Viorel ROMAN
EUROPA, pentru Dumnezeu! 2004-11-02
inapoi
Europa, pentru Dumnezeu! Uniunea Europeană, 25 de ţări şi în curând România, Bulgaria după care vor urma şi alte neamuri balcanice sau de la Marea Mediterană, au o Constituţie comuna. E un eveniment istoric fără precedent pentru ca astfel s-au pus bazele unei păci trainice şi prosperităţii pe un continent de unde au pornit războaie mondiale şi unde aproape că n-a existat generaţie în trecut, care sa nu participe la vre-un război. Papa Ioan Paul II a pledat pentru introducerea în preambul constituţii a „rădăcinilor creştine comune” şi menţionarea fără ocolişuri a lui Dumnezeu. Aşa cum este prevăzut de exemplu în Constituţia germana, unde se precizează „responsabilitatea faţă de Dumnezeu” şi demnitarii, miniştri jură credinţa cu formula „aşa să mă ajute Dumnezeu”. Cu toate astea, Germana a făcut acum front comun cu Franţa şi nu a mai considerat necesară această menţiune cerută şi de Italia, Polonia, Irlanda, Malta, Portugalia, Cehia, Slovacia. Poate pentru că în noua Constituite în partea a doua este preluată Carta drepturilor omului proclamată în 2000 la Niza şi care nu este altceva decât „moştenirea religioasa” europeană, care nu poate fi alta decit cea judaico-creştină. Problema referiri la Divinitate se complică oarecum pentru că în fiecare limbă această chestiune delicată este percepută semantic nuanţat. In engleză „spiritual heritage”, în franceză „patrimoine spirituel”, în germană „die geistig-religiöses Erbe”, nu sunt identice şi fiecare cuvânt, expresie trebuie luată în considerare independent una de alta, pentru că nu mai exista o limbă europeană unică, comună, cum a fost în trecut latina. Cum se va exprima „patrimoniul duhovnicesc” comun în limbile pravoslavnice, turcă, arabă sau ivrit cere un studiu aparte şi va fi probabil sarcina generaţiilor viitoare. Deosebirea dintre punctul de vedere al papei şi al conducătorilor europeni laici este numai aparent divergent, pentru că exista o unanimitate de vederi privind fundamentul cultural-religios al normelor şi valorilor europene obligatorii pentru toate ţările membre sau candidate. Acquis-ul UE de 81.000 pagini este forma laică suprastatală a codului canonic romano-catolic modernizat şi actualizat. Faptul că nu se menţionează în noua constituţie o religie, poate şi pentru a facilita reorientarea, aderarea necreştinilor, în primul rând al turcilor la UE, este un argument slab, pentru că fundamentul „cultural-religios” european este bine cunoscut şi vechi de doua milenii. Aşa ca este de înţeles poziţia celor care vor să ofere tuturora o şansa, dar şi drept credincioşilor care afirmă fără ocolişuri - Europa, pentru numele lui Dumnezeu! Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania