Viorel ROMAN
Radio Europa Liberă şi exilul 2005-12-29
inapoi
După catastrofa Imperiului German III, a lui Adolf Hitler, Statele Unite ale Americii s-au bazat în lupta lor ideologică cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste pe serviciile secrete, pe CIA, după cum demonstrează convingător „Cine plăteşte nota. CIA şi cultura în războiul re-ce”, Frances Stonor Saunders. (în limba engleză, şi germană la editura Siedler 2001, 480 p.)
Înţelegerile ruso-anglo-americane din timpul războiului erau formal respectate, dar după în-cetarea acţiunilor militare, a început imediat lupta de idei. KGB-ul era deja prezent în partide-le comuniste, aşa că sute de agenţi CIA trebuiau să (re)câştige cu orice preţ iniţiativa cultu-ral-ideologică în Europa occidentală şi apoi în cea orientală, ocupată încă de Armata Roşie.
Radio Europa Liberă / Libertatea din München era numai una din agenturile care subminau teoria şi practica marxist-leninistă. „Lagărul comunist” era păzit de o Cortină de Fier cu sâr-mă ghimpată, mine, câini şi de soldaţi gata să-i ucidă atât pe cei care fugeau din raiul fără „exploatarea omului de către om”, cât şi pe cei care voiau să între sau să schimbe ceva.
Absurditatea dictaturii proletarilor era evidentă, dar cu toate astea agenţii culturali anticomu-nişti erau plătiţi regeşte de CIA. Directorul de la Radio Europa Liberă avea, pe lângă privilegi-ile conferite de armata de ocupaţie, un salariu mult mai mare decât preşedintele SUA.
Structura administrativă, dar mai ales atmosfera de lucru la secţia de documentare şi redac-ţia în limba română le aflam din „Radio Europa Liberă şi exilul românesc. O istorie încă nescrisă” de Rene Alecu de Flers, editura Criterion din Bucureşti 2004, 389 p. şi „Directorul Postului nostru de radio” de Ioana Măgură-Bernard, ed. Retromond Bucureşti 1994.
Ajunşi sub sovietici, românii etc. i-au aşteptat pe americani şi ascultau Europa Liberă cu difi-cultate, din cauza bruiajului. După revolta estgermanilor 1953, maghiarilor 1956, „Declaraţia de independenţă” a românilor 1964 şi „primăvara” de la Praga 1968, CIA culege roadele.
După prăbuşirea URSS-ului, Radio Europa Liberă îşi pierde obiectul muncii, jumătate din buget şi e mutat în est, la Praga. Comunismul şi-a epuizat atractivitatea în Europa, a devenit chiar ridicol. Politica americană şi exilul pot fi astfel sistematizate: (I.) anticomuniştii anilor 50 nu se deosebeau în acest sens prea mult de „legionari”, bine înţeles cu excepţia evreilor, al căror anticomunism era de altă natură; (II.) dizidenţii anilor 1970, comunişti (re)convertiţi la capitalism; (III.) din 1989 salariaţi fără eroica legitimitate anticomunistă.
În această luptă de idei evreii erau activi de o parte şi alta a Cortinei de Fier, singuri în măsu-ră să articuleze un mesaj atât la Europa Liberă, cât şi la secţia de propagandă a Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Antisemitismul generat de prezenţa lor în slujba estului şi vestului e nejustificat. SUA şi URSS se foloseau cu precădere de evrei pentru că ei nu se identificau cu interesele naţionale ca patrioţii ruşii, unguri, poloneji, români etc. Sultanul turc era păzit de albaneji, Papa de la Roma are o gardă elveţiană.
Cărţile menţionate mai sus sunt excelente şi fac parte din bibliografia obligatorie a tematicii războiului rece pe calea undelor.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania