Viorel ROMAN
Ce cred musulmanii? (I-III) 2004-11-02
inapoi
Războiul lui Usama Bin Laden, Al Qaida cu „American Way of Life”, George W. Bush a început cu acţiunea terorista de la New York, Washington şi continua cu ocuparea Afganistanului şi Irakului, fără a angaja într-o cruciadă toata lumea creştină sau islamică. Conflictul cultural-religios „nu se va termina în cursul vieţii noastre”, după vicepreşedintelui SUA şi fronturile se definesc cu totul altfel ca în trecut. America impune drepturile omului, democraţia şi economia de piaţa. Bin Laden şi statul lui major nu sunt fugari, cum sunt prezentaţi periodic opiniei publice apusene, ci plănuiesc în linişte pe baza unui consens strategic, care după cum sa constatat, se bucura se simpatia musulmanilor. Ei vor să refacă Palestina musulmană, prin oprirea suportului SUA şi distrugerea Israelului; retragerea soldaţilor, în general al „necredincioşilor” din Ţara Profetului, apoi din toate ţările musulmane Afghanistan, Irak etc.; subminarea, apoi oprirea spijinului american în asuprirea populaţiei musulmane din Rusia, China, India şi sprijinul acestora; înlăturarea tuturor regimurilor susţinute de americani în spaţiul islamic, Egipt, Iordania, Arabia Saudita, Kuweit etc.: crearea unui monopol al surselor de „energie islamică”; vinderea petrolului la preţ ridicat şi folosirea banilor în realizarea dezideratelor de mai sus. Acest amplu program nu se va reduce la dărâmarea a două blocuri sau a unei aripi a Pentagonului la 11 sept. 2001. E foarte probabil ca primele acţiuni teroriste să fie testul unor atacuri serioase, atomare, chimice sau biologice. Bin Laden nu putea începe acţiuni mari fără a studia reacţia atât a majoritarii islamice, cât şi mai ales a „marelui Satana”. În fata acestor ameninţări USA nu poate sta cu mâinile în sân şi oscilează între o reacţie cu măsură, umanitară sau majoră de tip exterminator, cum s-a practicat la ocuparea continentului American sau în cel de al doilea război mondial în Japonia şi Germania, unde au fost făcute una cu pământul comunităţi întregi, cu populaţia civilă cu tot. Între musulmani e răspândită opinia pozitivă faţă de Saddam Hussein, care ar fi renunţat de bună voie la lupte în Bagdad - cinci milioane de locuitori - pentru al salva de soarta tuturor oraşelor germane sau a Hiroşimei. O bomba atomica ar fi salvat viaţa soldaţilor americani, ar fi instaura o disciplină durabilă şi mai ales dorinţa de a colaborare cu învingătorii în rândul supravieţuitorilor, ca în Japonia şi Germania postbelică. America lui Bush nu-i atacată clasic, ci mult mai grav, în modul său de viaţă, aşa că este obligată să reacţioneze pe măsura, dar aceasta este dictată şi de Bin Laden, de modul sau de viaţă. Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania II. CE CRED MUSULMANII? Moldo-valahii au stat cinci secole, transilvănenii şi bănăţenii un secol şi jumătate sub turco-musulmani. Şi azi administraţia, climatul de afaceri de la Bucureşti e oriental, iar de când s-au deschis graniţele au venit în ţară o sută de mi de musulmani şi tot atâţia protestanţi şi catolici au plecat în UE. Aşa că e firesc ca în UE, Transilvania să se orienteze spre vest şi moldo-valahii spre est. In Europa se prefigurează deja mari spaţii socio-economice şi de civilizaţie: „Banana” Londra-Paris-Milano, în jurul Mării Nordului (Amsterdam, Bremen, Hamburg), a Mediteranei apusene (Barcelona, Marsilia, Genova), a Baltici (Copenhaga, Helsinki, Stockholm), a Adriaticii (Veneţia, Tirana, Dubrovnic), Europa Centrală (Viena, Budapesta, Timişoara, Cluj, Braşov) şi a Mării Negre (Istambul, Varna, Constanţa, Bucureşti, Odesa). Asta explică interesul românilor pentru islamul moderat, mai ales că Turcia aderă la UE. In acest sens preşedintele Pakistanului Pervez Musharraf a prezentat o „strategie moderată” cu scopul de a scoate islamul din „groapa” fanatismului şi terorismului. Coranului e perceput azi ca intolerant, ceea ce nu corespunde realităţii. Musharraf vede vrăjmăşia, mizeria şi disperarea în care se zbate lumea musulmană, dar şi ieşirea din capcana marginalizării, prăpastiei spre care se îndreaptă fraţii lui, prin oprirea vărsării de sânge şi cooperarea cu toată lumea. Islamul trebuie să se emancipeze şi occidentul, mai ales SUA să rezolve corect disputele politice şi să-i ajute pe musulmani să-şi schimbe soarta. Rădăcinilor terorismului sunt mizeria şi lipsa de speranţă. SUA s-au folosit de islam în Afganistan pentru a-i combate pe sovietici. După dispariţia URSS-ul au izbucnit conflictele antimusulmane din Bosnia, Cecenia şi Infatida palestinienilor şi s-a acceptat status quo-ul din Afganistan unde erau luptători din toată lumea islamică. Aceştia, în căutarea unui câmp de activitate în sprijinul musulmanilor, au creat Al Qaida şi au atacat SUA. Manifestul lui Musharraf cere imperativ renaşterea virtuţilor Profetului, lupta împotriva sărăciei, bolilor, lipsei de carte şi nedreptăţii, care nu pot fi realizate pe calea războiului. De aceia islamul trebuie eliberat de prejudecata că este în conflict cu modernizarea, secularizarea şi democraţia. In speranţa preîntâmpinării apocalipsei prin emancipare şi instaurarea păcii durabile, Musharraf apelează la Organizaţia Conferinţei Islamice şi întregii lumii. Dacă această viziune irenică de cooperare cu lumea creştină va avea succes, şansa românilor de a se reintegra în marele spaţiul de civilizaţie al Imperiului Roman de apus, Bizantin, Otoman şi Sovietic de la Marea Neagră va creste, bineînţeles sub marea umbrelă protectoare a UE. Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania I. CE CRED MUSULMANII? Conflictul musulmanilor cu judeo-creştinii, evident în Irak, se reduce la organizaţia teroristă Al-Qaeda şi republicanii neoconservativii nordamericani cu aliaţi lor, printre care şi românii. Papa Ioan Paul II şi Liga Araba nu vor o cruciada, aşa ca USA şi Al-Qaeda n-au reuşit să mobilizeze la luptă două miliarde de oameni. Prea sunt de neînţeles premizele războiului din Orientul Apropiat, ale atacului cu avioane în USA din 2001 şi mai ales ce vor şi ce cred musulmanii. O privirea sumară asupra religiei lui Mahomed - ultimul şi „sigiliul profeţilor” - ne dezvălue convingerea în superioritatea normelor lor faţă de cele iudaico-creştine, nu numai în „casa islamului” ci şi în rândul celor născuţi în Europa. Acesta este o constatare a Institutului de înalte studii de securitate internă (IHESI) din Franţa. Pentru a crea punţi între religii, din 1998 Vaticanul şi Universitatea Al-Azhar din Cairo au început un dialog în spiritul ultimului Conciliu şi la iniţiativa guvernului egiptean. La arabi când sunt disensiuni, conflicte are loc un dialog numai în sensul aplanării diferenţelor, nu al înţelegerii celuilalt om, religie, cultură, civilizaţie, cum fac de regulă occidentalii. După Coran, Dumnezeu-tatăl s-a împreunat cu Zeiţa-mamă Maria şi au procreat un al treilea Dumnezeu-Isus. Creştinii au o altă viziune şi vor să-o facă accesibilă musulmanilor. Aceştia nefamiliarizaţi cu dialogul apusean folosesc un limbaj duplicitar mai ales când este vorba de declaraţii comune, cum e cel privind atacul de la 11 sept. 2001, refugiaţii palestinieni sau războiul din Balcani sau Irak. Vaticanul şi Al-Azhar au condamnat după 11. sept. acţiunile teroriste în numele religiilor. La scut timp rectorul arab aprobă însă atentatele sinucigaşe. La declanşarea războiului din Irak, la Al-Azhar se vorbea de o „cruciadă” împotriva islamului. La protestul Sfântului Scaun, afirmaţia e retrasă, ca numai după câteva zile să se reia. La Al-Azhar, unde sunt instruiţi şi predicatorii islamici pentru Europa, se predă că Sfânta Scriptură e falsificată intenţionat de evrei şi din neştiinţă de creştini. Există chiar un termen pentru acest fals: tharif. Adevărul Sfintei Scripturi îl deţin musulmanii, pentru ca el stă scris în Coran. Acest unghi de vedere are consecinţe scurile. In Egipt se afirmă că automobilele şi TV sunt descoperiri islamice, pentru că altfel credincioşii ar refuza folosirea lor. Musulmanii fundamentalişti nu fac o deosebire între occident şi creştinism. Aşa ca acceptarea produselor şi influenţelor occidentale ar însemna recunoaşterea superiorităţii creştinismului, or ei se văd, se vor din nou stăpânii lumii, cum erau între anii 630-1688, şi fac scenarii apocaliptice în care după ocuparea Israelului urmează Europa şi SUA. Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania