Viorel ROMAN
Turco-musulmanii la Bucureşti 2006-07-21
inapoi
Turco-musulmanii şi occidentalii la Bucureşti
Ce cred musulmanii(16)
Sub Ceauşescu, în conflict cu duşmanii de clasă din vest şi fraţii din est, URSS, studenţii musulmanii erau privilegiaţi. Tendinţă continuă şi după 1989. „Nu ne vindem ţara!” la occidentali. Statuia lui Vladimir I. Lenin de la Casa Scânteii e demolată, cea a Eroului Sovietic Eliberator mutată, în schimb e ridicată pe Calea Victoriei statuia părintelui Turciei, Atta Türck. Pe b-l Magheru, Aeroflot-ul sovietic renunţă tot simbolic la sediu în favoarea companiei de aviaţie turceşti. De atunci turco-musulmanii lucrează mână în mână cu administraţia moldo-valahă post-comunistă la fel cam cum activau consilierii sovietici după război. Ei sunt implicaţi în afaceri de corupţie, în povestea ostaticilor din Irak... Şi fără toate acestea, favorizarea turco-musulmanilor la Bucureşti, nu a occidentalilor este evidentă. Chiar şeful statului Traian Băsescu e taxat de un fost ministru de externe, ca turco-tătar.

În vremea războiului rece aversiunea comuniştilor slavi şi a turco-musulmanilor faţă de duşmanul de clasă capitalist, a satanei din occident, ca şi solidaritatea dintre Lagărul moscovit şi lumea islamică era la ordinea zilei. În perioada de tranziţie, revenirea foştilor comunişti slavi şi români la ortodoxie şi radicalizarea islamului a scos din nou la iveală prăpastia dintre mentalitatea colectivistă şi paternalistă slavo-turcă, inclusiv a moldo-valahilor, şi cea individualistă şi capitalistă. Orient şi occident.

Visul turcmenilor de a reface Imperiul Otoman, din Găgăuzia, Moldova şi Kosovo până în Asia Centrală nu s-a realizat, dar Rusia îşi reface structurile imperiale şi afinitatea slavo-turco-musulmană este reactivată. Fără protecţia Sultanului turc sau a Ţarului rus, în ţările balcanice postcomuniste, situaţia este asemănătoare. Reorientare formală spre vest şi rezistenţă pasivă. În afară de asta, Serbia se preocupă, după un război religios pustiitor, de soarta pravoslavnicilor din Kosovo şi Bosnia-Herzegovia. În Bulgaria minoritatea turco-musulmană e de 10%. România este o placă turnantă între orient şi occident.

Afinitatea, cooperarea şi colaborarea dintre turco-musulmani şi moldo-valahi se bazează pe paternalism şi corupţie, care sunt cât se poate de fireşti după cinci secole de domnie a Sultanului turc şi moştenirea greco-bizantină, şi pe aversiunea atavică împotriva vestului. În ce măsură noua infuzie turco-musulmană pe malurile Dîmboviţei a favorizat proliferarea clientelismul şi corupţia cu larg caracter de masă şi a deformat tranziţia, e neclar. Cert este însă că turco-musulmanii se folosesc de Bucureşti ca de o fostă colonie şi ca o trambulină spre vest. La rândul lor, turco-musulmanii sunt folosiţi de oligarhia postcomunistă moldo-valahă ca detaşament de avangardă împotriva capitalismului, presiunii valorilor şi normelor occidentale, cu care se vor confruntat de la 1 ianuarie 2007, din nou împreună.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania