Viorel ROMAN
Tranziţia la germani şi români 2006-04-20
inapoi
Tranziţia la germani şi români

„Lagăr”-ul comunist s-a prăbuşit pentru că Decalogul, Dumnezeu era scos din societate, între muncă şi salar nu mai era nici o legătură, chiar şi interdependenţa normală între sexualitate şi procreere se deteriorase. Dictatura proletarilor din est se baza pe ideologia marxist-leninistă şi cu toate că era o diferenţa între comunismul protestant din Germania, ortodox din România, Serbia, catolic din Polonia, Croaţia, exista o aversiune comună – „religia e opium pentru popor” (Marx).

Din anul 1989, tranziţia de la uniformitatea, mediocritatea comunistă la libertatea şi responsabilitatea individuală este mai dificilă decât s-a presupus. În Germania de est sunt localităţi în care jumătate din populaţie e nebotezată, iar foştii comunişti din est cer salarii ca în vest, cu toate ca productivitatea muncii e numai 2/3 din cea din vest. Transferul din vest spre est e de o mie de miliarde de euro şi va continua până în anul 2018, când nu mai va fi nici un salariat, care să fie fost afectat de comunism. Într-o societate, numai pentru a se conserva, o familie de două persoane trebui să aibă în media 2,1 copii. În Germania raportul actual e de 1,2 copii la doi adulţi, aşa că nemţii sunt pe cale de dispariţie, dacă nu are loc curând o renaştere naţională.

În cele două state româneşti avem de a face cu aceleaşi fenomene negative. În Moldova comuniştii încă dau tonul, aşa că între Prut şi Nistru restabilirea normalităţii va dura. România şi Moldova nu se pot baza pe un transfer financiar din occident, iar erodarea raportului muncă-salar este atât de gravă că milioane îşi iau lumea în cap şi pentru a scăpa de pacostea „la comun”, încă în vigoare pe meleagurile lor, muncesc în străinătate. În aceste condiţii descreşterea populaţie apare ca o pierdere colaterală inevitabilă. Se vor regenera moldo-valahii în tranziţie sau vor vegeta în continuare izolaţi, într-o cultură de anonimat, cu câţiva euro pe zi, la periferia Europei?

Nemţii şi românii au pierdut Războiul Mondial II şi fenomenele de mai sunt rezultatul ocupaţie Armatei Roşii şi comunismului. Moldo-valahii sunt complet dezorientaţi. Mai ales lichidarea Bisericii Unite şi reorientarea cu forţa a 2000 de bisericii, inclusiv a unui milion şi jumătate de greco-catolice din Transilvania de la Roma spre Moscova, în vremea ocupaţiei sovietice, face acum dificilă adaptarea la normele vesteuropene şi mai ales realizarea cooperării şi coordonării activităţilor româno-occidentale. Faptul că la Bucureşti se sabotează Biserica Unită, dialogul cu Benedict XVI - primul Papă neamţ de la Reformă, care cunoaşte ca nimeni altul trauma postbelică a germanilor şi românilor -, are consecinţe defavorabile în relaţiile ortodocşilor cu UE. Anul acesta se sărbătoresc 1900 de ani de a venirea lui Traian în Dacia, actul de naştere a romanităţii la nord de Dunăre. Vor găsi românii cu acest prilej, în ceasul al 12-lea al reintegrării lor în Europa, forţa să refacă şi unitatea spirituală cu punctul de plecarea a istoriei şi civilizaţiei lor, cu Roma eternă?

Prof. dr. Viorel Roman,
consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania