Viorel ROMAN
Fraude financiare inocente 2010-03-06
inapoi
Fraude financiare, inocente... (I)
Masters of universe, maeştrii universului neocons ai lui Bush au degradat imaginea republicanilor atât de mult încât a fost făcută posibilă ascensiunea primului preşedinte de culoare al SUA. Barack Obama încearcă acum refacerea credibilităţii ştirbite, care în urmă cu mai bine de două secole, pe baza eticii protestante a muncii, a devenit un model de libertate şi dreptate, un magnet pentru dezavantajaţii întregii lumi.
Proces pentru subminarea umanităţii
Criza financiară a pulverizat 50 de trilioane, adică munca întregii lumi într-un an de zile, şi încrederea în SUA. Toate condiţiile pentru un proces de subminarea umanităţii şi de fraudă. Cine să deschidă acţiunea, cine să fie judecător, procuror, avocat, unde şi mai ales cine să stea pe banca acuzaţilor? La Nurnberg, unde a avut loc primul proces vizând crimele împotriva umanităţii, legile au fost întocmite de către anglo-americani. Atunci au fost condamnaţi la spânzurătoare şi la ani grei de închisoare cei care au pierdut războiul mondial. La Haga acuzaţii sunt învinşii de la Belgrad. E inimaginabil ca Goldman & Sachs sa fie pusă în această situaţie, atât timp cât Statele Unite au cea mai puternică armată şi dreptul este făcut după chipul şi asemănarea lor.
Alba-neagra şi băncile sau apa, ca şi capitalul
Cu alba-neagra nu se ajunge la tribunal: sumele puse în joc sunt prea mici. Wall Street-ul nu are conştiinta fraudei, organizată de băncile sale pe acelaşi principiu, pentru că sumele sunt imense. De aceea, nu numai americanul de rând se întreabă de ce guvernul a sprijinit necondiţionat băncile cu aşa-zisele produse toxice şi nu clienţii păgubiţi, bineînţeles până la un anumit plafon. Lobbby-ul băncilor dictează şi la Washington.
Nu atât pentru a satisface nemulţumirea celor mulţi, ci pentru a preîntâmpina crize viitoare, guvernele occidentale încearcă acum să reglemeeze piaţa financiară. Dar fără un for universal unic şi reguli general acceptate şansele de succes sunt minime. Capitalul, ca un râu de munte, nu poate fi stăvilit cu reguli „fiecare de capul lui” sau, pentru a continua comparaţia, cu mai mulţi bolovani, care ar avea menirea de a stăvili puhoiul. Apa, ca şi capitalul, trece printre sau peste ce ar avea menirea de a controla.
Marea fraudă financiară
La ora actuală se duce o luptă politică între majoritate, cei care trag ponoasele - 10 % dintre americani sunt şomeri -, şi marele capital, care se pare că a învins din nou. Totuşi „masters of univers” nu mai sunt atât de siguri pe ei, iar modelul capitalismului Wall Street pierde din atractivitatea pe care o avea la prăbuşirea Lagărului comunist.
În vremea colonialismului metropolele exploatau popoarele subjugate direct şi nemijlocit. Capitalul băncilor anglo-americane era de 25%. Azi, Occidentul fură întreaga lume în numele libertăţii şi democraţiei de tip Westminster prin intermediul băncilor, al căror capital propriu s-a redus la 5%.
Industia financiară – aşa se autodefineste acum branşa - se ocupă mai nou de inginerii bancare şi vinde pe piaţă aşa-zise produse, instrumente financiare, pentru a pune pe roate o fraudă financiară de mari dimensiuni care pune toate performantele colonialismului în umbră.
Furt pe faţă sau democraţia omoară
În numele democraţiei se fură pe faţă, de aceea democraţia pierde din credibilitate. În drum spre marile depozite din Bucureşti, unele microbuze erau oprite de autoturisme, uuul în faţă, altul în spate, din care coborau ţigani care sub amentinţarea cu pistolul furau banii celor veniţi la cumpărături. După mai multe cazuri, poliţişti în civil au venit cu microbuzul. Scena s-a repetat. După un schimb de focuri de armă, hoţii răniţi au fost duşi la spital, unde clanurile celor afectaţi au protestat: „Nu trageti în noi, noi din asta trăim!?
„Democracy Kills: What´s So Good About Vote?” „(Democraţia omoară: ce-i atat de bun la vot?) şi-a intitulat cartea sa Humphrey Hawksley, iar prof. Paul Collier, Oxford, a demonstrat că fără jurisdicţie democraţia împiedică progresul ţării, cum este împiedicat un cal când e lăsat să pască cu picioarele din faţă legate.
Există un consens: pentru ca sistemul financiar mondial să fie făcut credibil şi în România trebuie ca sistemul de drept să fie eficient. Dar cine să lege clopoţelul de gâtul pisicii? Bancherii sunt mai puternici decât politicienii vremelnici, care tremură la gândul că-şi pot pierde privilegiile (adică legi private) la următoarele alegeri.
Caritas in veritate
Naţiunile sunt o familie, ONU, şi îşi coordonează activităţile financiare şi economice prin intermediul Băncii Mondiale, FMI, G 8... Patriarhul Occidentului, Benedictus XVI, vine în ajutorul celor care caută ieşirea din acest labirit al crizei globalizării cu enciclica „Caritas in veritate” (Iubirea din adevăr, 2009).
Papa cere că sistemul economico-financiar, nu numai o parte, să se bazeze pe un cod de comportament etic. Mai ales cei ce se folosesc de „produse” financiare să nu mai escrocheze omul de rând. Cei slabi, ca şi popoarele sărace, trebuie protejaţi. Este din ce în ce mai stringentă necesitatea unei autorităţi politice mondiale, care să fie subordonată normelor de drept, principiilor solidarităţii şi subsidiarităţii. Aceste deziderate sunt menţionate în Statutul Naţiunilor Unite, urmează ca ele să fie traduse acum în viaţă.
„Pisicile gri”
2008. Cu falimentul Băncii Lehman Brothers - 400 de miliarde sau dolari pierderi - incepe criza, prăbuşirea valorilor financiare cu 50 de trilioane dolari, echivalentul a ceea ce produce întreaga lume într-un an de zile (PIB). Pentru a susţine sistemul s-au pus la dispoziţia băncilor 2,5 trilioane, adică PIB-ul Gemaniei sau Franţei pe un an. Cauza celei mai mari crize după cea din 1929-1933? Băncile din SUA, dar şi cele ipotecare ale statului. Freddie Mac si Fannie Mae, acordau credite fără acoperire, încasau comision, apoi le vindeau imediat cu un comision tot atât de atrăgător, dacă nu chiar şi mai, aşa că bancherii, „pisicile gri” din toată lumea, se inghesuiau să plaseze cât mai mult, la cât mai mulţi. Comisionul îl încasez azi, ce mă priveşte criza de mâine? Iar statul este şi el părtaş la afacere.
Cheie:
„Cu alba-neagra nu se ajunge la tribunal: sumele puse în joc sunt prea mici. Wall Street-ul nu are conştiinta fraudei, organizată de băncile sale pe acelaşi principiu, pentru că sumele sunt imense.”


Fraude financiare, inocente... (II)
Alba-neagra a ţiganilor e la fel de simplă. Într-o piaţă publică, un rom se aşează la o măsuţă pe care sunt trei pahare cu gura în jos. Sub unul din ele se găseşte obiectul căştigător. El mişcă paharele cu măiestrie - stânga, dreapta, alba, neagra -, iar cei care vor să participe investesc o sumă pe care o câştigă cel care descoperă paharul câştigător. Un bancher şi mai mulţi investitori? De fapt sunt un grup organizat, care atrage oameni, simulează un câştig iniţial, apoi investitorii neiniţiaţi pierd în mod sigur. Poliţia, organele de stat privesc cu un ochi lasciv riscurile economiei din piaţă, de care se pare că sunt direct interesate. Totul pare nevinovat. John Kenneth Galbraith în „The Economics of Inocent Fraud” (2006) e de altă părere.
Bush cel Bătrân, cel Tânăr şi Clinton cel Bill
Dar să vedem mai de aproape asemănarea între economia de piaţă globală şi cea din piaţa publică din ţară. Întodeauna avem de a face cu un grup bine organizat, dar numai unul este la vedere. Fiecare investitor se pare că are o şansă, oricum el participă de bună voie şi nesilit de nimeni. Asta dacă facem abstracţie de publcitate, garanţia statului (SUA pentru Freddie Mac şi Fannie Mae, direct şi nemijlocit şi pentru toate băncile prea mari pentru a se prăbuşi, CEC-ul pentru FNI, Poliţia pentru romi).
Între guvernul SUA şi Goldman & Sachs există o interdependenţă, ministrul de finanţe Hunk Paulson provenind de la această bancă. De aceea nu-i de mirare că Goldman & Sachs, pe de o parte, vindea creditele sale toxice, fără valoare, iar pe de altă parte recomada călduros cumpărarea lor de către clienţii săi inocenţi. Această afacere de dimensiuni mondiale nu ar fi putut să rămână atâta timp în picioare fără acordul preşedinţilor SUA, Bush cel Bătrân, cel Tânăr şi Clinton cel Bill.
Profitorii din umbră sau cât mai costă o ceaşcă de cafea
La fel în România, fără partidul domnilor Iliescu, Vanghelie & Năstase, alba-negra, Caritas, FNI-ul n-ar fi devenit un model de comportament general acceptat. În tranziţie toate băncile au fost preluate de străini, aşa că pentru autohtoni speculaţii atât de spectaculoase ca cele ale anglo-americanilor sunt inaccesibile. Dar atât fraudele mari, cât şi cele mărunte se aseamănă. Elementul hotărâtor: presiunea socială, comisionul, şpaga şi mai ales disiminarea responsabilităţii în cârdăşie cu organele de stat. Aşa că adevăraţii profitori rămân pretutindeni în umbră.
Atât creditele neporformante americane, cât şi alba-neagra se bazează pe un principiu neluat în consideare de către ştiinţa economică. Premiza că omul este o fiinţă raţională şi acţionează ca atare în deciziile economice se pare că este falsă, după cum ne demonstrează comportamentul uman la băncile de investiţii din SUA sau în pieţele din ţară. Recent s-a descoperit că aceeaşi persoană care consideră că o ceaşcă de cafea de 5 euro este exagerat de scumpă, dacă devine proprietarul ei, cere pe ea mai mult decât 5 euro.
Speculanţii ştiau asta de mult (George A. Akerlof şi Robert J. Shiller: „Animal Spirit. How Human Psychology Drives the Economy, and Why It Matters for Global Capitalism”, 2009).
Războiul intre SUA şi China n-are loc
Relaţia dintre debitor şi creditor este incertă. În filmele cu gangsteri, cei ce nu plăteasc intră în conflict armat cu tabăra creditoare. Şi războaiele sunt legate de refuzul de plată a datoriei. După Marea Revoluţie din Octombrie, ruşii au scăpat de datoriile ţarului. Cu al doilea război mondial, Germania a scăpat de datoriile cauzate de pierderea primului. Astăzi, China are o rezervă de trilioane de dolari, pe care nu se ştie cu ce şi cum o va echilibra SUA. prin depreciarea dolarului? Oricum războiul între cele mai mari puteri din zilele noastre, SUA şi China, nu va avea loc. Şi nici vreun război al altei puteri cu ele. Cooperarea dintre complexul militar-industrial nord-american, cu o armată antrenată, în permanenţă în război, şi economia condusă de PC Chinez, care nu se lasă amăgit de cântecul de sirenă capitalist? Libertatea celor care joacă alba-neagra şi la dimensiuni astronomice funcţionează de minune. În afară de asta, pierderile materiale ar fi mai mari decât un incert câştig după un război.
