Viorel ROMAN
1989 - Un razboi civil regizat? 2004-11-02
inapoi
UN RAZBOI CIVIL REGIZAT? cu subtitlul Redefinirea revolutiei de Mihai Ungheanu in editura Romcartexim, Bucuresti 1997, 470 p. este o sinteza critica a tot ceea ce s-a publicat despre Revolutia din 1989.
In I. Redefinirea revolutiei, II. Blocarea „grupului de apel“, II. Razboiul versiunilor, IV. Factorul extern, Citeva concluzii, Bibliografia revolutiei si Anexe autorul compara, pune cap la cap, afirmatii din diferite surse si pe baza lor prezinta o imagine de ansamblu, interna si internationala a evenimentelor sarbatorite astazi de revolutionari cu acte in regula si luminare in mina. Pentru acestia este greu de inteles ca Revolutia din 1989 se aseamana cu cea din Ungaria din 1956 sau cu inabusirea Primavarii pragheze 1968 si ca elementul extern prevaleaza la tarile mici.
In perioada Partidului unic luptele politice se duceau in subteran, de aceea nu este de mirare ca militarii, securisti si mai ales activistii nemultumiti au desfasurat activitatii conspirative inpotriva liniei oficiala. Pe de alta parte atit tarile slave cit si maghiarii nu privesc cu ochi buni un stat românesc puternic. Apusul cind a remarcat ca Ceausescu nu-l urmeaza pe Gorbaciov si a renunta pe fata la orientarea provestica i-a sustinut pe adversarii. Intrevederea dintre Bush si Gorbaciov la Malta a fost inceputul sfirsitului dictaturii in România (?).
Autorul urmareste fara emotie, rational, actorii, scenariile si implicatiile interne si internationale, cu toate ca este vorba de reconstituirea si explicarea cauzei care a dus la uciderea a o mie de nevinovati, care au avut in principal rolul de a scoate oamenii in strada pina grupurile conspirative rivale si-au facut jocul.
Scrisoarea celor sase ilegalisti evei, ca si calvinistul Lazlo Tökes din Timisoara, folosit de maghiari, românii si monitorizat de ambasade au fost numai pregatirea si semnalul, care a declansat atacul cazarmilor de catre „revolutionari“ pregatiti din timp si veniti din lagarele maghiare si cazarmile sovietice.
Refuzul Armatei române de a trage in afara perimetrului strict militar a fost preluat de acesti teroristi inarmati, care nu puteau fi securisti, pentru ca generalul lor, Iulian Vlad, seful DSS-lui a ordonat depunerea armamentului si conlucrarea cu Armata si Revolutia. Aceasta subminare a razboiului civil regizat (?) nu a impiedicat insa pe Silviu Brucan si Teodor Brates de a atita la TV, la lupta cu lozinca obsesiva „Securistii, Teroristii!“ in ciuda evidentelor, sau tocmai de aceea.
Punctul culminant este desigur declansarea razboiului electronic si psihologic din est si din vest si inpiedicarea interventiei militare ruso-maghiare de catre generalul Stefan Guse, seful Statului Major al Armatei Române
Victoriosi Revolutiei au iesit filosovietici Ion Iliescu, Petre Roman, Brucan, Barladeanu etc. Militarii si securistii, Guse si Vlad nu aveau alternative politice proprii, legaturi in afara si erau preocupati de prevenirea invaziei armate.
Pentru a linistii sau/si recompensa Moscova, Frontul Salvarii Nationale a instalat la comanda Armatei si a Securitatii inglobata in ea, corbul pe vechiul agent moscovit gen. Nicolae Militaru Apoi rusofili, evreii si maghiarii marginalizati au fost repusi in functii, iar sotii Ceausescu au fost lichidati intr-un proces de tip stalinist, difuzat pe feli, la TVR Libera.
Concluziile sunt rezultatul unei analize si sinteze remarcabile, dar si cunoasterii intime a specificului luptelor pentru putere in Bizant. Revolutiile de catifea, romano-catolice din Polonia, Chehoslovacia, Ungaria se deosebesc de cele organice, bizantino-ortodoxe din România, Bulgaria, URSS. In orient glazura de rationalitate comunista a fost inlocuita si la Bucuresti de sfinta traditie pravoslavnica.
Dumnezeu si-a intors fata catre noi!, Mircea, fa-te ca lucrezi!, teroristii volatilizati, emanatiile revolutionare, aparitiile agentilor straini la TVR, scenariile si manipularile, procesele pentru genocid si subminarea economiei, moartea martorilor incomozi, democratia originala cu sobor de popi etc. sunt arhetipuri si ritualuri politice greu de deslusit pentru neinitiati, mai ales in occident.
Cartea este superioara ca metodologie, documentatie tuturor incercarilor, rapoartelor Parlamentare, de pina acum. Generatiile viitoare vor sti mai multe, cind se vor deschide arhivele din Moscova, Washington, Budapesta, Belgrad etc. Pentru generatia actuala insa, participanta nemijlocit la evenimente, profesorul dr. Mihai Ungheanu, fost ministru adjunct la Ministerul Culturii, a pus la indemina un manual de referinta necesar si suficient.

Prof. dr. Viorel Roman, consiler academic
la Universitatea din Bremen, Germania