Viorel ROMAN
Romanii si Roma in sec. XXI 2005-11-29
inapoi
Ion Ivănescu, jurnalist: D-le Roman, DV vorbiţi, scrieţi permanent despre "începerea dialogului cu Vaticanul" şi despre alăturarea Bise-ricii Ortodoxe Române la Occident. Dar acestea sunt cuvinte sau expresii fără alt conţinut decât un simplu deziderat sau un scenariu.

Viorel Roman, prof. dr., consilier academic la Universitatea din Bremen: Integrarea României, Moldovei în Europa presupune armo-nizarea normele şi valorile româneşti cu cele occidentale, pe care le găsim în forma ideală la Vatican. Asta presupune conştientizarea cauzei anonimatului, izolării şi mizeriei milenare a românilor apoi, a dialogului Preşedintelui, Patriarhului, Parlamentului, Guvernului etc. cu Sfântul Scaun şi în final unirea cu Roma a tuturor românilor.

I..I.: Cum anume s-ar produce acest proces, până la ce limite, cu ce obiective şi cum ar trebui să funcţioneze ulterior aceste mecanisme.

V.R.: În ultimul mileniu au fost zece încercări de Unire a românilor cu Roma, de reorientare a lor de la Constantinopol / Moscova spre Ro-ma. Eşecurile trecutului ne ajută acum să nu le mai repetăm, să oco-lim capcane deja cunoscute şi să ajungem cât mai repede acolo un-de de mii de ani „duc toate drumurile, la Roma”.

I.I.: Vă referiţi în primul rând cred la Unirea din 1700 şi la soarta tra-gică a Bisericii naţionale greco-catolice unită cu Roma?

V.R.: Unirea cu Roma şi Şcoala Ardeleană sunt piatra unghiulară a problematicii, dar nu trebuie să ne reîntoarcem la 1700 sau la efortul lui Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu de a uni Principatele Unite cu Roma, ci să privim înainte, sa folosim şansele secolului nos-tru. Biserica Unită de la Blaj, "Mica Romă”, a fost şi rămâne un deta-şament de avangardă, de elită, dar grosul armatei e întreaga suflare a neamului de o parte şi alta a Carpaţilor. Moldo-valahii s-au săturat să lucreze la străini, să fie periferizaţi, nebăgaţi în seamă, umiliţi, ei vor să facă parte din civilizaţia universală, să revină la punctul de plecare a culturii sale. Numai România şi românii poartă în nume Roma. Nici o alta ţară sau neam nu e atât de explicit în privinţa apar-tenenţei ca urmaşii legiunilor pierdute de la Dunărea de Jos.

I.I.: Să revenim din sfera ideilor pe pământ, la românii în carne şi oa-se de azi. Ce pot face azi ei, conducătorii lor derutaţi şi în veşnică „tranziţie” spre vest, ce n-au reuşit înaintaşii lor o mie de ani?

V.R.: Preşedintele Traian Băsescu, Sfântul Sinod etc. pot propune Papei Benedictus XVI să înceapă dialogul - iniţiat unilateral de mare-le sau predecesor, Ioan Paul II la Bucureşti în mai 1999 - privind uni-rea tuturor românilor cu Roma, ca fundament durabil al integrării lor în Europa / UE. Apoi comisii bilaterale, care ar analiza şi elabora un catalog a ce a ce ortodocşi moldo-valahi au comun cu romano-catolicii şi ceea ce-i deosebesc...

I.I.: ...ce ne facem însă, dacă aceste comisii comune constată că moldo-valahi sunt incompatibili cu occidentalii? Lichidarea lui Nicolae şi Elena Ceauşescu era justificată şi de frica ca ei să nu demaşte duplicitatea şi primitivitate ortodoxiei moldo-valahe la un tribunal in-ternaţional, aşa cum îşi compromit la TV Slobodan Miloşevici şi Sadam Hussein compatrioţii. Nu ne-am tăia singuri craca de sub pi-cioare în efortul de aderare la Europa, care va avea oricum loc?

V.R.: Interes omnium verum dicere / a spune adevărul este în intere-sul tuturora. Apoi integrarea formală a românilor în Europa, fără rea-lizarea şi a unei integrări duhovniceşti, spirituale nu poate fi decât superficială. Să ne reamintim eşecul „formelor fără fond”, de soarta tragică al României Mari, care a mimat numai apartenenţa la civiliza-ţia Romei, ca apoi să fie pedepsită pentru aceasta. O trecere în re-vistă a deosebirilor între români ortodocşi şi occidentali nu poate fi nici negativă şi nici resignativă, pentru că am avea un ţel unic, de data asta autentic, de durată şi o platformă comună. În nici un caz nu se mai pune problema trecerii la catolicism sau a renunţării la valorile ortodoxiei, ci la armonizarea lor cu cele occidentale şi, aşi îndrăzni chiar să afirm, la impunerea unora din ele în UE şi în întreaga lume.

I.I.: Dar ce ne facem însă, dacă revin hoardele barbare de la răsărit, ca ultima dată sub tiranul Stalin. Nu ar fi fost lichidaţi toţi românii, da-că ar fi fost uniţi cu Roma, aşa cum au fost lichidaţi greco-catolicilor? Ortodocşii aliaţii Moscovei au supravieţuit.

V.R.: Intr-adevăr greco-pravoslavnicii au lichidat şi asimilat 90% din români de la sud de Dunăre, la nord ei au supravieţuit, iar în Ardeal au realizat Unire cu Roma în 1700, apoi Şcoala Ardeleană a iniţiat mişcarea de emancipare naţională şi socială a întregului neam. Isto-ria nu se repeta. Războaie de exterminare fratricide, între creştinii, aparţin trecutului, chiar dacă greco-slavii n-au încredere în moldo-valahi, pentru că sunt latini, iar occidentali n-au încredere, pentru că sunt ortodocşi. Desigur, când de reamintim ororile lui Stalin, primej-dia lichidării romanităţii orientale în cazul reorientării de la Moscova spre Roma e reală, dar în cazul că românii ar reveni la civilizaţia lor originară, riscul de a fi scoşi din istorie e mult mai mic, decât aduci când aparţin unui cult străin spiritului lor latin. În cazul că duplicitatea modo-valahă va continua ca în trecut, nu-i exclus ca Bucureştiul să piardă controlul în Transilvania si Banat, cum au pierdut, Belgradul, Croaţia, Slovenia şi Moscova, Ţările Baltice. Cei care „Ne-am săturat de Bucuresti!” sunt în Transilvania şi Banat deja în majoritate.

I.I.: Creştinismul respiră cu doi plămâni, cel ortodox, oriental şi cel occidental, aşa că în principiu nu-ar fi nici o primejdie în a începe dialogul şi apoi unirea tuturor românilor cu Roma. Totuşi, de ce cre-deţi că absolut toţi preşedinţii - Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu – au fost şi sunt atât de prudenţi, chiar reticenţi în a redescoperii drumului „roman” ce duce la Sfântul Scaun şi la salvarea romanităţii orientale, a tuturor românilor?

V.R.: Preşedinţii moldo-valahi au fost formaţi în canonul ortodoxo-comunist marxist-leninist şi sunt totuşi în mod paradoxal cu toţii prooccidentali, pentru că la asta aspiră întreg poporul, dar ei ocolesc totuşi constant şi subtil unirea cu Roma, singurul fundament trainic şi autentic al integrării lor în Europa. Conducătorii românilor sunt pentru valorile şi normele apusene, dar dacă e posibil, pe căi bizantine, de protecţie a ortodoxiei marxist-leniniste ca Ceauşescu şi Iliescu sau folosindu-se de curente culturale apusene, tehnico-ştiinţifice, maso-nice etc. ca Băsescu.

I.I.: De ce se tem, de cine le este frică tuturor preşedinţilor românilor în relaţiile lor cu Vaticanul?
V.R.: Împotriva emancipării naţionale şi sociale a românilor, a Uniri lor cu Roma sunt din motive uşor de înţeles în primul rând slavii ori-entali, ruşii, ucrainenii şi cei de sud, sârbii, bulgarii. Dacă moldo-valahii ar ieşi de sub controlul lor sobornicesc şi duhovnicesc, ar dis-pare puntea de legătură organică între Moscova si Belgrad. De ace-ea episcopul româno-ortodox din Serbia şi Muntenegru nu-i recunos-cut nici de autorităţi şi nici de biserica sârbă. În Timoc bisericile ro-mâneşti sunt interzise, iar la Chişinau, Cernăuţi ierarhi românilor sunt ruşi obedienţi Moscovei. Nici maghiarii sau turco-fanariţii nu văd cu ochi buni reorientarea românilor de la Constantinopol spre vest. Prin unirea cu Roma, românii redeveni „cetăţeni romani” cu drepturi în UE şi ar depăşi statutul de „sclavi”, cu câţiva euro pe zi, la periferia Impe-riului occidental. Tranziţia de la „sclav” la „cetăţean roman” a rămas în ultimii două mii de ani în fond neschimbată. Şi azi emanciparea de la statutul de „tolerat” în mizeria cronică a „Lumii III” la aceea de „ce-tăţean roman” privilegiat al bunăstării „Lumii I” nu-i nici de la sine în-ţeles şi în principiu nici diferit de trecut. Iar oricum am privi lucrurile, serviciile de mijlocitori între „toleraţii” moldo-valahi în veşnică tranziţie şi Imperiul occidental „roman”, al maghiarilor, evreilor, masonilor ar deveni inutile după Unirea cu Roma a tuturor românilor. Aşa că eu sunt convins că Republica Moldova şi România au în sec. XXI, care după Andre Malraux „va fi religios s-au nu va fi de loc”, o mare şan-să, depinde numai de Preşedinţii moldo-valahi dacă rămân slavi adi-că „sclavi” al Moscovei sau redevin, cea ce au fost şi chiar mai mult decât atât, „cetăţeni romani” ai Uniunii Europene.

I.I.: D-le profesor Roman, va mulţumesc pentru această discuţie.