Detalii picante
Aşa că maeştrii universului - master of universe -, bancherii neocon(servativi) ai lui Bush cel Tânar au regăsit metoda să fraudeze în mod inocent ceea ce munceşte un popor întreg un an de zile. Islanda e în faliment, Madoff a delapidat cât muncesc românii jumătate de an, iar Lehman Brothers cât bugetul Germaniei Federale. Şi astea sunt detalii picante ale unei fraude de trilioane de dolari, pe care omul obişnuit nici nu şi le poate imagina. Pe de altă parte, SUA se prezintă ca model de urmat pentru întreaga lume, aşa că nu-i surprinzător că generozitatea faţă de păturile de jos ale societăţii americane, care în lipsa unor credite fără acoperire n-ar ajunge niciodată la o casă proprie, este prezentată ca un gest de caritate. Dar se trece uşor cu vederea peste faptul că băncile, agenţiile de acreditare şi firmele de asigurare a acestor credite toxice, neperformante, lucrau mână în mână şi îşi acordau bilioane de dolari bonificaţie, pe lângă salariile care erau şi ele de milioane de dolari. Oricum, fără banii de la bugetul SUA, sistemul piramidal s-ar fi prăbuşit.
Alba-neagra „made in USA”
În acestă situaţie în care minciuna capitalistă a existenţei unui sector privat şi a unuia de stat - când, după cum s-a văzut şi în patria capitalismului, cel privat e mai mult faţadă dependentă de stat - funcţionează, Partidul lui Vladimir Putin s-a întâlnit cu Partidul Comunist Chinez, în spatele uşilor închise, pentru un „schimb de păreri”. Este clar că nu mai vor să participe la alba-negra „Made in USA”. Ruşii s-au săturat oricum de capitalisul promovat de specialişti americani, care între timp au fugit din ţară sau sunt în puşcărie pentru fraude.
O oaie, mai sigur o turmă...
România este membră a UE şi, în 2014, va transfera şi politica monetară la Banca Europeană Centrală. Până la aderarea la EURO, românii nu vor fi scutiţi însă de experimente, fraude financiareinocente.
Cine fură o oaie e spânzurat, cu cine fură o turmă de oi se negociază. Acest proverb este foarte potrivit şi în zilele noastre. Criza economică actuală este cauzată de o fraudă financiară inocentă, care are la bază metoda alba-neagra a romilor şi care a avut un succes de dimensiuni naţionale cu Caritas-ul de la Cluj şi FNI-ul de la Bucureşti.
Cei ce scot şi cei ce bagă. Bani.
Un grup organizat se face că se joacă pe bani puţini sau investeşte sume mari, până când intră în joc, în combinaţie, şi neiniţiaţii, investorii naivi sau cei atraşi de comision, de care se bucură mai ales intermedarii. Bineînţeles că toţi câştigă la început. Şi bani şi încredere. Aşa-i jocul. Apoi se face publicitate, se corup organe de stat, până când această piramidă, care se sprijinea pe cohorte de noi veniţi, se prăbuşeşte, pentru că sunt mai mulţi cei ce scot, decât cei ce bagă bani.
Cheie:
„Atât creditele neporformante americane, cât şi alba-neagra se bazează pe un principiu neluat în consideare de către ştiinţa economică.”


Fraude financiare, inocente... (III)
În Statele Unite e patentul lui Ponzzi. Madoff a fraudat astfel recent 65.000.000.000 $. În comparatie cu marile bănci de investiţii anglo-americane, ţiganii (romii), italianul Ponzzi, evreul Madoff sunt copii şi, de regulă, şi pedepsiţi. Băncile nu numai că au reuşit să fraudeze trilioane de dolari (un trilion = 1.000.0000.0000.000) şi să genereze o criză de dimensiune mondială, dar când au ajuns în dificultate au cerut imediat bani de la guvern, care le-a satisfăcut dorinţele, pentru a nu se prăbuşi sistemul financiar în totalitate.
Excepţie a făcut numai Banca Lehmann, căreia guvernul SUA i-a permis să dea faliment, aşa că, pe lângă firme de asigurări, mulţi pensionari din Europa şi Asia au pierut în totalitate 400.000.000.000 $ (patru sute de miliarde de dolari USA).
Pierderi socializate, profituri privatizate
Romii au fost maltratati de neo-nazişti în Germania, Ponzzi condamnat, Madoff - 150 de ani puşcărie. În schimb nici măcar unui manager de la vreo o bancă anglo-americană, care a delapidat cu aproape aceeaşi metodă inocentă incomparabil mai mult, nu i s-a întâmplat absolut nimic. Mai mult decât atât, cu banii primiţi de la buget şi cu dobânda mică de la Băncile Centrale, băncile de investiţii se comportă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Speculeză în continuare, mai ales cu banii altora (90% din banii băncilor sunt ai clienţilor), ceea ce le aduce directorilor bonificaţii de miliarde de dolari. Mai nou, pierderile se socializează şi profiturile se privatizează şi în SUA, UE, ca în România anilor ’90. Firme căpuşă pe banii celor neiniţiaţi, ale statului, totul în folosul unei grupări de interese financiare bine organzate.
Oile sunt periodic tunse
Frauda e legală, ne asigură ziarele şi radio-televiziunea, plătite probabil tot din banii celor păgubiţi. Acum, când preşedintele SUA, Baruck Obama, vrea să oblige aceste bănci să speculeze cu precădere pe banii lor, nu ai celor neiniţiaţi în marea şcoală a fraudei inocente sau a banilor publici, protestele lor şi ale specialiştilor misiţi nu încetează să convingă că asta va duce la degradarea mediului de afaceri, la încetinirea creşterii economice, la toate relele de pe pământ. Rezultatul negocierilor cu cei care au furat turma de oi este încă incert. Clar este numai că oile sunt periodic tunse.
Criză şi escrocherie bancară. Creditul ninja
În Germania de după război doi camarazi se revăd. Unul e bogat. „Cum ai făcut avere?”, întreabă cel sărac. Bogatul: „Vând cartofi în stil mare. Îţi vând şi ţie, dacă vrei”. Săracul îi dă toţi banii ce-i avea şi capătă un vagon de cartofi, care-l aştepta pe peronul 5 de la gară. Ajuns aici, săracul nostru nu vede niciun vagon. Revenind la camaradul lui, în care avea încredere încă de pe când luptau în tranşee, îi cere banii înapoi. Acesta îi spune că nu-i mai are (i-a investit în alte vagoane, case şi terenuri), dar să nu fie trist sau îngrijorat, cel mai bine ar fi pentru el să vândă vagonul de pe peronul 5 mai departe şi astfel să se îmbogăţească, după modelul său.
În SUA, după atacul terorist din centrul financiar al New York-ului şi criza de la bursă cauzată de exuberanţa euforică generată de IT, asistăm la o acţiune similară, numai că acum toţi ştiu că la gară, pe peronul 5, nu-i niciun vagon cu cartofi, însă băncile l-au vândut în stil nemaicunoscut în istorie, şi că întreaga lume e în criză economică.
Totul a început cu fuga de acţiunile IT şi increderea în case şi terenuri. Aşa că băncile dădeau credite pentru construcţia de case la cine putea sau chiar şi la cine nu, adică nu avea venit, job sau alte valori. Creditul ninja: no income, job or assets. Subprime. Banca încasa imediat comisionul şi vindea mai departe ipoteca dubioasă pe casă, acum frumos împachetată cu alte credite şi înfrumuseţată cu AAA (hârtie de valoare de cea mai mare încredere bancară) de o agenţie plătită desigur de banca de investiţii implicată în escrocherie.
„Mundus vult decipi, ergo decipiatur"
Orice tranzacţie de peste 10.000 dolari sau euro este urmărită, de teama terorismului, dar nu a observat nimeni faptul că băncile din SUA au vândut astfel de credite dubioase, infectate? Ba da, dar câtă vreme se încasau comisioane grase şi profiturile băncilor au ajuns să fie 40% în totalul profiturilor din SUA, iar administraţia Bush refuza orice aluzie la acest joc piramidal, bine cunoscut de romi, Caritas, FNI...
Acum, când totul se prăbuşeşte, constatăm că valoarea bursei pe plan mondial este de 60 trilioane, preţul materiilor prime (în afară de aur) s-a înjumătăţit, iar cel al imobilelor a scăzut cu 20-50%. Încrederea în obligaţiile financiare negarantate de stat s-a pierdut. Bănci din SUA şi Anglia dau faliment sau sunt naţionalizate.
Vina este a celor doritori de case, dar mai ales a băncilor de investiţii fără scrupul şi a statelor dezvoltate. SUA are o datorie de 10 trilioane, Germana de 1,6 trilioane, Japonia s-a îndatorat cu de două ori PIB-ul. Datoria externă a României, de 60 miliarde euro, pare încă minoră, poate de aceea se discută atât de puţin această chestiune de interes public sau poate are dreptate dictonul clasic: „Lumea vrea să fie înşelată, aşa că hai să o înşelăm” („Mundus vult decipi, ergo decipiatur").


Fraude financiare, inocente... (IV)
Fabricile care produc conserve toxice dau faliment şi responsabilii sunt condamnaţi. Economia de piaţă şi statul de drept au însă şi excepţii. Industria bancară vinde produse financiare toxice prin inginerii frauduloase şi şpagă. Dar băncile nu dau faliment şi statul nu le condamnă, ci le protejează. SUA şi UE cumpără pe banii contribuabililor conserve fără valoare, care... zac în trezorerii şi nimeni nu ştie ce se va alege de ele.
Un laureat al Premiului Nobel pus pe liber
După cum se vede, ca şi alba-neagra a ţiganilor, produsele dubioase ale aşa-zisei industrii bancare anglo-saxone se bazează pe iuţeală de mână, nebăgare de seamă şi cârdăşia statului. Joseph E. Stiglitz, laureat al Premilului Nobel, explica în „Freefall: Free Markets and the Sinking of the Global Economy” (400 p.) cum au organizat marile bănci şi lobby-ul lor cea mai mare fraudă a tuturor timpurilor.
La început au fost necesare sume serioase şi o muncă tenace până Alan Greenspan, Chairman of Federal Reserva Bord i-a convins pe preşedinţii Bush, Clinton şi Senatul USA, în fond, pe toată lumea, că băncile nu trebuie controlate - economia de piaţă rezolvă totul-, pentru ca acestea să poată să pună pe roate o falsă industrie cu produse fictive, un sistem piramidal prin care să poată fura munca unei ţări, fără ca majoritatea să bage de seamă. Stiglitz, ca economist şef al Băncii Mondiale, a avut îndoileli, aşa că... l-au dat afară. Însă cei care au investit în această imensă afacere şi-au scos banii cu profit.
Şomeri şi negri
După Stiglitz, dacă s-ar număra sincer şomerii din America, ar fi cam 20%, iar fiecare al treilea tânăr de culoare nu are nicio ocupaţie. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla cu bugetele statelor care au preluat peste un trilion (1.000.000.000.000) de dolari hărţi cu valoare mai puţin decât îndoielnică de la marile bănci, care, cu excepţia Lehman Brothers, îşi continuă activitatea nestingherite, la fel de sigure pe ele ca ţiganii romi când organizează aşa zise jocuri de noroc, în care numai unii câştigă.
