Viorel ROMAN
Asasinii Papei Ioan Paul II 2006-03-06
inapoi
Conducerea Uniunii Sovietice decide lichidarea lui Ioan Paul II. Serviciul secret al Armatei Roşii organizează asasinarea. Turco-musulmanul Mehmet Ali Agca trage cu pistolul şi-l răneşte grav pe Papă la 13 mai 1981. Toată lumea vede scena pentru că se transmitea la TV din Piaţa Sf. Petru. Serviciul Secret al Federaţiei Ruse refuză această concluzie a Comisiei parlamentare italiene, care se bazează şi pe declaraţiile arhivarului Vasili Mitrohin, fugar din 1992 în Anglia.

Spionajul bulgar, cel mai ataşat ruşilor, a creat numai confuzie, pentru a abate atenţia şi şterge urmele. Procuratura italiană s-a ocupat de agenţi bulgari, care numai l-ar fi angajat pe Agca. El a fost condamnat pe viaţă, recent graţiat şi s-a reîntors în Turcia. Bulgaria declină participarea la crimă şi se bazează pe lipsa de dovezi a justiţiei italiene, dar mai ales pe afirmaţia Papei în vizită la Sofia în mai 2002 - niciodată Ioan Paul II n-a crezut în implicarea bulgarilor.

Pentru a înţelege criza Moscovei să ne reamintim că după înăbuşirea în sânge a revoltelor din Berlin 1953, Budapesta 1956, Praga 1968 de Armata Roşie, fascinaţia ruso-comunistă devenise o farsă. Mai mult, după ce competiţia cu vestul era pierdută, frontul european al URSS-ului devenise nesigur, islamul destabiliza frontul din Asia Centrală şi China privea cu interes la Siberia.

Dar mai ales alegerea polonezului Carol Vojtyla, Papă şi îndemnul său „Nu vă fie frică!”, dă curaj celor ce muncesc. Ei cereau dintr-o dată drepturi imposibil de acceptat de învingătorii războiului mondial. Muncitori polonezi refuzau dictatura ruso-asiatică, sau ca sindicatul lor „Solidaritatea” să fie condus de comunişti puşi de ruşi. Panslavismul şi panordodoxismul rus, mascate oarecum în straie marxist-leniniste, pierduseră credibilitatea. Asta explică criza şi hotărârea de la Cremlin de al înlătura cu orice preţ pe noul Papă dintr-o ţară comunistă.

Să ne reamintim că lichidarea mareşalului Ion Antonescu şi a lui Nicolae şi Elena Ceauşescu e consecinţa aceluiaş delict – abaterea de la linia Moscovei. Asasinarea conducătorilor moldo-valahi a fost însă numai o răfuială „ortodoxă”, în familie, şi chiar dacă s-a făcut de ochii lumii un apel la „mofturi occidentale” - tribunal cu judecători, procurori şi avocaţi de paie - crimele de la Bucureşti şi Târgovişte n-au surprins decât pe neavizaţi. Ele nu au dimensiunea „catolică”, universală, ca încercarea ruşilor de al ucide pe primul Papă slav.

Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania