Viorel ROMAN

Unirea cu Roma sub Cuza si Iliescu

2004-11-02

UNIREA CU ROMA SUB CUZA SI ILIESCU ________________________________ Asa cum Razboiul Crimeii 1853-1856 e vazut ca primul razboi mondial neîmplinit, tot asa si Razboiul Rece - incheiat dupa întelegerea ruso-americana din anii 80 -, e un al treilea razboi mondial nerealizat. Români s-au folosit de aceste oportunitati sub principele Alexandru Ioan Cuza 1859 si presedintele Ion Iliescu 1989 pentru revenirea la originea si valorile civilizatiei lor latine, la Roma. Pentru ca de fiecare data rusii se retrag in matca lor, mai mult sau mai putin pasnic, si se modernizeaza pentru a face fata islamului si pericolului galben. Ei pastreaza totusi un cap de pod pe Prut / Nistru si influenta la români, ca placa turnanta ortodoxa, culoar de legatura cu fratii lor, slavii de la sud de Dunare. * Congresul de la Paris îi scapa pe moldo-valahi de protectoratul ruso-turc. Ei ajung astfel, sub protectia marilor puteri, sa faca Unirea 1859 si apoi Cuza in sapte ani reorienteaza Principatul de la Istambul / Moscova spre occident / Roma. România ramine obedient Patriarhului grec, unealta ruso-turca, asa ca discutiile despre Concordat, Unirea cu Roma erau secrete. Pentru rusi, greci, turci, austrieci, maghiari si sîrbi era inacceptabila emanciparea românilor de sub supravegherea politico-religiosa greco-pravoslavnica. Mihail Kogalniceanu, sfetnicul lui Cuza, a dictat o scrisoare in aceasta chestiune in prezenta a trei persoane, asa ca s-a aflat de planul de a parasi tabara greco-slava in favoarea Europei occidentale, latine. Nici intermediarii lui Cuza Voda cu Sfintul Scaun, n-au fost la inaltimea ceruta. Biserica românilor anatemizata de greci dupa secularizarea averilor manastiresti inchinate lor, ca eretica si schismatica, obtine autocefalia sub regele Carol I. Oricum autoritatea Patriarhului grec se baza la români numai pe forta armata a Sultanului si a Tarului de la Moscova. Dupa detronarea si exilarea lui Cuza, politica revenirii la Roma a fost inlocuita de fratii lui francmasoni instruiti la Paris cu o ideologie „ortodoxa laica“, cu limba, cultura franceza si dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, ramura romano-catolica. In ciuda tuturora, Cuza e un erou pentru români. Anturajul sau, în afara de Kogalniceanu, era „bizantin“ si nici de dusmani nu ducea lipsa. Iata ce observa ziarul rus Le Nord: „Cuza aspira nu mai putin decit la coroana regala a României, subordonarea ritului grecesc celui roman in Principate, convertirea lui insasi la catolicism, in schimbul sprijinului puterilor catolice pentru urcarea lui la tron. (22 febr. 1864) In acelasi an boierul Nicolae Rosetti Raznoveanu îl denunta la Moscova pe Cuza: „Toti am fost cuprinsi de cea mai dureroasa neliniste vazind staruintele, deja de patru ani, de a smulge tarii noastre credinta, care pina acum a pazit si mângaiat pe parintii nostri; toti am tremurat, vazind ca aparatorii firesti ai credintei noastre, oameni, care stau in fruntea tarii noastre, se unesc deschis cu aceste sfortari care ne imping prin toate mijloacele la schisma si erezie, supunindu-ne jugului papal� In acelasi timp, organele oficiale ale guvernului au inceput, la orice ocazie, sa destepte in noi ura si dispret fata de coregionalii nostrii din Rusia si de biserica greaca de la Constantinopol, mama noastra obsteasca� N-a fost destul ca a lipsit de putere pe calugarii greci, trebuia sa-i si goneasca� Cu toate acestea generatia de acum� a ramas legata in adincul inimii sale de vechia lor credinta ortodoxa, astfel ca râvna guvernului nu a putut culege multe jertfe. Dar viitoarea generatie va fi mai accesibila pentru iubirea papala. Pentru aceasta au inceput sa scoata din seminariile nationale limba parintilor greci si sa o inlocuiasca cu studierea limbilor franceza si latina� au introdus profesori greci-uniti. In fruntea Universitatii din Iasi au pus pe un unit� In scolile de fete au adus surori de carietate catolice... In orasele de judet, ca in Botosani, se vede ca sunt destul de multi simpli preoti catolici de parohie, au instituit episcopate catolice. A pregatit introducerea calendarului greco-unit� In sfirsit, ca sa se dea ultima lovitura, s-a infiintat seminarul catolic din Iasi ca sa inunde satele noastre cu propagandisti romano-catolici si sa le predea ca jertfa prozelitismul bisericii papale. Guvernul nostru nu pierde nici-o inprejurare ca sa arate o vadita bunavointa fata de episcopul catolic si propagandei lui, pe când în locurile cele mai inalte se discuta public despre superstitiile credintei ortodoxe� Pe lânga aceasta trebuie sa Va spun, ca guvernul nostru, numai pentru a termina despoticele sale planuri� trebuie sa se incredinteze de ajutorul � fireste nu fara folos personal � politicei straine, trebuie sa-i dea � zic � o asigurare: aceasta asigurare este darîmarea religiei noastre nationale si inlocuirea ei cu religia catolica. Nu am nevoie sa arat aci legatura launtrica, care uneste propaganda catolica din tara noastra cu propaganda pe care o savirseste in aceiasi vreme clerul polon, insufletit de aceiasi politica in tinuturile apusene al imperiului (rus). Astfel a trebuit sa se temine marele plan, care nu a avut alt scop afara de a ataca imperiul rus ortodox in acelasi timp din doua parti opuse, creându-i la Vistula si pe Dunare dusmani de credinta si de politica. Augustul imparat, care conduce in prezent soarta imperiului, numai sa voiasca, si va stropsi cu o singura lovitura revolutia si erezia� Eu nu vorbesc despre marile interese politice, care trebuie sa înpiedice Rusia in lupta contra distrugerii ortodoxiei la Dunare; numele ei atunci va fi urât, influenta ei va fi perduta, influenta dusmana insa va fi stapâna lînga portile ei. Eu chem gânduri nelumesti. Eu ma adresez ortodoxiei tuturor fratilor nostri din Rusia� Ceea ce ati facut pentru tinuturile apusene ale imperiului, unde ca si la noi, credinta nationala a fost o tinta pentru fanatica propaganda a partidului polon, faceti acelasi lucru si pentru noi�“ (Stefan Berechet, Un nou document privitor la reformele bisericesti ale lui Al. I. Cuza, in Biserica Ortodoxa Româna, 1925, p.75) Avem aici sintetizate toate prejudecatile ortodoxe legate de Roma, dupa Unire 1859 si Revolutie 1989: (re)orientarea moldo-valahilor de la Tarul rus si Patriarhul grec spre Europa de vest (azi Uniunea Europeana), spre Roma e tradare; prezenta occidentala pe Vistula si Dunare la poloneji si români (extinderea NATO de azi), este si din punct de religios inacceptabila pentru ortodocsi condusi de Moscova; prezenta catolicilor si unitilor cu Roma din Ardeal in invatamint, institutiile de carietate este numai un cal troian al prozelitismului occidental; chiar si cultura laica franceza, limba franceza si latina sunt la fel de subversive etc. Acest codex pravoslavnic, vechi de un secol si jumatate, e propagat in România postrevolutionara sub lozinca - „Nu ne vindem tara!“ * * La Revolutia din �89, Iliescu, fidel celei de a „treia Roma“ / Moscova, ia puterea dupa lichidarea lui Nicolae si Elena Ceausescu, adepti ai celei de a „patra Roma“ / Bucuresti. De atunci toata suflarea româneasca e pentru Europa / UE si depasirea statutului de sclavi la periferia orientului. Asa a reaparut spinoasa dilema politico-religioasa din vremea lui Cuza Voda: pentru integrarea româno-ortodocsilor in vest, in lumea catolicilor si protestantilor, e necesar un limbaj comun, de dialogul si Unirea cu Roma. In acest scop Iliescu a fost de mai multe ori la Roma, si in mai 1999, cind Emil Constantinescu, un subaltern de-a lui pe linie de PCR, era presedinte, Ioan Paul II a vizitat România si a redeschis, unicului neam ortodox de origine latina, portile „Europei“ unite / UE. Au venit apoi si conducatori apuseni laici, care sprijina si ei integrarea in UE 2007. Si Preafericitul Patriarh Teoctist a fost de mai multe ori la la Roma, s-a imbratisat in vazul multimii cu Papa si au vorbit de Unire atit la Bucuresti cit si in Piata Sf. Petru. Bineinteles ca Iliescu nu e Cuza, cum nu e nici Constantinescu, care-l imita. Lipseste azi un Kogalniceanu si o generatie pe masura. In Razboiul Rece rusii au lichidat tot ce facilita românilor emanciparea, orientarea lor spre vest. Doua mii de biserici unite cu Roma au fost trecute la ortodoxia Moscovei de Armata Rosie. Mi de preotii si zeci de mii de intelectuali prooccidentali au fost exterminati si exilati. Au fost interzise mii de publicatii, autori. A urmat îndobitocirea, cu larg caracter de masa: „In scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupare de oameni numiti de noi, avind un nivel de pregatire slab... la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma." (KGB. Istoria secreta a operatiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov. Buc. 1994, p.447) In acest context nu-i de mirare ca de 14 ani Iliescu linisteste norodul drept credincios cu duhul soborniciei si se confrunta si cu vrajmasi cunoscuti deja sub Cuza. Rusii, grecii, maghiarii si sirbii nu sunt pentru emancipare si Unirea cu Roma. Nici Unitii cu Roma, dupa o generatie in catacombe, n-au ajuns la cadenta impusa de clarviziunea si dinamismul papei Ioan Paul II. Români care mai pledeaza pentru obedienta rusa si greaca sunt putini, totusi exista urmasii ai boierului Raznoveanu si ai KGB-ului, mai ales in Moldova. Ei se închina in continuare la Moscova / Constantinopol si vad in occident tot raul, vrajmasie si prozelitism. In lipsa alternativei occidentale autentice, reapar paleativele trecutului. Astfel curentul cultural francez, apusean, evreii, francmasonii, dinastia germana joaca din nou rolul de intermediari între români si apus. Sub Iliescu avem o situatie similara cu cea sub Cuza, dar exact pe dos. Daca profitind de Razboiul Crimeii, Cuza si Kogalniceanu, in taina si fara sprijinul eficient al intermediarilor cu Roma, au fost mari deschizatori de drumuri inpotriva tuturora, Iliescu si Teoctist, cu toate ca au in vazul lumii sprijinul generos al papei Ioan Paul II, al vestului, inclusiv dorinta majoritatii, nu sunt la inaltimea momentului istoric prilejuit de sfirsitul Razboiului Rece. Din contra. Dupa toate aparentele, Era Ion Iliescu e una de tranzitie. * * * Azi nu mai e un secret pentru nimeni ca „toate drumurile duc la Roma“, ca Papa îi accepta pe români asa cum sunt, nu cere convertirea la romano-catolicism. Nici macar modelul Unirii cu Roma din 1700 nu e actual, iar extinderea UE / NATO nu e impotriva rusilor, care coopereaza cu occidentalii in vederea unitatii militare crestine pe fronturile Asiei. Cultura apuseana nu respinge valorile orientale, ci printr-un dialog de la egal la egal, urmareste o imbogatire si inobilare reciproca. Majoritatea vad ca România / Moldova merg intr-o directie gresita si 2/3 din studenti vor sa se integreze individul, sa fuga in vest. Si daca Cuza si Iliescu n-au reusit, dupa Razboiul Crimeii si Razboiul Rece, sa-i scoata pe moldo-valahi de la periferia mizeriei orientale si integra in civilizatia Europei latine / UE, urmasul lor, Presedintele care va fi ales in 2004, va avea o noua sansa, in era globalizarii. Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania