Viorel ROMAN
Democraţia la ortodocşi 2006-07-25
inapoi
Democraţia la ortodocşi şi musulmanii (17)


1989, la terminarea Războiului Rece, toată lumea era euforică, pentru că democraţia şi bunăstarea occidentală va ajunge în lumea a doua, pravoslavnică şi în lumea treia musulmană, ambele bogate în resurse petroliere. 2006, lumea întâia, a doua şi a treia se întreabă: Sunt apţi ortodocşii şi musulmanii pentru democraţia de tip Westminster?

Tranziţia din ţările foste comuniste, axa Moscova-Bucureşti-Belgard, e o farsă. Ierarhia de partid şi de stat, serviciile secrete mimează democraţia cu binecuvântarea Patriarhilor, dar situaţia maselor largi populare se înrăutăţeşte. Privatizarea s-a transformat în „piratizare” (în rusă „prikhvastiatsia”). Bugetul de stat, TV şi presa este în mâna oligarhilor. Capitalişti pravoslavnici manipulează noua clasă politică, asta numai dacă nu avem de a face cu aceleaşi persoane, clanuri şi grupuri de interes. Reţelele informale şi mafiotice domină.

Ortodocşii sunt bulversaţi de individualismul şi capitalismul occidental străin duhovniciei şi soborniciei lor. Ei aşteaptă ca Mântuitorul să le trimită Salvatorul. După eşecul comuniştilor Boris Ielţîn, Slobodan Miloşevici şi Ion Iliescu, Vladimir Putin şi KGB-ul - cea mai puţin coruptă instituţie sovietică - a readus economia pe linia de plutire după înlăturarea celor care parazitau bogăţiile ţării, dar Listele Comcon sunt în vigoare. Asta deranjează mai mult Rusia decât Serbia şi România, toate handicapate încă de comportamentul ortodox.

În cele 22 de ţări ale Ligii Arabe situaţia socio-politică şi militară e în impas. Pe Axa răului, Iran, Irak, Libanon, Siria... implementarea democraţiei e un vis din „1001 de nopţi”. Dar după succesul lor nesperat la slavii orientali, de sud şi moldo-valahi, neo-conservatorii anglo-saxoni şi evrei din USA, nu vor să vadă că democraţia la pravoslavnici şi islamici nu e posibilă peste noapte. Ambele religii nu acceptă concurenţa, discordia socială, adversari politici, ci preferă, ca în Bizanţ şi Califat, subtilitatea structurile informale orientale.

Dacă între ortodocşi şi musulmani e un conflict, ca de exemplu luarea ca ostatic a unui diplomat sovietic de către organizaţia Hizbullah, el s-a rezolvat altfel decât era de aşteptat în vest. KGB-ul a luat imediat un membru Hizbullah ostatec şi a trimis testicolele sale cu mesajul: operaţia va fi aplicata şi altor membrii Hizbullah, dacă diplomatul nu va fi eliberat. În câteva ore el a fost liber şi de atunci în orient ostateci ortodocşi sunt tabu. De aceea ostatecii români în Irak au trezit, atât la ruşi şi musulmani, cât şi la occidentali, nedumerire.

Neo-conservatorii trebuie să accepte tradiţiile şi sensibilitatea ortodocşilor şi musulmanilor şi să nu mai forţeze democratizarea prin tranziţie sau acţiuni militare. Standardele de civilizaţie democratice cer timp, bunăstare, pace şi mai ales respect pentru Celălalt.


Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic
la Universitatea din Bremen, Germania