Viorel ROMAN
Serbia spre Europa 2005-10-13
inapoi
Războiul rece - al treilea război mondial - s-a încheiat cu prăbuşirea comunismului pra-voslavnic şi dezmembrarea „Lagărului” şi a statelor multiconfesionale conduse de ruşi şi sârbi, URSS şi Iugoslavia. Dar dacă Moscova a înţeles şi iniţiat chiar schimbarea cu glasnosti şi perestroica, Belgradul s-a opus mersului istoriei şi a generat războiul religi-os al slavilor de sud între ortodocşi, care credeau ca ruşii ii vor ajuta ca în primul şi al doilea război mondial, romano-catolicii din Croaţia şi Slovenia susţinuţi de apuseni şi musulmanii din Kosovo. Transformarea brutală, de la vârful de lance slav împotriva oc-cidentalilor, la un avanpost al lor în Balcani, face dificilă convieţuirea sub acelaşi acope-riş a ortodocşilor, catolicilor şi mahomedanilor, cel puţin pentru generaţia care a cunos-cut bunăstarea sub Iosif Bros Tito şi mizeriile războiului sub Slobodan Milosevici. Bom-bardarea Serbiei a marcat începutul unei noi ere în relaţiile internaţionale. NATO nu se mai rezumă la apărare, ca în timpul războiul rece, ci intervine unde e necesar direct. Acţiunile „militar umanitare” sunt stabilite unilateral, după cum s-a văzut în Serbia şi Irak. Numai argumentele propagandistice sunt la fel de trase de păr ca sub comunişti. Dezmembrarea Uniunii Sovietice şi Iugoslavei a avut loc simultan cu refacerea Uniunii Europene. Pe de o parte Moscova şi Belgradul renunţa nolens, volens, la catolici, pro-testanţi şi musulmani, iar pe de altă parte Europa se împovărează cu peste 100 de mi-lioane de ortodocşi şi musulmani, români, bulgari, turci, după care vor urma fostele ţări din Iugoslavia şi „Albania Mare” sau Mică (cu sau fără Kosovo). Asta va mări presiunea ortodoxo-musulmană asupra Europei. Va reuşii UE să administreze acest conglomerat de naţiuni şi confesiuni balcanice? Belgradul ca şi Moscova s-au resemnat acum nolens volens şi îi conduc, administrază numai pe pravoslavnicii lor. Vezi opţiunile clare pentru EU din toate ţările eliberate din „Lagărul” moscovit. Condiţiile de aderare la Europa sunt simple şi de la sine înţeles pentru creştinii occidentali, dar în ce măsura mahomedanii şi ortodocşii vor fi în măsură să sară peste umbra lor, rămâne încă de văzut. Deja musul-manul Alia Izetbegovici, atât de bine văzut de occidentali, a constatat incompatibilitatea între islam şi sistemele social-politice neislamice. Războiul rece dintre ortodocşi şi occi-dentali s-a încheiat paşnic, dar deosebirea milenară dintre mentalitatea colectivistă din est şi cea individualistă din vest nu se schimbă peste noapte, mai ales că dialogul cu Roma a ortodocşilor, fără a-i mai pomeni pe mahomedani, întârzie nejustificat. În ciuda tuturora sârbii sunt pe calea parabolei biblice de la Saulus la Paulus. Milosevici e incul-pat la Tribunalul Internaţional, Zoran Djindjici e ucis, preşedintele Boris Tadici merge în pelerinaj la papa Benedict XVI, patronul Europei.
Prof. dr. Viorel Roman, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania