Viorel ROMAN
Comunism, fascism, islamism 2006-06-30
inapoi
Dezastrul primului război mondial I generat comunismul şi fascismul. Ambele „religii politice” au înlocuit Divinitatea cu proslăvirea clasei muncitoare şi a rasei germanice, în numele cărora vroiau să mântuiască întreaga lume.
După revoluţia condusă de Vladimir I. Lenin, comunismul cu farul conducător la Moscova era în ascensiune, dar Partidul naţional-socialist al muncitorilor germani îl combate pe viaţă şi moarte. Hitler ajunge cu armata până la Leningrad şi Stalingrad.
După înfrângerea în război, fascismul răspunzător de 50 de milioane de victime e scos în afara legii la Tribunalul de la Nürnberg. Adolf şi Eva Hitler, Josef şi Marta Goebbels cu copii se sinucid, Benito Mussolini e spânzurat cu capul în jos.
Mareşalul Ion Antonescu i-a prigonit pe fasciştii autohtoni, pe legionari. Hitler le-a acordat azil politic. Preşedintele Traian Băsescu îi condamnă acum, fireşte fără nici un pericol, pe comunişti. Exilul e exclus, revizionişti au devenit social-democraţi.
Victorioşi în cel de al doilea război mondial, sovieticii confundau succesele militare cu victoria comunismului. În ţările ocupate, ca în România, au instaurat cu baioneta dictatura proletariatului şi minciunii, ambele protejate de „Cortina de Fier”.
Conştienţi de eşecul marxism-leninismului, ruşii şi americanii se înţeleg din nou, ca în vremea războiului mondial şi „revoluţiile de catifea” demontează „Cortina de Fier”. Numai Nicolae şi Elena Ceauşescu se opun şi sunt lichidaţi.
Comuniştii ruşi şi-au dat seama de absurditatea doctrinei lor şi nu au mai târât popoarele, ca naţional-socialiştii pe români, în război. Foşti comuniştii Băsescu şi Vladimir Tismăneanu confirma decizia luata la Moscova de al condamna pe Marx. O egalitate între ortodoxo-comunism cu fascismul european e discutabilă, cu toate că Stalin şi Hitler îi băgau pe cei ce-i stigmatizaţi „paraziţi” în Lagăre de exterminare.
Lupta dintre comunişti şi fascişti s-a încheiat la finele celui de al doilea război mondial. Succesul comuniştilor a fost numai militar şi acela cu sprijin occidental. Acum s-a ridicat islamismul, la fel de hotărât să lupte împotriva creştinismului.
Cu atacurile din New York şi Washington a început al IV-lea război mondial - „războiul rece” a fost al III-lea - între islamism şi occident. Ben Laden, El Kaida sunt însă, ca fascismul şi comunismul, ab ovo condamnaţi la eşec pentru că libertatea, demnitatea si responsabilitatea personală nu pot fi înlocuite decât scurt timp de credinţa într-o clasă, rasă sau o formă religioasă aberantă, fundamentalistă.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier la Universitatea din Bremen, Germania