Viorel ROMAN
Confucianusmul & Comunismul 2006-01-11
inapoi
În vreme ce Lagărul ortodoxo-comunist din Europa Răsăriteană a renunţat peste noapte la ideologia clasei muncitoare şi s-a autodizolvat, din decembrie 2005 Republica Populară Chineză este a patra putere economică a lumii cu o rezervă valutară a Băncii Centrale de 800 miliarde de dolari, în continuare creştere. Dece a eşuat dictatura proletară, marxist-leninistă la pravoslavnicii ruşi şi dă asemenea roade la confucianiştii chinezi? Dictatura comunistă era în ambele cazuri o încercare de a depăşi subdezvoltarea cronică moştenită de la Ţarul rus şi Împăratul Chinei şi de a întra pe această cale -de sorginte occidentală-, mai târziu decât alte naţiunii, în rând cu lumea, adică cu lumea capitalistă a creştinilor occidentali.
Bineînţeles că dictatura de dezvoltare proletară trebuie să fie numai o trambulină, o perioadă eroică limitată în timp. Ţelul final a unei astfel de politici economice radicale nu putea fi altul decât integrarea rapidă în diviziunea socială a economiei mondiale, a căror reguli sunt dictate de capitaliştii. De aceia, probabil privind şi experienţa celorlalte Partide comuniste şi muncitoreşti, în R.P. Chineză începe să devină clar că în era globalizării fără o „religie de stat” stabilă, concurenţa cu lumea euro-atlantică nu are mari şanse de izbândă.
Hu Jintao, preşedintele Chinei, vorbeşte deja mai mult de „o societate armonioasă” de tip asiatic decât „de lupta de clasă” de tip european, ceea ce este un indiciu că se va renunţa treptat la gândirea comunistă, la dialectica materialistă şi istorică, la „religia abrahamică” a lui Karl Marx şi se va reveni la „religia asiatică”, care urmăreşte realizarea unei armonii sociale după modelul din natură şi cel cosmic.
Această evoluţie este cu atât mai surprinzătoare cu cât Partidul Comunist Chinez a început ca o mişcare revoluţionară „progresistă”, anticonfucianistă. Dar globalizarea sec. 21, căreia i se datorează spectaculoasa dezvoltare economică, a adus cu sine însă şi nesiguranţa chinezilor, care caută acum noi puncte de orientare. Surprinzător, sau nu, aceste sunt cele formulate de Confucius cu 2556 ani în urmă. Universitatea din Peking va publica până în anul 2020 o imensă ediţie internaţională de cinci mii de volume consacrate gândirii lui Confucius de a lungul timpului.
Organele de presa ale PC nu pot fie încă de acord cu o noua „religie de stat”, dar tolerează revenirea la tradiţie. Ea ridică moralul maselor în tranziţie. Ambivalenţa între conţinutul ideologic comunist şi ambalajul tradiţional confucianist nu va fi însă de durată. R.P. Chineză devine o mare putere şi va lua decizii de anvergură. După toate aparenţele, confucianismul va înlocui marxismul, care va fi aruncat, în mod treptat şi „armonios”, la lada de gunoi a istoriei, ca în Europa Răsăriteană.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania