Viorel ROMAN
Rolul pozitiv al imperialismului 2006-02-01
inapoi
Exista un consens suspect, imperialismul e prezentat negativ începând cu cărţile de şcoală din metropolele occidentale şi fostul „Lagăr” comunist, înainte şi după 1989, dar mai ales în ţările victime ale colonialismului. Mai mult decât atât, identitatea naţională şi justificarea mai tuturor relelor sunt legate direct de colonialism şi imperialism în Lumea III. La fel şi în Lumea II, în ţările ortodoxo-comuniste ajunse după războiul mondial în Imperiul moscovit.
Nu de rare ori însă imperialismul, colonialismul, apusean şi sovietic, au avut un rol pozitiv. Africa, Asia, Australia şi America ar fi rămas în afara civilizaţiei iudaico-creştine fără efortul occidentalilor. „Dictatura de dezvoltare” proletară, economia planificată şi centralizată, a depăşit subdezvoltarea, analfabetismul şi a apropiat estul de vestul Europei. Occidentalii au creştinizat continente, au construit pretutindeni oraşe, biserici, fabrici, porturi, drumuri, au instituţionalizat un sistem administrativ, sanitar şi de învăţământ. Comuniştii au modernizat societatea, au dat gratuit fiecăruia locuinţă, creşă, şcoală, universitate, asigurare de boala şi bătrâneţe, un loc de muncă, au permis, pentru a putea rezista presiunii capitaliste, industrializarea ţărilor ortodoxe.
Nu tot ceea s-a făcut în Lumea III (colonială) sau II (comunistă) e condamnabil, totuşi occidentalii şi comuniştii au lezat drepturile fundamentale ale omului şi au eşuat. După ce această epocă istorică, cu bune şi rele, s-a încheiat, a rămas în relaţia dintre Occident şi colonii, ca şi între Moscova şi sateliţi, un sentiment difuz de vinovăţie şi de reproş. De ce a eşuat imperialismul, cine-i vinovat? Înainte de a găsi răspuns, occidentalii îi ajuta în fel şi chip pe cei ajunşi la „independenţa şi suveranitatea naţională” în colonii. La fel Moscova livrează energie la preţ preferenţial fostelor ţări satelite. Ţările subdezvoltate afro-asiatice şi esteuropene nu mai văd efortul civilizator al occidentalilor şi sovieticilor şi se consideră victime perene, cer mereu ajutoare sau chiar „despăgubiri”. Recunoştinţă nu exista în relaţia colonie-metropolă, iar poziţia de victimă se pare că e profitabilă, moral şi pecuniar.
Astfel s-a reajuns la o lipsă de comunicare şi cooperare între Lumea I şi III, chiar la relaţia de şantaj cunoscută din antichitate. Şi în urmă cu două mii de ani barbari ameninţau şi primeau tot felul de ajutoare din Imperiul Roman. Barbari din zilele noastre - jumătate din cei 2,8 miliarde de salariaţii din lume trăiesc cu doi dolari pe zi, sunt “sclavi ai păcatelor”, nu respecta Decalogul – solicită permanent Imperiului creştinilor occidentalii ajutor. Pentru a ieşi din acest cerc vicios trebuie depăşit blocajul mental care începe pretutindeni încă din şcoală şi este perpetuat apoi în universităţi, presă, politică. Pentru că, după cum remarca Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), numai după ce ne-am înţeles cu trecutul putem paşi împreună mai departe.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania