Viorel ROMAN
Holocaustul sau Mahomed 2006-08-24
inapoi
Holocaustul sau Mahomed. Care-i adevărul?

Moses şi Hristos sunt profeţi şi în Coran, de aceea după scandalul caricaturilor profetului Mahomed de la Copenhaga, la Teheran s-a deschis o expoziţie de caricaturi numai despre holocaust. După versiunea persană încercarea de exterminare a evreilor de către Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani este o poveste şi chiar dacă ar fi adevărată, atunci nemţii şi nu musulmanii ar trebui să-i despăgubească. Nu palestinienii.

În paralel Partidul musulmanilor din Franţa - 10% din populaţie - cere ca memoria lui Mahomed să fie protejată de lege la fel ca holocaustul. Cine-l pune la îndoială şi este „negaţionist, revizionist” e condamnat în zece ţări la puşcărie (vezi cazul istoricului englez David Irvig), pe când memoria Profetului lui Alah nu-i încă protejată de lege în Europa.

Filozoful evreu francez Andre Glücksmann respinge egalitatea dintre evrei şi musulmani pentru că holocaustul e un adevăr ştiinţific, pe când Mahomed, nu. Care-i adevărul?

1.) De la Mircea Eliade ştim că între sacru şi profan este o deosebire fundamentală încă din zori omenirii când miturile şi simbolurile religioase erau a tot prezente. Cu toate că nu au mai nimic de a face cu experienţele mistice de mai târziu, deja primele încercări religioase au format miturile, modele conservatoare de interpretare a cosmosului, care explicau lumea înconjurătoare fără a permite nici o înnoire a modelului mitic.

2.) Revoluţia monoteistă din Israel a depăşit dintr-o dată mitul prin absolutizarea chemării lui Dumnezeu prin profeţi. De atunci istoria, evenimentele nu se mai repetă la infinit, cum credeau anticii, ci şi sunt direcţionate spre Creatorul unic şi abstract, Judecătorul absolut. Vechiul Testament e completat de Hristos şi Noul Testament. A urmat Mahomed, Coranul.

3.) Simultan cu revoluţia monoteistă iudaico-creştină, raţionalitatea grecilor (Aristotel etc.) s-a perpetuat şi este celebrată mai ales de la Revoluţia Franceză până în vremea noastră. Oamenii de ştiinţa nu neagă existenţa şi importanţa religiei, ci o reduc la o ceremonie pur formală, politică, şi se pare că punctul lor de vedere este la început, are încă perspective.

În acest context nu-i de mirare că islamicii ajunşi în Europa / USA sunt şocaţi de răceala tehnico-ştiinţifică „fără Dumnezeu” şi sunt în stare, exasperaţi să se arunce şi în aer pentru Mahomed, un adevăr greu de înţeles şi mai ales de acceptat în lumea raţională apuseană unde mai ales secularizarea recentă a despărţit foarte clar credinţa religioasă de politic.

Complexul de superioritate religioasă, în contradicţie flagrantă cu mizeria socio-economică în care trăiesc de azi pe mâine peste un miliard de fideli a lui Alah şi Mahomed generează un complex de inferioritate insuportabilă faţă de civilizaţia iudaico-creştină. Aceste două complexe, care se bat cap în cap, nu pot fi suportate la infinit, nici cu mijloacele teroriste. Ceea ce trăim acum sunt durerile facerii lumii secularizate islamice. Ăsta-i adevărul.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania