Viorel ROMAN
Califatul. Ce cred musulamii? (VII) 2004-11-02
inapoi
Califatul. Ce cred musulmanii? (VII) Califul este succesorul Profetului Mahomed şi „stăpânul credincioşilor” musulmani (Amir al muminin). Aşa cum e Papa de la Roma vicarul lui Isus şi Ţarul de la Moscova semnul lui Dumnezeu pe pământ pentru pravoslavnici şi de la Pacea de la Cuciu Cainargi 1774 şi pentru moldo-valahi. Prăbuşirea Imperiului Turc după primul război mondial a atras după sine şi desfiinţarea Califatului otoman, care a durat şase secole. Kamal Atatürk a refuzat sa devină calif şi a optat pentru republică şi modernizarea naţionalistă de tip vesteuropeană. Asta a fost o grea lovitură pentru lumea islamică, care nu poate accepta statul naţional promovat de imperialiştii creştini. Ideia califatului revine de atunci tot timpul la suprafaţa în cele mai bizare forme. In Germania, califul Metin Kaplan împreuna cu doua mi de fideli a proclamat „Califatul din Köln” şi denunţă energic „furtul” Anatoliei din „Casa Islamului”, în urma cu 80 de ani. Kaplan se afla acum în fata tribunalului. Mulahul Omar nu s-a considerat seful statului afgan, ca azi Hamid Karzai, ci s-a autointitulat Calif şi „stăpân al credincioşilor”. In consecinţa talibanii lui credeau ca sunt în „Califatul universal” şi în rândurile lor erau de la sine înţeles luptători din toate tarile din lume. In Nigeria mai exista şi azi adepţi ai lui Omar implicaţi în tot felul de acţiuni teroriste. La graniţa cu Arabia Saudita, într-un oraş din Republica Jemen s-a autoproclamant un nou Calif, care-si bate deja şi monedă proprie. În Asia Centrală, în fostele republici cu populaţie majoritară musulmană din defunctul URSS, şi mai ales în zona Pachistan-India, califatul e foarte popular. Vechia concepţie islamică politică, juridică şi religioasă a califatului a redevenit actuală mai ales după ce raţiunea de a fi a statului naţional, doctrinele modernizatoare naţionaliste şi socialiste au eşuat şi au apărut chiar aşa numitele „state iresponsabile”. Pentru ca după imperialism, independenţa, suveranitatea naţională avea ca menire acumularea primitivă de capital şi progresul social-economic. Dar după un succes efemer (ca de exemplu în România socialistă) dictaturile de dezvoltare islamice n-au reuşit ceea ce urmăreau, modernizarea societăţii şi creşterea nivelului de trai. Iar după dinamica din ultimele două secole a colonialismului, naţionalismului şi socialismului, nivelul de trai a maselor largi populare musulmane e în cădere liberă şi lumea occidentală nu mai oferă alternative. SUA face o uniune economică din Alasca la Ţara de Foc, Europa / UE se reunifică, Rusia se reface, China progresează. Aşa că după excesele teroriste, prezenţa militară condusă de SUA în Kabul şi Bagdad e încă insuficietă. „Casa islamului” are nevoie de o noua perspectivă – califatul? Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania