Viorel ROMAN
Condamnarea PCR 2007-02-10
inapoi
Dialog - Cercul Cultural Româno-german / Deutsch-Rumänischer Kulturkreis, Melanchthon-Akademie, Köln, 11. Februar 2007, 16 Uhr

ROMÂNIA ŞI CONDAMNAREA COMUNISMULUI

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania

Traian Băsescu, fost membru PCR, condamnă comunismul. Şi John Maynard Keyns se mira că doctrina lui Karl Marx, „atât de stupidă şi de lipsită de logică, are o influenţă atât de mare şi de durată asupra gândirii oamenilor şi mersului istoriei” (The End of Laissez-faire, 1926).

E o ironie a istoriei că materialismul dialectic şi ştiinţific, după care religia e „opium pentru popor”, a devenit „religie politică”, dictatură de dezvoltare pentru naţiunile înapoiate din Lumea II, III şi în acelaşi timp o strategie de apărare împotriva occidentului, Lumii I.

Ortodoxo-comunismul a luat dreptul la libertatea de mişcare şi exprimare, a înlăturat relaţia dintre muncă şi remuneraţie etc. O societate mai aberantă şi condamnabilă e greu de imaginat. Românii s-au folosit de dictatura de dezvoltare proletară şi revin acum la religia, care le-a format sistemul de valori şi e uşor a demonstra că membri PCR sunt pe drumul cel bun, după care se va decreta că ei nu mai au voie să privească înapoi fără a fi pedepsiţi. Paternalism oriental cu sens schimbat si/sau praf în ochii occidentalilor?

Istoria se repetă, prima dată e tragică, eroică, a doua oară e o farsă. Observaţia lui Marx referitor la Napoleon I şi al III-lea, e valabilă şi azi. Lichidarea lui Ceauşescu a fost tragic, cea a comunismului pare o farsă.

Marx a sintetizat materialismul, socialismul etc. şi în „Manifestul Partidului Comunist” 1848 a analizat criza „Capitalului” şi a recomandat înlăturarea „exploatării omului de către om” prin dictatura proletara. Apoi, raiul pe pământ!

Sub lozinca „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” panortodoxismul şi panslavismul rus obţin mari succese cu „dictatura de dezvoltare”, atât în efortul de a se rupe de occident, cât şi în depăşirea înapoierii, dar mai ales în războiul mondial II. Victorie datorată mai ales anglo-americanilor, nu comunismului!

Apoi kominterniştii au lichidat la ordinele lui J.V. Stalin influenţele neortodoxe din cultura româno-ortodoxă. Dar după retragerea trupelor de ocupaţie, mai ales după 1965, începe un proces de „autocefalie” a ortodoxo-comunismului moldo-valah.

Revoluţia din 1989, lichidarea la Târgovişte a soţilor Ceauşescu şi implicit a naţionalismului ortodoxo-comunist „autocefal”, sunt transmise la TV în întreaga lume. Începea tranziţia spre Europa! Cine-s românii şi cum au devenit ei ortodocşi?”

Românii, urmaşii ai legiunilor de la Dunăre, ajung prin ortodoxie obedienţi Moscovei şi Constantinopolului, cu toate că ei aparţineau civilizaţiei Romei. Republica Moldova este şi azi condusă de Partidul Comunist şi o Biserica Ortodoxă, ambele orientate spre Moscova. România e în UE/NATO, Partidul Comunist e interzis, dar Biserica Unită cu Roma din Ardeal e periferizată şi Biserica Ortodoxă e orientată spre Moscova şi Constantinopol.

România s-a format ca stat cu sprijinul apusenilor, împotriva greco-slavilor. Totuşi moldo-valahii n-au revenit, ca uniţii din Ardeal, la Roma. Nici Vechiul Regat, nici România Mare n-au onorat încrederea apusenilor. Aşa s-au trezit toţi românii sub Stalin, după ce au fost carne de tun în războiul mondial II, atât pe frontul de est, cat şi pe frontul de vest. Ei pierd războiul, care nu era al lor, şi ajung la cheremul Moscovei, care dezmembrează ţara în două - RPR şi RSSM -, şi impun cu forţa dictatura ortodoxo-comunistă sovietică.

Să ne reamintim că de la Unirea moldo-valahă 1859 la prăbuşirea României Mari 1940 româno-ortodocşii se închinau spre răsărit şi practicau duplicitar o cultură “secularizată” filooccidentală francmasonă şi franţuzească. Apoi ocupaţia militară a Moscovei 1944-1958 a impus o reorientare brutală spre est: 2000 de biserici Unite cu Roma trecute cu baioneta la credinţa Moscovei; 8.000 de publicaţii interzise; zeci de mii de preoţii greco-catolici, romano-catolici şi intelectuali români prooccidentali supuşi unui program de exterminare.

Iată directivele lui Stalin pentru ţările ocupate 1944 şi rezultatele tranziţiei de după 1989. Vezi “KGB. Istoria secreta a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov" Andrew / Gordievski, Bucureşti 1994, p.447:

„6. De la conductorii de organizaţii locale de tineret în sus, în poziţiile de conducere se vor repartiza oameni desemnaţi de serviciile noastre speciale.

9. Se va urmări ca funcţionarii (exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibe retribuţii mici. Aceasta se va referi îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere. 12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice în sensul că acestea să nu acorde acte doveditoare a proprietăţii asupra pământului.

13. Politica faţă de mica gospodărie ţărănească urmează acest curs pentru a face gospodăria particulară nerentabilă. După aceea trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor de producţie, repartizarea lor. Concomitent cu creşterea obligaţiilor de predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării, astfel ca necesarul să trebuiască acoperit din import.

14. Trebuie făcut totul ca hotărârile şi ordinile - fie acestea cu caracter juridic, economic sau organizatoric – să fie nepunctuale.

15. Trebuie făcut totul ca anumite cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii, însă nici una dintre ele să nu aibe drept de decizie înainte de a se consulta cu celelalte.

24-26. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbată. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii care se ocupă de problemele actuale legate de producţie, respectiv cele care critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenului în discuţie.

27. Luările de poziţie ale conducătorilor băştinaşi pot avea coloratură naţională sau istorică, dar acestea nu pot duce la unitate naţională.

32. Trebuie extinsă birocraţia statului în cel mai înalt grad în toate domeniile. Este admisă critica activităţii organelor administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.

38–40. ... campania de acuzare a naţionalismului şi şovinismului. Trebuie ca reprezentanţi opoziţiei să fie închişi sau lichidaţi ...

44. Se va căuta ca acei care lucrează în diferite funcţii indiferent cât de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu muncitori cu cea mai mică pregătire profesionala, necalificaţi.

45. Din scoli …, dar mai ales din licee şi facultăţi trebuie sa fie înlăturaţi profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupare de oameni numiţi de noi, având un nivel de pregătire slab... la facultăţi să ajungă cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesaţi sa se perfecţioneze la nivel înalt, ci doar să obţină o diplomă.”

Dacă Directivele lui Stalin erau dictatoriale, tranziţia 1989-2007 are nolens, volens cam aceleaşi rezultate. Să le comparam, folosind fireşte punctajul KGB de mai sus:

(5.-6.) La conducere sunt activişti pregătiţi de Moscova, eşalonul doi sub Ceauşescu. Fără ca ei a fi desemnaţi de ruşi, sau ca firul roşu Cotroceni-Kremlin să aibe importanţă, reactivarea a celor cu studii în URSS e evidentă.

9.) Funcţionarii de stat, din sistemul sanitar, cultură au salarii mici. Excluşi de la această practică sunt cei din Servciile Speciale. (12.) Legea privatizării a fost schimbata de zece ori.

13.) Nerentabilizarea gospodăriri ţărăneşti e în curs cu metode identice, de la distrugerea bazei materiale, la importul de produse agro-alimetare.

(14.-15.) Hotărârile şi ordinele cu caracter juridic, economic sau organizatoric sunt haotice. La sistemul de impozitare au fost aduse sute de modificări. Ordonanţe de urgenţă modifică legi abia adoptate.

24.-27.) Dispariţia flotei, degradarea transporturilor, ca şi popularizarea criticilor trecutului e la ordinea zilei, dar nu se înlătură cauzele fenomenelor în discuţie. Critica corupţiei e la ordinea zilei… (32.) Extinderea birocraţiei. România este considerată, în mediile de afaceri, ca cea cu cel mai ridicat risc de instabilitate legislativă. La înregistrarea firmei sunt necesare zeci de aprobări şi şpagă.

38.) Cu “naţionalism şi şovinism” e discreditat şi astăzi interesul naţional.

(44.-45.) Învăţământul superior corupt şi ca şi promovarea cadrelor, generează în rândul tineretului sentimentul neputinţei şi inutilităţii. Majoritate nu-i mai interesată în nici o manifestaţie politică. Două treimi din studenţi vor să fugă în vest.

Ce a adus tranziţia: dezindustrializare şi dezurbanizare, destrămarea structurilor agriculturii de tip industrial, revenirea la subzistenţa strămoşească, la slăbirea solidarităţii sociale şi naţionale, la degradarea sistemului de învăţământul şi de asistenţă sanitară, la scăderea dramatică a puterii de cumpărare, a natalităţii şi a speranţei de viaţă. Acest dezastru naţional, din perspectiva occidentala, poate fi receptat însă şi ca o involuţie aparentă, ca o strategie de conservare a normelor şi valorilor ortodoxe în faţa agresiunii globalizării.

De la Revoluţia din 1989 la aderarea la Uniunea Europeana 2007, românii au trecut brusc de la comunism la capitalism. Atât marxism-leninismul, o religie prometeică, anticreştină, ce urmarea realizarea raiului pe pământ, cât şi capitalismul, satisfac aceleaşi necesitaţi umane, ca religia.

Interdependenţa dintre ortodoxie, comunism şi colectivismul slav, ca şi cea dintre protestantism, capitalism şi individualismul anglo-saxon au fost analizate când cele două „Blocuri” erau angajate în Războiul rece şi despărţite de Cortina de fier.

Capitalismul - dreptul roman, contractele, organizaţiile raţionale, expansiunea schimbului de mărfuri şi servicii, ştiinţei şi culturii occidentale - e fireşte în conflict cu normele, valorile, organizaţiile, culturile ortodoxo-comuniste din Europa de Est. Răsăritenii au interiorizat filozofia lui Platon, apusenii, pe cea a lui Aristotel.

Marx vede că raţionalitatea “Capitalului” nu se împăcă cu religiile neoccidentale, iar pentru Max Weber, capitalismul era un produs al “Eticii protestante” de neînţeles pentru ortodocşi. Ambii nu au sesizat însă că premizele societăţii capitaliste au fost puse de romano-catolicism.

După Schisma din 1054 călugării occidentali - celibatari, latinizaţi, specializaţi, f. mobili, - au pus bazele “Teologiei muncii”: a urmat o legislaţie romană; o birocraţie care rezolva conflictele raţional; instituţii care realizează investiţii şi eforturi fizice, intelectuale coerente pe durata a mai multe generaţii. Obligaţiile faţă de creaţia divină practicate de apuseni sunt necunoscute de orientali.

Ortodocşi preferă contemplaţia refuză răceala concurenţei, care lezează iubirea fraţilor, specializarea, raţionalitatea şi rentabilitatea capitalistă. Ei sunt fascinaţi de Iisus Cristos, se perfecţionează spiritual şi aşteptă să se nască din nou în Împărăţia Cerurilor. Norodul vede în occidentali “anticristul”, “duşmanul de clasa” sau “roboţei”.

De la Schisma până la Conciliul de la Vatican II, “Teologia muncii” din occident era la polul opus contemplării, “Odei repausului adânc” din orient. Aşa ca aderarea ortodoxo-comuniştilor moldo-valahi la UE, o creaţie romano-catolică, implică o schimbare de paradigme. Idealul ortodox trebuie înlocuit de contractul roman! E posibil aşa ceva?

Astăzi când ortodocşii din Balcani sunt în UE este necesar un dialog religios dintre occidentali, cei care au pus bazele capitalismul, şi orientali. Pentru că ortodocşii urmăresc să contribuie cu performanţele spirituale ale contemplaţiei lor milenare la mântuirea lumii, în care a învins însă “Teologia muncii” – capitalismul ca religie. Occidentali oferă din nou o mare şansa României – Moldova e controlată de Rusia - şi totul depinde de ortodocşii romani: Moscova sau Roma?

„Partidul Comunist Român” era prezentat în final ca „Partidul Ceauşescu România”, dar oameni vedeau numai „Pile Cunoştinţe şi Relaţii”.

Aderarea la normele, valorile din UE presupune distanţarea de colectivismul pravoslavnic şi refacerea unităţii creştine, fără de care integrarea paneuropeană e de conjunctură. Nimic nu e de durată pe un fundament spiritual şubred.

Dacă vor aderarea reală la EU/NATO, atunci Preşedintele şi Patriarhul românilor trebuie să condamnare balcanismul ortodoxo-comunist şi să opteze spiritual pentru occident. Condamnarea PCR, e o condiţie necesară, dar nu suficientă.