Viorel ROMAN
Vladimir Putin 2006-12-14
inapoi
Vladimir Putin

Mihail S. Gorbaciov renunţă la dictatura proletară, stupida ideologie marxist-leninistă, demontează Cortina de Fier, termină Războiul Rece fără pierderi umane, dacă nu luăm în considerare 1000 de români morţi la Revoluţia din 1989, şi readuce astfel Rusia în noua Sfântă Alianţă – G 7 plus Rusia.

Despre o unire a Moscovei, a „treia Romă”, cu ortodoxia reabiltată, cu Roma sub un papa slav, discută Gorbaciov cu Ioan Paul II în limba rusă. Patriarhul Alexei II nu-i de faţă.

După Gorbaciov, Boris Ielţîn mută centru de greutate a reorientării spre vest de la Roma romano-catolică la Washington-ul protestanţilor în alianţă cu israeliţii.

Ielţîn favoriza capitalismul sălbatic, oligarhii, miliardarii „de carton” evreii Berezovski, Gusinski, Hodorovski, până aduce Rusia aproape de incapacitate de plată, dar găseşte în Vladimir V. Putin un urmaş care redă încredere ruşilor şi readuce ţara pe linia de plutire. Berezovski are azil în Anglia, Gusinski în Israel. Hodorovki e închis.

Pocăiţii şi izraeliţii americani sunt nemulţumiţi de renunţarea la tranziţia şoc şi apropiera de Europa. Asta bine înţeles că nu poate înlocui dialogul dintre Moscova şi Roma. Putin s-a botezat cu familia. Ortodoxia este religia poporului, exista însă o reticenţă a ruşilor din nou asediaţi.

La est, R.P. China, o mare putere economica şi militară, cu o populaţie de peste un miliard se uită cu interes la bogăţiile naturale din Siberia.

La sud, fostele republici sovietice socialiste, acum independente, reamintesc de strălucirea Hoardei de Aur. Probleme în Caucaz, Cecenia!

La vest, pe fiecare bancnotă euro este vizibilă o frontieră, în mod difuz şi desigur involuntar, până unde sunt interesele euro. NATO s-a extins până în Ţările Baltice. Probleme în Serbia! Kosovo! Rusia este înconjurată de forţe, care nu-s mereu conforme cu interesele Kremlinului.

Putin, protectorul ortodocşilor şi slavilor, conform panortodoxei şi panslavismul, apreciază intermediari din SUA, baptişti şi izraeliţi, dar e conştient de însemnătatea hotărâtoare a dialogului, care are loc la Belgrad între Patriarhia Moscovei cu Roma. De rezultatul acestuia depinde stabilitatea în Europa şi în lume.

Războiul rece s-a mutat din Europa în Asia. Pentru totdeauna? Acum ruşii antrenează talibanii din Afghanistan, ca în trecut americanii. Va reînvia conflictul între creştinii occidentali şi cei ortodocşi din nou, cum vrea să ne sugereze scandalul legat de otrăvirea la Londra a unui agent KGB, care a schimbat stăpânul?

Va parafa Putin, care a redat pravoslavnicilor demnitatea pierdută în tranziţie, reunificarea creştinilor, sau va găsi pentru aceasta misiune un urmaş, aşa cum l-a pregătit Andropov pe Gorbaciov pentru a readuce Rusia în concertul marilor puteri creştine?

De răspunsul la aceste întrebări depinde şi soarta ortodocşilor din România, dar mai ales din Republica Moldova, a cărei Mitropolie este dependentă, mai mult decât Patriarhia de la Bucureşti, de Moscova lui Vladimir Putin.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania