Viorel ROMAN
Austria - Ungaria - România 2005-12-20
inapoi
„Austria joacă cu Ungaria”, spune un microbist. „Împotriva cui?” întrebă altul. Această anecdotă din lumea fotbalului redevine realitate politică. Pentru prima dată din 1918 guvernele acestor ţări se reunesc la Viena şi decid ca pe viitor, ca înainte de 1914, să aibe ambasade şi consulate comune. În Podgoriţa există deja o astfel de repre-zentanţă diplomatică şi este fără îndoială o contribuţie la unificarea Europei. Reface-rea vechilor legături austro-ungare în „Statele Unite ale Europei” ne reaminteşte de Aurel C. Popovici (1863-1917). Unul din conducătorii Partidului Naţional Român din Transilvania, memorandist condamnat de unguri, naţionalist – „naţionalismul e politi-ca normală, căci e o politică corespunzătoare cu natura poporului... singura fecundă pentru un popor” -, el publică în 1906 la Leipzig „Statele Unite ale Austriei Mari”. O previziune a UE? Planul e agreat în anturajul prinţului moştenitor Franz Ferdinand, dar după dezastrul războiului Imperiul Europei Centrale nu mai putea fi salvat. Ceea ce preconiza Popovici - „menirea Austriei constă în momentul de faţă în asigurarea echilibrului dintre Germania şi Rusia” - dispare şi apare România Mare (1920-1940), cu aceiaşi menire şi cu aceiaşi soartă tragică. Renaşterea Austro-Ungariei va face scoală în Cehia, Slovacia, Slovenia, Croaţia, Bosnia, Herţegovina şi chiar şi în Voivodina, Banat si Ardeal cu administraţi ortodoxe impuse de Stalin, dupa eşecul lui Hitler. Românii din Transilvania aveau din 1700 în Biserica Greco-Catolică, Şcoala Ardeleană, Memorandişti, Partidul Naţional Român, un bastion de rezistenţă împotri-va austro-ungarilor. După lichidarea Bisericii Unite cu Roma (1948) şi boicotarea re-facerii ei (1989-) şi a organizaţiilor româneşti generate de ea, ardelenii, bănăţenii vor fi din nou expuşi agresiuni austro-ungare fără a mai avea o păvază avecvată. Va fa-ce faţă Bucureştiul la expansiunea Budapestei susţinută de Viena, Berlin, bazându-se numai pe capacitatea de a supravieţui în mizeria caracteristică ortodoxiei moldo-valahe şi ONU? Franţa şi Rusia sunt departe şi au azi alte probleme. Fără îndoială că singura soluţie a emancipării tuturor românilor e integrarea în Europa. Da ce caută ei în UE? Ajutor economic, aliaţi împotriva expansiunii Europei Centrale sau o nouă identitate? Dacă aderarea la Europa se va rezuma la „ajutoare”, atunci întreaga con-strucţie stă deja pe picioare de lut şi va eşua ca experimentul România Mare. Dacă însă se are în vedere o nouă identitate naţională şi religioasă, dacă ortodoxia moldo-valahă se reorientează de la Moscova şi Constantinopol spre Roma, perspectivele celor două state româneşti, ca şi cea a românilor din Bulgaria, Grecia, Serbia şi Muntenegru, Ungaria, Ucraina şi Europa se vor schimba fundamental, în sensul ma-relui vizionar Aurel Popovici. Când vor avea Austria, Ungaria şi România, Moldova, toţi europenii, ambasade şi consulate comune?
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania