista, iluziile procesul de transformare, reorentarea duhovniceasca şi soborniceasca s-au dovedit mult mai greu de realizat decit Revolutia din 1989 cu actori şi regizori profesionişti la TVR.

Distrugerea bazei materiale din perioada dictaturii de dezvoltare dublata de blocajul spiritual – o reorientarea a Bisericii Ortodoxe Române spre Roma este încă de domeniul idealului – au făcut ca românii sa ajungă la cel mai scăzut nivel de trai din Europa, similar cu a populaţiilor păgâne din Africa, Asia. Majoritatea studenţilor nu mai cred ca România va folosi al “doilea front” şi bunavoinţa apuseana.

Toti conducatorii – maresalul Ion Antonescu, comunistul Nicolae Ceausescu, socialdemocratul Ion Iliescu, ţărănistul creştin şi democrat Emil Constantinescu şi democratul portocaliu Traian Băsescu – urmăresc fără îndoiala realizarea unei cooperări multilaterale, militare, economice, spirituale cu occidentalii dar se izbesc de o Cortina greco-pravoslavnica. Primi nu au înţeles şi nici nu au avut mari şanse în a realiza o deschidere spre Roma, spre occident. Băsescu, are insa alături de sine pe Preafericitul Daniel, înţelege necesitatea dialogului cu Roma mai ales după vizita papei Ioan Paul II la Bucureşti şi are încă un mandat pentru refacerea unităţii spirituale româno-occidentale, baza emancipării neamului.

Importanta evreilor în relaţiile româno-occidentale, pe acest al doilea front, a început cu Tratatul de la Adrianopol 1829, când influenta greco-turca este înlocuita de cea evreiasca. Ei reorienteaza economia moldo-valaha de la est spre vest. La Congresul de la Berlin, 1878, şi la Tratatul de Pace de la Paris, 1920, independenţa şi întregirea neamului este legata nemijlocit de soarta evreilor, care acţionează ca agenţi occidentali în România şi ca intermediari indispensabili ai ortodocşilor cu occidentalii.

TRANZITIA PRIN EVERI, MASONI ŞI COMUNISTI

Tranzitia este un proces de modernizare, de reforme, de adaptare a culturilor religioase ortodoxe, islamice, latino-americane, confucianiste, asiatice şi africane la drepturile omului asa cum le definesc şi practica crestinii, la disciplina financiara a Bancii Mondiale / FMI, la achizitiile comunitare ale UE. Standardele occidentale sunt rezultatul dreptului roman, codului canonic romano-catolic, dreptului UE actual – 81.000 de pagini.

Românii, urmasii romanitatii orientale, rupti de Roma la 395, ajung sub bizantini şi slavi, care-i marginalizeaza şi înrobesc ierarhiei greco-pravoslavnice incompantibila şi vrasmasa Romei, mai ales dupa anul 1054. Apoi româno-ortodocsi din Transilvania sunt degradatii la nivelul de tolerati, fara drepturi. Iar fara sprijin apusean, Tara Româneasca şi Moldova ajung cinci secole în robia turco-fanariota. E o enigma şi un miracol (G. Bratianu), cum au supravietuit românii. Modernizarea, tranziatia lor spre vest recenta este transparenta. Tranzitia pe plan spiritual o face dupa 1700, unirea cu Roma – Scoala Ardelena. în Tara Româneasca şi Moldova ierarhia greco-pravoslavnica, Constantinopolul şi Moscova inpiedica reorientarea spre Roma. Asa ca aici reformele, tranzitia, modernizarea o faca evreii, francmasnonii, comunistii / revizionistii socialdemocratii.

Evreii

Dupa Pacea de la Adrianopol din 1829 şi inlaturarea monopolului turco-fanariot asupara comertului exterior din Tara Româneasca şi Moldova, evreii îi înlocuiesc pe comercianti greci şi reorienteaza principatele spre vest, le modernizeaza. Autohtonii, în majoritate ortodocsi analfabeti, refractari sistemului rational, capitalist occidental se folosesc de evrei ca intreprinzatori. Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen continua traditia prusaca de incurajare a evreimii şi la Bucuresti: Jakob Marmorosch e simbol pozitiv al capitalismului moldo-valah; Afacerea Strousberg, negativ. De la independenta pina la 1920, jumatate din firme sunt infintate de evrei. în perioda interbelica efortul lor modernizator continua.

România redusa la 2/3, sub Antonescu e singura tara din Europa nazista care nu numai ca nu si-a extradat evreii, ci i-a ajutat şi pe fugarii din Ungaria. în ciuda succeselor lor modernizatoare, evreii n-au putut fireste inlatura incompatibilitatea dintre ortodoxie şi occident. Mai ales ca tranzitia, modernizarea moldo-valaha prin straini era perceputa de autohtoni şi ca un atentat la traditiile lor stramosesti, cu rezultatul: antisemitismul de dezvoltare. Efortul evreilor în reorientarea spre vest şi prin intermediul francmasoneriei elitiste şi a dictaturii proletare a avut un succes limitat.

De la aproape un milion de evrei în perioada interbelica, azi mai traiesc în România numai cîteve zeci de mii. Meritele lui Petre Roman, Brucan, Brates etc. la Revolutie, ca şi cele ale ideologiei socialdemocratiei sunt umbrite de excroci ca Beraru sau Vlas, refugiati în Israel. Pina la unirea cu Roma şi integrarea autentica, nu mimata în civilizatia occidentala, evreii vor juca în continuare, direct sau indirect, un rol inportant în tranzitiea spre vest a româno-ortodocsilor.

Francmasonii

Moldo-valahii, au o evolutie diferita de unitii ardeleni. Ei iau contact cu civilizatia apuseana, mai ales la Paris capitala sec. XIX, pe cind greco-catolicii sunt instruiti la Roma. Prizonieri ai ierarhiei şi valorilor pravoslavnice, fii de boieri la studii aveau un acces superficial la lumea occidentala. Singura modalitatate de a fi acceptati era aderarea la cultura, la idealurile iluministe, la francmasonierie, o miscare deista, care dupa Revolutia Franceza cu deviza masonica libertate, egalitate, fraternitate, cuprinsese intelectualitatea.

Reîntorsi în tara bonjuristii au cultivat aceste canale de comunicare, valorile culturale, umaniste apusene, fara a leza de fel interesele greco-pravoslavnice autohtone. Prima grupare masonica inportanta a fost Societatea Filarmonica (1833), iar rolul lor în Revolutia din 1848 este hotarîtor. Carol I, pe linia prusaca a masonului Frederich cel Mare, aprecia contributia miscarii masone secrete (azi numai închise) în reorientarea spre vest. Carol II devine mason, parcurgind la initiere, toate treptele de odata.

La Bucuresti evreii au infiintat Marea Loja a Ordinului B´nai Brith. în timpul razboaielor mondiale lojile si-au incetat activitatea. Dupa 1944 Ana Pauker sprijina masonii evrei. 1948-1989 masoneria e interzisa. Dupa Revolutia din 1989, lojile Humanitas, Concordia etc. sunt înscrise la tribunal ca organizatii neguvernamentale de binefacere. în perioada interbelica activau peste 4.000 de masoni, elita tarii: regele şi marile famili Bratianu, Cantacuzino, Rosetti, Sturdza etc. Masoni au fost personalitatiile Nicolae Balcescu, Alexandru I. Cuza, Mihail Kogalniceanu, Eftimie Murgu, Vasile Alexandri, Iordache, Dinu Golescu, I. Heliade-Radulescu, Titu Maiorescu, Spiru Haret, I.G. Duca, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Alex. Vaida-Voevod, Victor Eftimiu, Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu etc.

Comunisti

Dictatura de dezvoltare comunista instalata cu acord occidental de armata de ocupatie rusa 1944-1958, e cea mai radicala forma de modernizare, de depasire a mizeriei şi subdezvoltarii la români, prin acumularea fortata de capital. Marxism-leninismul introduce în R.P.R. rationalitatea laica, ideea de actiune, progres şi responsabilitate pentru cei ce muncesc. Comunistii interzic masoneria dar se folosesc de experienta modernizatoare a evreiilor Ana Pauker, Josif Chisinevschi, Leonte Rautu, Valter Roman etc.

Apoi preiau nationalistii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae şi Elena Ceausescu puterea şi adapteaza marxismul la traditiile pravoslavnice moldo-valahe. Subminarea modernizarii de despotia orientala, bizantina, deopotriva antiruseasca şi antioccidentala, determina estul şi vestul la stoparea modelul românesc şi se revine la statul de periferie. Presedintele Ion Iliescu transforma Partidul Comunist în PSD şi viitorul luminos de mîine nu mai este societatea ortodoxo-comunista, ci integrarea în stucturile euro-atlantice.

CONCLUZII

Dupa esecul trazitiei sper vest, a modernizarii evreesti (1829-1958), francmasone (1833-1948) şi comuniste (1949-1989), ultimi reciclati în socialdemocratii sunt la putere din 1989, şi în ciuda vizitei, ofertei papei Ioan Paul II la Bucuresti în 1999, continua conlucrarea cu vestul pe vechiile canale eminamente culturale şi militare, cu stategii mimetice şi duplicitare.

Numai PRM are în program promovarea refacerii unitatii spirituale cu Roma, ca fundament a unei noi tranzitii şi strategi modernizatoare. Corneliu Vadim Tudor reprezinta opozitia. Cei la putere nu realizeaza esecul tranzitiei, modernizarii de pîna la Revolutia din 1989 şi saboteaza astfel dialogul, refacerea unitatii spirituale europene. în Vechiul Regat, în România interbelica, în era comunista ca şi azi, modernizarii îi lipsea însa fundamnetul, de aceea cutumele orientale şi mizeria generalizata împing mai de degraba societatea la refacerea structurilor despotice greco-pravoslavnice stramosesti decit la integrarea autentica şi definitiva în Europa / UE. Constitutia UE se bazeaza pe mostenirea spiritula şi morala.

Umanismul, iluminismul fac parte din istoria ei spirituala. şi evreii, musulmanii, masonii etc., care respecta valorile spirituale şi morale universale, drepturile omului, “achizitiile comunitare” au locul lor în Europa / UE. Aceasta generozitate, permite românilor în trazitie sa integreze la fel de bine efortul modernizator al trecutului. Pe de alta parte, crestinismul romano-catolic şi protestant este fundamentul UE / Europei occidentale, chiar daca în viitor el va respira cu doi plamini, cel din occident (catolic / protestant) şi cel din orient (ortodox). Pina la urma, unitatea crestina va invinge, intr-o forma sau alta. Pentru ca toti europenii, occidentali şi orientali, sunt constienti ca fara o credinta crestina comuna, constitutia europena va fi subreda.