Un „banal” taifun
Aceste fraude financiare sunt inocente pentu că depăşesc normele obişnuite, sumele şi sistemul fiind greu de imaginat. Dar ele afectează economia din întrega lume. De aceea este surprinzător că familia celor 200 de popoare - care se întrunesc periodic la New York, la Organizatia Naţiunilor Unite, for cu o experienţă de jumătate de secol şi o multitudine de instituţii specializate în garantarea drepturilor fundamenle ale omului, dreptăţii şi libertăţii în lume - nu consideră necesar să abordeze şi această chestiune. Pentru că, fără un forum şi un sistem de drept universal coercitiv, frauda e văzută deja ca un fenomen natural, un taifun care mătură coasta Floridei o dată în fiecare secol, cum remarca recent Lloyd Blankfein, şeful Băncii Goldman & Sacks.
Confucianism şi postmarxism
Criza economică mondială generată de sistemul financiar anglo-saxon - protestant, aventurier - a pus în dificultate celelalte două mari sisteme şi întreaga lume. China comunistă se bazează pe confucianism, este condusă cu succes de o castă de mandarini roşii şi rezistă presiunilor de a redeveni colonie anglo-americană, ca în trecut. Rusia a renunţat la Lagărul şi ideologia marxistă şi s-a lăsat numai pentru scurt timp cucerită de ideile de tranziţie, ca apoi să incline pentru modelul mic burghez continental european, cu sistem social bine pus la punct.
Europa nu mai este atacata pe două fronturi ...
Aşa că Europa nu mai este agresată pe două fronturi, de ortodocşi şi protestanţi. Anglo-americanii nu se împacă însă cu această situaţie şi atacă din nou Europa la punctul ei slab: ortodocşii din Grecia. Aici celebra bancă Goldman & Sacks, campioană mondială la jocul de-a alba-neagra, a ajutat această ţară membră a UE să falsifice datele finaciare, legal şi în mod inocent, cum au fost acestea falsificate şi în momentul aderării la Uniunea Europeană. Grecia este aproape falimentară, pentru că ortodocşii greci nu fac o legatură între productivitate şi remunerarea muncii, ei cred în devălmăşie şi salariul de la stat.
... totusi, Euro(pa) sub presiune
Euro(pa) este acum sub presiune. Cine va plăti nivelul de trai artificial al grecilor? Germania refuză. Grecia afirmă că naziştii au furat aurul şi tezaurul în al doilea război mondial. Tensiuni mediatice. Între timp, euro a scăzut faţă de dolar de la 1,51 la 1,35. Luna trecută s-au întâlnit în Manhattan, după cum releatează Wall Street Journal, cei mai mari reprezentanţi ai capitalului anglo-saxon. Toată lumea ştie despre ce este vorba. Cum ar putea fi adus euro la nivelul dolarului, adică unu la unu, şi reabilitată reputaţia anglo-saxonă, în care nu mai crede mai nimeni.

Soros vs. lira sterlină sau cântecul de sirenă al dolarului
Speculantul Söros, care a atacat cu succes lira sterlină acum două decenii, crede că euro poate chiar să se prăbuşească. Gura păcătosului adevăr grăieşte. Dar fără euro Europa ar fi din nou în bătaia vânturilor de la New York, de peste Atlantic. În această situaţie nu-i surprinzător că au apărtut şi noi idei salvatoare: un guvern economic european unic, care să coordoneze ajutorul pentru ortodocşi şi pentru cei incapabili să facă faţă sistemului UE, şi unul modial, sub conducerea FMI şi a SUA, care să refacă dominaţia sistemului financiar anglo-saxon în concurenţă cu cel chinez şi continental european. China şi Europa rezistă însă cu succes cântecului de sirenă al dolarului, dar SUA are cea mai puternică şi bine antrenată armată din lume. Aşa că cele trei blocuri financiare negociază şi niciunul nu va ceda de bună voie. Alba-neagra la nivel planetar.
(sfârşit)

Prof. dr. Viorel Roman
Consilier academic la Universitatea din Bremen
Membru al Academiei Româno-Americane (ARA), Montreal
www.agero-stuttgart.de, www.actualitateaprahoveana.ro